Două românce au unit sute de mii de români pentru a-și îndeplini visul: să construiască primul spital pentru copiii cu cancer

Oana Gheorghiu şi Carmen Uscatu construiesc primul spital din România pentru copiii bolnavi de cancer, din banii donaţi de români.

Construcţia se ridică acum şi este o dovadă uriaşă de solidaritate. Peste 200.000 de români au donat şi sunt fondatorii acestei clădiri şi salvatori ai vieţilor care vor fi ocrotite aici.

Construcţia este însă şi o palmă peste obrazul guvernanţilor, care nu au fost în stare să construiască un spital. Asta deşi avem la dispoziţie fonduri europene şi nu le folosim şi, deşi în ţara noastră, an de an, mor prea uşor, prea repede, copii care în ţări civilizate sunt salvaţi.

Alex Dima a fost şi va mai fi pe şantierul spitalului, un proiect pentru o viaţă, pentru vieţi.

Citește și

Viorica Dăncilă, la ceremoniile de la Focșani. ”-Bună ziua”; "-Huooo"

Reacția lui Dmitri Medvedev, după atacul ucrainean cu rachete americane ATACMS

Bucureşti, şantierul primului spital de oncologie pediatrică din România. Vizibil emoţionate, printre pereţii de beton, Carmen şi Oana privesc cu uimire la forma pe care începe să o capete construcţia.

Acest spital este visul lor şi este prima dată când cele două doamne pătrund în măruntaiele viitoarei clădiri, locul în care îşi vor găsi alinare copii loviţi de boli cu nume complicate. La subsol, deja au fost contruite primele buncăre de radioterapie pentru copii din România, iar clădirea se înalţă pe zi ce trece. O construcţie pornită în anul centenarului din banii romanilor care au sărit în ajutorul unor micuţi nevinovaţi.

În clădirea de lângă, la etajul 5 este secţia de oncologie pediatrică. Aici, în saloane mici, înghesuiţi îşi duc bătălia nedreaptă 30 de copii, iar la căpătâiul lor stau tot atâţia părinţi.

Revoltător este faptul că toate aceste suflete greu încercate au acces la doar două toalete şi două duşuri. Nu există spaţii de joacă, iar pereţii clădirii sunt căptuşiţi cu scoci. Atât poate statul roman să ofere. Aşa că Oana şi Carmen s-au pornit să facă un spital.

Aşa va arăta. Va avea peste două sute paturi, duşuri şi toalete în fiecare salon, camere sterile, săli de operaţii, spaţii de joacă şi un cinematograf, un loc de poveste. Raluca Şoaită a dat formă acestei poveste.

Acum noua clădire a ajuns la etajul unu. Acest loc s-a născut din nevoia de a oferi condiţii micuţilor pacienţi condiţii pe care spitalele noastre nu le oferă.

Povestea Oanei şi a lui Carmen porneşte tot de la o umilinţă. Acum 9 ani, au primit un mail de la o mamă care cerea ajutor. Fiul ei se stingea pentru că statul român era nepăsător.

"Un băiat de 17 ani avea leucemie, iar ea încerca să strângă 150 de mii de euro să plece la tratament în străinătate. Şi am primit mailul ăsta şi mi s-a părut foarte greu prin ce trece femeia asta. Singurul ei copil", spune Oana.

S-au pus pe căutat şi au aflat că există un ordin al Ministerului Sănătăţii care prevedea că bolnavii care nu pot fi trataţi aici aveau dreptul la tratament în străinătate, ordinul 50.

Documentul nu prevedea însă un termen clar în care dosarele pot fi aproabate sau respinse. Al lui Dragoş zăcea de două luni pe masă funcţionarilor publici pentru că nu se găsise un şofer care să-l ducă de la o instituţie la alta, iar angajaţii statului, oameni care au datoria să salveze vieţi, erau nepăsători.

Au organizat un miting pentru Dragoş în faţa Guvernului. Şi pentru asta au avut de depăşit multe bariere, multă biocratie. Dar nu s-au lăsat.

În urma protestului dosarul a fost aprobat şi Dragoş a plecat la tratament în străinătate.

Din păcate, pentru Dragoş plecarea a venit prea târziu. S-a stins la scurt timp după ce a ajuns în străinătate. Oana şi Carmen nu s-au descurajat. Au înfiinţat o asociaţie şi au pornit o adevărată luptă cu autorităţile pentru oamenii aflaţi în necaz, iar Ştirile ProTV le-au fost alături încă de la început. Ele ştiu prea bine ce înseamnă suferinţă. La sfârşitul anilor 1990, cu două zile înainte să devină mireasa, Carmen avea să piardă tot.

