Vom consuma tot mai puţine produse din carne de porc românesc. Autorităţile, fără soluţii

Zootehnia este unul dintre sectoarele care a avut cel mai mare reviriment după integrarea României în Uniunea Europeană. Foarte multe ferme s-au dezvoltat şi au început să aducă valoare muncii şi să producă pentru mesele românilor.

Emil Dumitru: "Nu este suficient să facem porumb, dar dacă vom reuşi să integrăm porumbul şi să reuşim să facem zootehnie şi sa nu mai fim net importatori de carne, probabil că altfel vor sta datele sectorului agro-alimentar românesc".

În Călăraşi, Alexandru Baciu lucrează câteva mii de hectare de teren: "Am reuşit să fac ce făcea toată lumea sau ce face toată lumea şi acum, grâu, porumb, orz şi floarea soarelui fără să ne gândim să trecem proteină asta vegetală spre animal".

Citește și

Cum am ajuns să dăm materie primă şi să importăm hrană procesată de milioane de euro

„Al treilea război mondial a început”. Valeri Zalujnîi, ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie și fostul comandant al armatei, declarații

A început în 2013 cu 300 de vaci din rasa Montbeliarde, o rasă mixtă de vaci şi acum are peste 1200 de capete.

Dacă la carne a reuşit să închidă lanţul economic şi şi-a deschis propriile carmangerii, laptele însă trebuie să-l livreze unui mare porocesator.

"- Ce faceţi cu laptele?

- Bună întrebare: ce fac cu el? Il dăm, îl vindem la un procesator, preţul laptelui în România nu-l stabilesc fermierii.

- Ce faci dacă zice a doua zi nu mai vin să-ţi iau laptele? Ce faci?

- Trebuie să-l arunci, vaca trebuie s-o mulgi şi dimineaţă şi seară

- A scăzut TVA-ul la lapte, dar a scăzut preţul în raft?

- Nu.

- Şi atunci cine câştigă?

- Poate nici procesatorul nu câştigă. Câştigă ăla cu rafturile.

- Dar de ce n-avem noi rafturile?

- Poate să producă cine are un petec de pământ, produce. Problema e unde vinzi, cui vinzi şi cu ce preţ."

Dar marea problemă este resursa umană. Îi este tot mai greu să găsească oameni care să lucreze în fermă.

Problema resursei umane este acută în agricultură românească. Investiţiile în tehnologie suplinesc asta, dar sunt domenii în care omul este indispensabil.

Deşi pare că stăm bine la numărul de oi pe cap de locuitori, oieritul se face din ce în ce mai greu în România.

În Mărginimea Sibiului găseşti încă turme mari de mioare. Păşunile sunt generoase şi calitatea produselor de aici este recunoscută peste tot în ţară.

Florin Dragomir, preşedintele Asociaţia Producătorilor de Telemea de Sibiu: "Ddupă 90 a stagnat, s-au rupt CAP- urile, s-au fărâmiţat pământurile, s-au vândut animalele, totuşi în zona asta oamenii au rămas cu creşterea animalelor. Încă a crescut numărul de oi. De vreo 10 ani încoace a crescut numărul animalelor".

Abia anul trecut au reuşit să-şi înscrie telemeaua de Sibiu ca brand naţional protejat. S-au adunat câţiva producători şi cu multă ambiţie, după ani de zile, au reuşit să obţină recunoaştere oficială.

Florin Dragomir:  "Nu mai au voie să scrie telemea de Sibiu decât cei care sunt înscrişi în asociaţia Telemea de Sibiu. Pentru asta am şi făcut brandul că se pierdea.Toată lumea vindea şi la Bucureşti telemea de Sibiu, era din vaca, nu se ştia ce-i acolo. Ca să vândă scria telemea de Sibiu. Nici nu erau atâtea oi la Sibiu câtă brânză era pe piata. Acum aşteptăm să se inscrie cât mai multă lume în asociaţie".

Sunt 10 producători care împreună şi cu alţii spera să reuşească să-şi impună numele pe piaţă, chiar dacă regulile sunt făcute în altă parte.

Ministrul Daea, un mare iubitor de oaie, a lansat un program de promovare a consumului cărnii de oaie în România. Din păcate, un alt program de imagine, în care s-au cheltuit bani fără a avea o finalitate şi care nu a adus prea mari beneficii ciobanilor.

La 5 lei kilogramul de milel în viu e faliment. Şi n-ai nici unde vinde.

Suntem pe locul trei în Europa la numărul de oi, 10 milioane, după Marea Britanie şi Spania. Exportăm mult, anul trecut am exportat ovine şi caprine de aproape 150 de milioane de euro, dar consumăm foarte puţin în piaţa internă, unde carnea de pasăre şi cea de porc sunt preferate de romani

În bucătăria unui restaurant din Sibiu sfârâie produsele din carne de porc. Dar nu orice fel de porc, ci porc de Mangaliţa.

