Mergem la Londra și facem cunoştinţă cu Vadim Toader, un tânăr român absolvent al Universităţii Oxfrod. A renunţat la o slujbă bine plătită şi s-a apucat de propria afacere împreună cu alt român.
Manhattan, inima orașului New York. O zona în care o chirie ajunge la 20.000 de dolari pe lună, pentru un apartament cu două camere. În care toate companiile se întrec să aibă spațiu în locul cu poate cel mai bun văd comercial din lume.
Ora prânzului într-un sat din Teleorman. Copiii din familiile nevoiașe vin la centrul social din curtea bisericii pentru a primi gratuit hrană. Și asta se întâmplă în fiecare zi.
NOI FACEM UN SPITAL. Două românce cu sufletul cât cerul, cu iniţiativă şi pasiune, nu au putut să stea deoparte când şi-au văzut semenii suferind, nedreptăţiţi şi ignoraţi.
DESPRE OAMENI ŞI FILME. Imaginea alăturată cuvintelor are uneori puterea de a modela societăți și destine. Aceasta e puterea filmului.
EUROPA, AŞTEAPTĂ-NE: VENIM PE JOS!, partea a III-a. Aproape un sfert din podurile de pe autostrăzi şi drumuri naţionale sunt în stare critică sau în una avansată de degradare, arată un raport al Companiei de Drumuri.
EUROPA, AŞTEAPTĂ-NE: VENIM PE JOS!, partea a II-a. "Este un lucru firesc", spune reprezentantul antreprenorului despre alunecarea de teren de pe dealul Şoimuş.
EUROPA, AŞTEAPTĂ-NE: VENIM PE JOS!, partea I. În an centenar România are cele mai proaste drumuri şi căi ferate din Uniunea Europeană. O spun statisticile forumului economic mondial.
În an centenar, România are cele mai proaste drumuri şi căi ferate din Uniunea Europeană. O spun statisticile Forumului economic mondial.
Maria Gavrilă, o femeie de 79 de ani din localitatea Valea Salciei, este nevoită să meargă la spitalul din Râmnicu Sărat, din cauză că doctorul de familie din sat vine să consulte pacienții o singură zi la două săptămâni.
Cine ne mai face bine? - partea a II-a. Când nu mai pot suporta durerile, oamenii merg la spital. Medicii de familie nu-s de găsit, pentru că trebuie să se împartă între mai multe localităţi. O anchetă marca Paula Herlo.
Cine ne mai face bine? - partea a III-a. Prime de instalare, scutire de impozite care ajung la 40% în Franţa şi cabinete dichisite. Acestea sunt doar câteva dintre facilităţile oferite de francezi românilor dispuşi să se mute în satele lor.
MAREA DEFRIŞARE, partea a III-a. Politicienii sunt principalii responsabili pentru tăierile masive din pădurile noastre. Au toate pârghiile prin care pot acționa, dar de cele mai multe ori, din incompetență sau interes, n-o fac.
MAREA DEFRIŞARE, partea I. O comoară piere sub ochii noștri: pădurea. Aer curat, casă a nenumărate vietăți, locuri din care oamenii își iau energie, moștenirea pe care o lăsăm copiilor noștri.
MAREA DEFRIŞARE, partea a II-a. Tehnologia ne poate ajuta să oprim furturile din pădure. Din păcate, guvernanții au blocat aplicațiile prin care oricine putea să vadă unde, cine şi cum taie păduri.
Peste două hectare de pădure pe oră au dispărut din România în ultimii 30 de ani. Ilegal. Este un atentat la siguranța națională și la dreptul noastru la aer.
Un copac ajunge la maturitate în mai bine de 60-70 de ani. Însă în goana după bani, mulți lasă în urmă dezastru în păduri. Așa am ajuns la coada Europei la capitolul împăduriri.
Avem o comoară de care ne batem joc fără frică. Este vorba despre pădurile noastre și despre dreptul nostru, al tuturor, la aer curat și mediu sănătos.
Cum să cobori din pădure peste 1.000 de camioane cu lemn tăiat ilegal şi să nu te vadă nimeni? Poţi, dacă este implicată toată lumea.
Agricultura la Centenar, III. Dincolo de criza pestei porcine africane, producătorii încearcă să pună cât mai multă carne românească pe mese. Trendul este ascendent, dar fermierii noştri sunt departe de-şi atinge potenţialul.
Agricultura la Centenar, II. Am avut o cercetare agricolă dezvoltată, dar ne-am bătut joc de ea. Acum facem roşii cu seminţe din import şi ne lăudăm cu producţia autohtonă.
Agricultura la Centenar, partea I. Centenarul găseşte agricultura românească în cumpănă, într-o dezvoltare total neunitară, producţii record la cereale, dar pe care le exportăm în proporţie de peste 70% pentru că nu mai avem industrie de prelucrare.
BRACONIERI FĂRĂ FRONTIERE, partea a III-a. Filiera italiană s-a extins mai nou şi în Spania, pe Ebru, dar capturile ajung în România tot via Italia. Peştele albit în acte nu poate păcăli însă analizele de laborator.
BRACONIERI FĂRĂ FRONTIERE, partea a II-a. Combaterea braconajului e o luptă inegală în apele Italiei. Autorităţile din Peninsula nu cunoşteau acest fenomen până la apariţia bandelor de pescari de la Tulcea.
