Cum am ajuns să dăm materie primă şi să importăm hrană procesată de milioane de euro

Dăm materia primă şi importăm hrana procesată de sute de milioane de euro. Nu suntem în stare să ne hrănim cu produse româneşti decât parţial, în timp ce pieţele noastre sunt sufocate de mărfuri fără gust şi de calitate dovedit îndoielnică.

Agricultura noastră are nevoie de direcţii şi proiecte clare care să pună România acolo unde îi este locul, pe harta marilor jucători agricoli. Nu de exerciţii de imagine şi inaugurări în stil comunist, nu de producţii umflate în care autorităţile nu au niciun merit, ci de strategii realiste şi potrivite unei agriculturi moderne.

Agricultura a fost şi este unul dintre pilonii de bază ai dezvoltării României. Beneficiind de o climă favorabilă, dar şi de terenuri propice diferitelor culturi agricole, ţara noastră are o capacitate invidiată de mulţi. Şi cu toate acestea, potenţialul ridicat este departe de a fi atins.

Citește și

România, te iubesc: EUROPA, AŞTEAPTĂ-NE: VENIM PE JOS! Emisiunea integrală din 15 noiembrie 2018

Avem aproape 15 milioane de hectare de teren arabil şi păşuni, dar agricultura este cel mai vulnerabil domeniu al României. Peste 25% din populaţie lucrează pentru a aduce puţin peste 4% din PIBul ţării, ceea ce este puţin raportat la capacităţile pe care le-am avea.

În ultima sută de ani agricultura românească a trecut prin schimbări majore, de la împroprietărirea ţăranilor între cele două războaie mondiale şi arendarea marilor suprafeţe, la colectivizarea forţată din anii 50.

După 89, regimul proprietăţii a influenţat şi dezvoltarea unei agriculturi sustenabile. Reluarea proprietăţilor şi desfiinţarea CAP-urilor au dus la o fărâmiţare extremă a terenurilor. Anii de comunism şi-au pus amprentă, iar trauma romanilor în a se asocia a fost în detrimentul unei eficiente sporite.

După intrarea în Uniunea Europeană, agricultura României se reaşează pe noi coordonate, subvenţiile îşi spun cuvântul, iar interesul pentru munca câmpului este din ce în ce mai crescut.

În urmă cu 80 de ani Academia Romana scotea Enciclopedia României. Unul dintre volume era dedicate Economiei naţionale şi un cap întreg se referea la cultura pământului, la agricultură. Aici se descriu direcţiile pe care să se dezvolte agricultura României.

Astăzi în 2018, la 100 de ani de România, avem vreo directive? Ştim încotro ne îndreptăm?

Ne lipsesc strategiile, iar dezvoltarea pare de multe ori haotică şi dacă nu ar exista ajutoarele europene, agricultura ar fi chiar parţial falimentară. La toate acestea se adăugă şi alte provocari, lipsa resursei umane, satele sunt depopulate, iar emigraţia şi-a spus cuvântul din plin, dar şi accesul la capitalizare şi bani pentru tehnologii noi şi cu randament ridicat şi distrugerea industriilor de prelucrare alimentară care ar putea să aducă plus valoare muncii câmpului.

Am putea să hrănim 80 de milioane de oameni, şi cu toate acestea, n-o facem. România are un potenţial agricol formidabil, dar importăm mâncare de aproape un milliard şi jumătate de euro, dar exportăm foarte multă materie primă.

Exportăm floarea soarelui ca să importăm ulei, exportăm grâu ca să importăm pâine îngheţată sau produse de patiserie.

Politicile macro sunt făcute de multe ori oportunist, oamenii nu ştiu care sunt ramurile şi direcţiile pe care să se axeze. Nu au acces la studii şi cercetări şi, cu excepţia unor insule economice bine ancorate în ştiinţa agricolă a noului mileniu, fermierii romani îşi lucrează pământurile tot că acum 100 de ani.

Fermele de subzistenţă sunt cele mai multe din Uniunea Europeană, ţăranul roman reuşeşte la sfârşitul anului doar să supravieţuiască, nu să facă şi profit din munca lui.

Acum, în 2018, Ministerul Agriculturii este condus de Petre Daea, unul dintre cei mai activi şi prezenţi politicieni.

Pe malul Dunării, la Salcia, judeţul Mehedinţi, se repune cu fast în funcţiune o staţie de pompare a apei pentru irigaţii. Doar că aceasta a fost dată în folosinţă în 1975, iar tehnologia este depăşită de realităţile europene.

"- Domnu ministru, nu sunt prea vechi motoarele astea, nu sunt energogfage?

- Toate-s rentabile când dai apa la plante!

- Nu era mai rentabil sa facem unele noi?

- Nu, era rentabil să nu le facem praf.

- Acum inauguram o staţie de 43 de ani!

- Foarte bine, e bine c-o aducem la viaţă! E foarte bine ce facem!"

