Astăzi se împlineşte fix un an de când Corpul de Control al Premierului NU a mai publicat pe pagina proprie de internet informaţii despre anchetele sale şi rezultatele acestora.

Suntem campioni la întinsul nervilor şi aleşii ne antrenează zilnic, pentru performanţă. Şoferii se ceartă între ei şi se bat în trafic

 În ultimii ani, locuiesc în oraşul adoptiv pe o stradă numită Lucreţiu Pătrăşcanu. Când m-am mutat în Bucureşti am locuit aproape de piaţă Moghioroş, apoi m-am mutat în Sălăjan.

Dragostea se scrie în multe feluri. Dragostea pentru ţara care ne alimentează cu idei şi cu stări poate ajunge şi pe Marte. Nu e o exagerare, ne-o spune un tânăr inginer al viitorului.

Ziua funeraliilor Regelui Mihai a fost ziua în care ne-am privit în oglindă. Au plâns regaliştii, au plâns şi cei care nu ştiau mai nimic despre monarhie. A fost ca un bocet naţional al unui popor care-şi plânge de milă.

La Sibiu facem cunoștință cu unul dintre tinerii artiști contemporani ai României. Dan Raul Pintea a absolvit printre primii Facultatea de Arte de la Cluj și a expus în Germania, Marea Britanie, Irlanda și Polonia.

Reușește prin câteva linii să spună povestea folclorului românesc. 

Acolo unde autorităţile dau greş sau sunt ignorante, intervine entuziasmul şi puterea tinerilor.

Pun la cale trenul viitorului, dar visează să lucreze la o rachetă intercontinentală şi să populeze planeta Marte.

Zilele acestea România este în doliu. Ţara îşi plânge voievodul. Şi tot în zilele acestea de decembrie, speranţele multora sunt duse pe ultimul drum.

Am filmat azi în secţia de Oncologie din Spitalul Marie Curie. Am filmat de multe ori în acest loc, dar povestea de astăzi m-a lăsat fără vlagă, fără cuvinte, m-a revoltat şi mâhnit în egală măsură.

Se pune acum şi la noi problema unor măsuri de protecţie la metrou. O tânără a murit, după ce o femeie a împins-o pe șine, fiind ulterior călcată de tren, în staţia Dristor 1, din Capitală.

Călătoresc des în străinătate. Cel mai frecvent cu avionul, fie că sunt deplasări în interes de serviciu sau în vacanţă. Zborurile lungi, inevitabil cu escală. Ca mulţi alţi romani.

1992. Un adolescent lipeşte pe uşa dulapului din cameră poze cu idolii săi de la acea vreme. Printre ei sunt Ludwig van Beethoven şi Andres Segovia, Tom Waits, Chopin şi Napoleon. În centru două poze cu Regele Mihai.

Imaginați-vă clipa în care un părinte află că pruncul lui are cancer. Acela e momentul în care trebuie să decidă pentru viața copilului său.

Are doar 18 ani, dar are maturitatea unui om crescut într-o lume în care performanța adevărată se obţine cu mult efort, dar şi cu recunoaştere.

La doar 35 de ani, neurochirurgul roman Constantin Tuleaşcă este recunoscut, în toată lumea, drept omul care a învins durerea. Prin radiochirurgia viitorului. Şi asta pentru că, spune el, “pacienţii sunt regi”.

Într-o dimineață de duminică, în curtea Palatului Mogoșoaia, un grup de turiști americani, australieni și neo-zeelandezi ascultă atenți explicațiile unei tinere ghid.

Rădăcinile ne urmăresc toată viaţa. În slujbe diferite, în vieţile reîncepute departe, în tot ce învăţăm, România îşi lasă amprenta.

Am filmat în această dimineaţă părinţii unor copii loviţi de boli crunte. Enorm de multă suferinţă adunată într-o încăpere, poveşti care te incremenesc pur şi simplu.

ZMEI DE ROMÂNIA. Mergem la Berlin, unde o trupă formată din doi romani şi doi nemţi a făcut înconjurul lumii, cântând în romana despre "Rough Romanian Soul", adică sufletul aspru românesc. Facem cunoştinţă cu Zmei3.

Exerciţiu de imaginaţie: viaţa copilului tău sau viaţa ta atârna de un medicament. Dar acel medicament nu se găseşte în România. Ce faci? Asta e drama care se repeta zilnic în spitalele noastre.

Partea I. Revoluţia din 1989 a prins România Film pe culmile succesului: 600 de cinematografe funcţionau în toată ţara, multe dintre ele fiind amplasate chiar în centrele marilor oraşe.

Partea a II-a. Patru din zece români merg la film în alt oraş decât cel în care locuiesc. În toată ţara, sunt doar 82 de cinematografe, iar din acestea 90 la sută sunt private.