BRACONIERI FĂRĂ FRONTIERE, partea I. Ştiaţi că aproape 90% din peştele de apă dulce, de pe piaţa românească, provine din import? Sau mai ştiaţi că uriaşe cantităţi din acest peşte de import provine dintr-un pescuit ilegal?
Poftim cultură, partea a III-a. Faustul lui Silviu Purcărete a generat un adevărat miracol la Sibiu.
Poftim cultură, partea a II-a. Culisele Festivalului Enescu. În țara în care muzica populară, manelele și muzica religioasă ocupă 3 din primele 5 locuri ale preferințelor cetățenilor, un festival de muzică clasică resușește să strângă 120.000 de oameni.
Poftim cultură, partea I. Țară noastră i-a dat lumii pe Brâncuși, Enescu, Cioran și Eliade. Însă mai toate marile nume ale culturii românești au fost nevoite fie să plece de tot peste hotare, fie să-și obțină recunoașterea în străinătate.
Hrană din piatră seacă, partea a III-a. Agricultura israeliană se bazează pe foarte multă inteligenţă. Tehnologiile avansate sunt aplicate peste tot cu succes, iar rolul statului este esenţial, chiar într-o societate de factură liberală.
Hrană din piatră seacă, partea a II-a. Fiecare picătură de apă este valorificata în Israel. Noi avem o reţea hidrografică şi precipitaţii abundente de care ne batem joc.
Hrană din piatră seacă, partea I. Avem resurse naturale şi terenuri agricole pe care nu ştim să le exploatăm. Mai bine de un miliard şi jumătate de euro cheltuiesc romanii pentru hrana de import.
O INDUSTRIE ÎNCÂLCITĂ, partea II. 200.000 de oameni lucrează într-o industrie care face exporturi anuale în valoare de cinci miliarde de euro.
O INDUSTRIE ÎNCÂLCITĂ, partea I. Suntem foarte înzestrați într-un sector care dă unii dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii: industria textilă. Şi totuşi nu suntem competitivi cu restul Europei.
O INDUSTRIE ÎNCÂLCITĂ, partea a III-a. 200.000 de români încasează ajutor social, dar când ofertele vin, cei în putere le refuză spunând că trebuie să stea toţi adulţii cu copii acasă.
Sindromul Italia, partea a III-a. De la situaţii disperate în România, unde și-au pierdut locul de muncă, dar au rămas cu ipoteci, la calvarul unei vieţi în Italia, care însă le-a permis să îşi ţină copiii în şcoli şi facultăţi.
Sindromul Italia, partea a II-a. Când mama pleacă, primii care pierd sunt copiii. Nu o mai văd cu anii şi sunt forțați să se maturizeze rapid. Soțul începe să-și bănuiască partenera că își reface viaţa peste hotare.
Sindromul Italia, partea I. Cunoaștem dramele unor femei în putere, care se rup de familiile lor și pleacă să aibă grijă de bătrânii Italiei.
În Rânca au case senatori şi deputați, oameni care au putere, care și-au dorit să trăiască în aer curat. Din păcate, n-au fost în stare să ajute aceste locuri să crească așa cum ar fi cuvenit.
Transalpina este drumul situat la cea mai mare altitudine din România și unul dintre cele mai spectaculoase din lume. Nu este însă finalizat, pentru că patronul firmei care l-a construit a fost arestat acum 6 ani.
Derulăm o poveste despre natură, munți, văi și păduri, o comoară de care am putea să profităm cu vârf şi îndesat, și pe care să o și respectăm în același timp.
În urmă cu doi ani, în Finlanda s-a schimbat curricula, adică acel concept pentru întreg traseul educaţional al elevilor, iar copiii au căpătat mai mult responsabilităţi.
Sărbătoarea celor 100 de ani de la Marea Unire ne găseşte indiferenţi în fața culturii. Statistic, citim, mergem la muzee, concerte sau spectacole mai rar decât locuitorii oricărei alte ţări din Uniune.
Valori în paragină, partea II. În Olanda, autorităţile transformă în atracţie turistică orice a fost atins măcar o singură dată de marele Van Gogh. În România, centrele de informare turistică stau cu lacătul pe uşă.
Valori în paragină, partea I. Sărbătoarea celor 100 de ani de la Marea Unire ne găseşte indiferenţi în fața culturii. Statistic, citim, mergem la muzee, concerte sau spectacole mai rar decât locuitorii oricărei alte ţări din Uniune.
Invatamantul viitorului va fi personalizat. Fiecarui copil i se vor descoperi abilitatile in care exceleaza, iar scoala il va ajuta sa-si atinga potentialul maxim.
În urmă cu doi ani, în Finlanda s-a schimbat curricula, adică acel concept pentru întreg traseul educaţional al elevilor, iar copiii au căpătat mai mult responsabilităţi.
ŢARA FĂRĂ GLIE! Partea a III-a. Libanezi, iranieni, ruşi, dar şi americani, jucătorii de pe piaţa de agribusiness din România. Fărâmiţarea terenurilor, dar şi modul iresponsabil în care statul face controale a dus agricultura noastră într-o situație grea.
ŢARA FĂRĂ GLIE! Partea a II-a. Statul român este extrem de permisiv cu jucătorii din piaţa agricolă, chiar dacă este vorba despre mâncarea românilor și viitorul copiilor noştri.