Carmen: "Mergeam cu prietenul meu spre Iaşi, plouă îngrozitor,
am avut fenomentul de acvaplanare şi am intrat într-un copac. Au murit amândoi, eu am supravieţuit".

A urmat o perioadă lungă de suferinţă prin spitale şi de nenumărate ori a fost la un pas de moarte. A învins de fiecare dată. Acolo în spital l-a cunoscut Marius, medic rezident. S-au căsătorit mai târziu. Şi Oana ştie ce înseamnă să suferi. Şi-a pierdut tatăl într-un accident de muncă. Atunci a înţeles că în astfel de momente e important să nu fii singur.

Acum 9 ani, când au început să lupte pentru drepturile pacienţilor, Carmen era brand manager într-o firmă de medicamente, iar Oana director într-o companie de transporturi.

Şi-au abandonat joburile şi s-au aruncat în acest bătălie cu totul. Familia le-a fost alături, iar Alex, fiul Oanei şi Alexia, fiica lui Carmen, au crescut odată cu asociaţia care a investit până acum mai bine de 10 milioane de euro în spitalele din România, bani adunaţi din donaţii.

Cristian Scurtu, şef secţie Oncologie Spitalul Marie Curie: "Pentru noi sunt salvare."

La Timişoara, au refăcut întreaga clinică de oncologie pediatriaca, la Fundeni au construit zece camere sterile şi laboratoare, la Spitalul Universitar au renovat secţia de hematologie şi au creat un compartiment de transplant de celule stem, la Spitalul Elias au renovat secţia de oncologie adulţi, la Braşov secţia de oncologie pediatrică şi secţia de boli rare. Şi lista de realizări este lungă. Realizări pe care, într-o ţară normală, ar fi trebuit să le facă statul.

Pentru autorităţi şi funcţionarii statului sunt un ghimpe în coastă. Se luptă pentru schimbarea legilor şi pentru că banii noştri, ai tuturor, să nu mai fie tocaţi aiurea.

Acum, şantierul de la Marie Curie le ocupa tot timpul. Dau telefoane, organizează evenimente, adună în jurul lor oameni pentru a strânge bani.

Adună banii cu țârâita. Şi asta în condiţiile în care există fonduri europene pentru spitale, dar guvernanţii noştri nu le accesează. Acesta e şi motivul pentru care acum vor să-i reclame pe politicienii de la putere.

Aleargă dintr-o întâlnire în alta, discuta cu arhitecţi şi finanţatori, stau cu ochii pe constructori, spun mai departe povestea lor pentru a-i convinge şi pe alţii să se implice.

Au în spatele lor o familie frumoasă. Alex şi Alexia au crescut şi privesc mândri la mamele lor, aşa cum privesc şi taţii lor.

Până acum, pentru Spitalul de oncologie de la Marie Curie s-au strâns peste 10 milioane de euro. Peste 1500 de sponsori şi peste 200 de mii de romani au donat pentru a ridica acest loc.

"Ştii ce mi se pare mie extraordinar în povestea asta? Ca nişte sute de mii de oameni au venit alături de noi. Şi îmi aduc aminte de o situaţia asta foarte clară: descarcam cărămizi din mână în mână...şi pentru mine asta înseamnă comunitate. Cărămidă aia pe care o pui...îmi vine să plâng...aşa văd eu spitalul ăsta. Nişte sute mii de oameni care pun acolo cărămizi, mi se pare cel mai extraordinar lucru".

Spitalul capăta forme. Se ridică. Aici îşi vor găsi alinare, în condiţii civilizate, demne de secolul 21, copii nevinovaţi, vor fi salvate vieţi. Pentru a ridica acest loc e nevoie de susţinere în continuare, e nevoie de noi toţi.

Carmen Uscatu şi Oana Gheorghiu sunt romani de o sută, doi oameni care în anul Centenarului ne arată că dacă ai voinţă, îndrăzneşti şi te lupţi, răzbeşti. În ajutorul lor a sărit o mare de oameni, de romani, care ajută, dovada că împreună suntem o forţă. O forţă care acum construieşte un spital.

Află cum poţi ajuta pe www.bursadefericire.ro. Ajută cu 4 euro/lună. Trimite SMS la 8864 cu textul "SPITAL" Afla cum poţi ajuta la numărul 0729.999.777

Companiile pot susţine proiectul redirecţionând 20% din impozitul pe profit către www.bursadefericire.ro.

Articol recomandat de sport.ro

După Kosovo, încă o națională contestă victoria la masa verde a României: "A făcut apel și rămâne fermă"