Ani întregi sistemul de irigaţii construit cu mari eforturi înainte de 1989 a fost lăsat în paragină sau distrus, bucată cu bucată. Este salutar programul de refacere a sistemului, deşi ceea ce ne prezintă fostul secretar de partid din perioada comunistă, actualul ministru Daea este doar o improvizaţie, apa adusă din Dunăre nu ajunge nicăieri pentru că sistemul din camp a fost distrus.

Petre Daea, ministrul Agriculturii: "Este prevăzut în programul de guvernare şi după cum bine ştiţi, preşedintele pardidului Liviu Dragnea a lansat către ţara aceste obiective extrem de importante pentru noi, pentru agricultori, pentru oameni, pentru fermieri, pentru ce se afla în jurul acestor nuclee de forţă care înseamnă luarea apei de la sursă şi ducerea ei către plantă".

Peste 80% din preţul apei utilizate în agricultură este reprezentat de energie. În loc să se implementeze sisteme noi şi moderne de extindere a zonelor irigabile, cei din conducerea statului prefera să cârpească vechiile staţii abandonate.

De refacerea sistemului naţional de irigaţii ar trebui să se ocupe ANIF, Agenţia naţională de îmbunătăţiri funciare condusă acum de Florin Barbu.

Ce uită ministrul Daea este ca în 2004 atunci când sistemul de irigaţii a intrat în colaps, ministrul Agriculturii în guvernul Adrian Năstase era Petre Daea. Acelaşi politician care acum da lecţii de agricultură sustenabila.

Ministru Agriculturii: "Hrana de câteva sute de milioane importa România anul asta, importa cât trebuie să asigure consumul pentru că iată, n-am importa aceste sisteme de irigaţii pe care le-am abandonat.

- Dar ştiţi că acest sistem s-a abandonat în 2004 când eraţi dvs ministru. Din 2003 nu mai funcţionează…

- Da, pentru ca apoi au venit alţii şi dvs sunteti tanar. Să-şi asume cei care au distrus".

Declaraţiile politice nu ţin loc de strategii, iar modul în care se taie panglicile şi se mimează programe aminteşte de vremuri ce le credeam de mult apuse.

Petre Daea, ministrul Agriculturii: "Eu îmi reproşez că nu este şi noaptea zi ca să fiu la dispoziţia fermierului. Imi pare rău că nu pot fi în acelaşi timp peste tot, nu e posibil deocamdată, dar pe viitor cine ştie.

- Să devină noaptea zi?

- Păi nu se stie".

Emil Dumitru este preşedintele Federaţiei producătorilor agricoli şi din industria alimentară Pro Agro şi este el însuşi agricultor la o fermă din Călăraşi.

Emil Dumitru: "Paradoxal, suntem în luncă, la 3 km de Dunăre şi nu avem apă în capătul parcelei. Aici ne arată practic că nu avem o strategie, nu există o strategie locală, judeţeana, naţională prin care să nu facem altceva decât să săpăm nişte canale care să aducă apele Dunării în capătul parcelei, nimic altceva".

Apa este necesară stabilităţii producţiei agricole, iar România are nevoie de un program modern de irigaţii.

După declaraţiile sforăitoare ale ministrului Daea şi staţia de aici de la Pristol, la 20 de km de Salcia,  ar trebui deschisă, apa era luată din Dunăre, era trecută prin pompele de aici care sunt extrem de mari şi puternice sau cel puţin aşa erau pe vremuri, era urcata pe magistrala şi dusă să irige o bună parte din ceea ce însemna agricultura judeţului Dolj.

Cine este şeful ANIF, agenţie care va avea pe mâna peste un milliard de euro? Florin Barbu este un apropiat de-al lui Darius Valcov, supranumit premierul din urmbra al Guvernului Dancila.

Probabil că nici nu-l cunoaşte pe Darius Valcov,o dată ce a fost directorul economic al Primăriei Slatina în perioada în care edilul era bănuit de afaceri ilegale în capitala Oltului. De altfel este cunoscută apropierea acestuia cu cel care a fost inculpat la 8 ani de închisoare în prima instanţă pentru trafic de influenţa şi spălare de bani.

Valcov nu este străin nici de contractele de la ANIF. O firmă despre care DNA susţinea în 2015 că este controlată de controversatul politician a încheiat în august 2018 un contract în valoare de peste 24 milioane de lei pentru un lot din cadrul programului naţional de reabilitare a infrastructurii de irigaţii.

Lotul 4 pe Raul Călăraşi. Directorul Barbu a fost chiar în comisia care a atribuit firmei Aceti din Slatina contractul de reabilitare "a unităţii plutitoare, înlocuirea electropompelor, înlocuirea conductei de refulare, înlocuirea instalaţiei electrice".

Presa a relatat în repetate rânduri că în ANIF şi-au găsit un loc călduţ mai mulţi apropiaţi ai politicianului condamnat pentru corupţie.

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă