Românul ales de Elon Musk să construiască trenul viitorului. Pe el ar putea fi steagul României
Pun la cale trenul viitorului, dar visează să lucreze la o rachetă intercontinentală şi să populeze planeta Marte.
Imaginaţi-vă că în şapte ani este posibil să călătorim 500 de km. în doar 30 de minute. Concret, cam cât e distanţa de la Bucureşti la Baia Mare. Va fi posibil şi datorită lui Denis Tudor, un român de numai 23 de ani care studiază în Elveţia.
Proiectul de transport al viitorului a început cu o întâmplare banală. Miliardarul Elon Musk, unul dintre cei mai influenţi vizionari ai zilelor noastre, s-a trezit blocat în traficul din California. Genialitatea lui Elon este recunoscută de toată lumea. El e cel care a lansat pe piaţa automobilul autonom Tesla şi care vrea să trimită oameni pe Marte până în 2024.
Elon Musk: ”Vrem să încurajăm inovaţia şi tehnologia transportului, să entuziasmeze oamenii în legătură cu noi modalităţi de transport, poate complet diferit faţă de ceea ce vedem astăzi.”
Aşa a luat naştere Hyperloop. Din traficul infernal. I-a venit pe loc o idee: să lanseze un concurs în urma căruia să poată dezvolta un mijloc de transport al viitorului. Un tren care să circule cu viteza supersonică, pe o infrastructură mai eficientă decât cele din prezent. Să acopere, în jumătate de oră, distanţa dintre LA şi San Francisco - 550 de kilometri, iar biletul să nu coste mai mult de 50 de dolari.
Peste două mii de echipe, unele formate din specialişti de la universităţi de top, au răspuns provocării. Printre ele, o echipă non-universitara, din care a făcut parte şi un român de 23 de ani. Este vorba despre Denis Tudor, pe atunci student la Electronică în Bucureşti, pe care l-am găsit astăzi în Elveţia, masterand la Politehnica din Lausanne.
Denis Tudor: ”Hyperloop e un concept care prezintă două mari părţi. Este vorba despre un tub vidat şi despre o capsulă care va circula în tubul vidat. Această capsulă nu atinge pământul, levitează deasupra unei şine de aluminiu. Ca un tren, dar cu o viteză foarte mare, adică poţi să spui că e ca o rachetă în tub vidat.”
În câteva săptămâni, echipa Rloop, din care făcea parte Denis, a schiţat trenul viitorului. Cei o sută de membri, din 14 ţări, nu s-au văzut în realitate nici măcar o dată. Totul s-a discutat online. Apoi, a urmat partea grea: să găsească bani pentru prototip. S-au gândit la crowdfunding. Adică să strângă bani pe internet. Aşa au aflat de ei cei de la NASA.
Denis Tudor: ”Am reuşit să strângem 100 de mii de dolari ca să putem construI prototipul.”
Campania online le-a adus în total 300.000 de dolari. Suficient cât să plece la drum cu prototipul.
Denis Tudor: ”Aici e prima oară când am levitat capsula, în Los Angeles, după cum se vede capsula sta încă pe roţi, iar aceste roți vor fi controlate astfel încât să stea doar pe levitaţie magnetică. După cum se vede, este cupru şi acum levitează capsula. A fost primul test al nostru.”
La începutul anului, Denis şi colegii săi au prezentat prototipul în faţa lui Elon Musk. După ce a câştigat premiul, Denis s-a înscris la master la Politehnica....din Lausanne. Se specializează în SMART GRID - adică reţele electrice ale viitorului.
Este hotărât să îmbunătăţească prototipul. Să construiască altul mai performant şi să uimească prin viteză. Tânărul din Mangalia a reuşit să-şi consolideze o echipă formată din studenţi, doctoranzi şi profesori pe care îi coordonează. Vrea să scrie istorie în transporturi.
Învaţă şi munceşte până la trei dimineaţa, însă e hotărât să îşi vadă visul cu ochii. Spune că vrea să ducă mai departe o parte din munca lui Henri Coandă.