Dan Limbasan a abandonat acum 7 ani jobul dintr-o companie multinaţională şi s-a apucat să crească porci. Şi nu orice fel de porci.

În anii '60, numai în zona Ardealului erau peste jumătate de milion de porci din rasa Mangaliţa şi Bazna. Dar, pentru că randamentul de carne este mai scăzut şi aceste rase cresc mai greu, s-au preferat rase cu creştere rapidă în detrimentrul raselor tradiţionale.

Vecinii unguri au profitat de potenţialul şi calităţile acestui porc şi au devenit un furnizor important pe pieţele internaţionale unde jambonul de Mangaliţa este apreciat.

La începutul anului, Ministerul Agriculturii a demarat un program pentru sprijinirea crescătorilor de porci tradiţionali. Cel care produce purcei primeşte 250 de lei pentru fiecare godac care este dat ulterior gratuit crescătorilor doritori.

După ce porcii ating 130 de kilograme, crescătorul este obligat să-l vândă unui procesator de carne.

Dan a luat reţetele bunicului şi s-a apucat de treabă.

Aniversarea Centenarului găseşte o bună parte din zona de creştere a suinelor în dificultate. In 20 de judeţe virusul pestei porcine africane face ravagii. Deşi se ştia anul trecut despre existenţa acestei boli la graniţele noastre, n-am reuşit să ne protejăm şi să scăpăm.

Adusă, cel mai probabil, de porcii mistreţi din Ucraina, pesta a intrat prin nord, prin Satu- Mare şi Bihor, dar şi prin Delta Dunării. În iunie a fost anunţată prezenta bolii într-o localitate din Tulcea, la Ceatalchioi, pentru că în scurt timp toate fermele să fie lovite. Prima, şi cea mai mare a fost Carniprod.

48 de mii de porci au trebuit să fie sacrificaţi şi incineraţi sau îngropaţi în cavităţi speciale.

Acum, în judeţul Tulcea nu mai exista niciun porc, iar în ţară sunt peste 1000 de focare de pesta porcină africană în continuă extindere.

Compania este şi cel mai mare procesator de produse de carne din zonă.

Evenimentele nefericite de la Tulcea s-au repetat şi în alte judeţe din ţară. Până acum, peste 350 de mii de porci au trebuit să fie sacrificaţi, iar impactul asupra zootehniei româneşti va fi de durată. Va fi nevoie de ani întregi pentru a reîncepe să creştem porci în zonele afectate.

România este ţara în care se afla 80% dintre focarele de pesta porcină africană din Uniunea Europeană. Acum, se desfăşoară un audit european care să identifice eventuale probleme în modul în care autorităţile româneşti au reacţionat în fata acestei boli devastatoare.

Comisia Europeană a plătit o parte din despăgubirile celor afectaţi. Peste 42 de milioane de euro. Firma din Tulcea a primit 29 de milioane de lei.

In Tulcea, ultima fermă de creştere şi îngrăşare a porcilor a fost închisă la sfârşitul lui august. Este izolată, în câmp, măsuri de biosecuritate drastice pentru că se ştia că pesta este aici şi totuşi virusul a pătruns. Au fost exterminaţi 2300 de porci. 

Zona este încă în carantină şi continuă dezinfecţiile. Va mai dura ceva până când se vor aduce aşa-zişii porci santinela, animale care să testeze prezenta bolii.

In următorii ani vom consuma din ce în ce mai puţine produse din carne de porc românească pentru că pesta porcină a afectat foarte multe ferme şi, din pacate, trendul este crescător. Aceste mezeluri nu mai sunt produse din carnea de la Tulcea, sunt aduse din Austria, din Spania, din Austria, produse care altădată ar fi avut un alt gust pentru consumatorul roman.

Nimeni nu ştie cât o să dureze sau care o să fie impactul asupra zootehniei româneşti. Cert este ca importurile de carne de porc sunt din ce în ce mai mari, iar asta va avea impact şi în preţurile produselor din carne de porc.

Agricultura la 100 de ani de Românie modernă este neuniformă, dar toată lumea ştie că putem să devenim unul dintre cei mai importanţi jucători europeni.

Fărâmiţarea terenurilor, cercetarea românească şi tehnologizarea, resursa umană, accesul la capital pentru micii fermieri, sistemul de irigaţii şi protecţia la boli, toate acestea pot fi rezolvate printr-o politică coerenta şi o strategie pe termen lung făcută de profesionişti.

Articol recomandat de sport.ro

Tragerea la sorți pentru preliminariile CM 2026, simulată! Cu cine a picat România în grupa de 5