Denis Tudor: ”Coandă a propus levitaţie pe perne de aer. Noi folosim levitaţie electromagnetică. Știu că a lansat această capsulă în tubul depresurizat, undeva la 30 de km/h, pentru că probabil tehnologia nu-I permitea să ajungă la o viteză mai mare de 30 de km/h.”
După aproape 50 de ani de la experimentul din Mâneciu, Denis este pe cale să testeze o nouă capsula în tub vidat, la o viteză de 1200 de km.
Denis Tudor: ”Coandă a reuşit să propulseze tehnologia din ziua de astăzi şi cred că nu ştiu, dacă ne uităm în istorie, sunt foarte mulţi romani care chiar au scris istorie în lume. De la inventarea stiloului până la inventarea avionului
Sunt mândru că am mai văzut ştiri în ziare cum că continui visul lui Coandă şi sunt mândru, sunt mândru că sunt român şi îmi e dor câteodată de România.”
Denis speră că, atunci când va deveni funcţional, trenul viitorului să aibă pe el şi steagul României. Aşa cum l-a desenat, cu mâna lui, pe prototipul care i-a atras atenţia lui Elon Musk.
Denis Tudor: ”Prima testare sper că va avea loc la sfârşitul lunii ianuarie. Prima testare va avea loc la în subsolul campusului, pentru că avem deja construită o şină de un km. în care putem să facem teste şi dacă ne vom califica, vom face un al doilea test la Spacex în Los Angeles.”
Tânărul mai are o dorinţă. Să fie printre primii călători în trenul supersonic. Estimează el că se va întâmpla în mai puţin de şapte ani.
Denis Tudor: ”Elon Musk a mai venit cu un concept mai nou. Sper să lanseze o competiție în legătură cu asta: este vorba despre călătoria cu racheta. Vrea cumva să comercializeze şi să creeze un nou mijloc de transport în comun cu ajutorul unei rachete, astfel încât te poţi duce până în America sau te poţi duce până în Japonia în 30 de minute.”
Elena Lasconi: ”Unde te vezi în 50 de ani?”
Denis Tudor: ”În martie fac 24, deci peste 50 de ani voi avea 74. La viaţa pe care o duc acum, nu cred că apuc 74. Sper să am o familie cu nepoţi.”
De fapt, familia rămâne cel mai important lucru pentru Denis. S-a născut în Mangalia, într-un bloc de lângă gară - culmea! A crescut şi s-a jucat printre şinele de cale ferată. Mama este profesoara de educaţie fizică, tatăl - inginer. Recunoaşte că, iniţial, a fost un elev cu rezultate modeste. A iubit mult sportul - a făcut tenis de performanţă, până la 13 ani. Atunci, părinţii lui au hotărât să divorţeze.
Denis Tudor: ”N-a fost un moment foarte plăcut, dar am simţit că singura șansă pe care o am este să mă apuc să învăţ şi am început să studiez singur fizică şi matematică. Am devenit olimpic în liceu la matematică, iar după aceea am hotărât să dau la facultatea de electronică. Am terminat şef de promoţie la secţiunea de nanotehnologie în cadrul Politehnicii din Bucureşti.
Mă duceam dintr-o parte în altă: 3 zile pe săptămână la tatăl meu , 4 zile pe săptămână la mama mea. Amândoi au avut grijă de mine, dar lipseşte chestia de familie, nu e prea comod să te muţi de la un părinte la celălalt.”
Acum, înţelege situaţia. Chiar dacă îl doare când se mai gândeşte la despărţirea părinţilor. Şi lui i-a venit rândul să se rupă de cei dragi, ca să se dedice şi mai mult ştiinţei şi inovaţiei. Îi este dor de casă, de gara de lângă bloc. Spune că abia aşteaptă să vadă cum trece un tren proiectat de el pe acolo. Zâmbeşte nostalgic când se gândeşte la şuberec - plăcinta cu carne preparată de mama lui - şi la poveştile tatălui.
Departe de casă, în puţinele momente în care nu lucrează şi învaţă, se simte singur. Nu are prieteni, nici iubită şi să teme că tehnologia pe care o îndrăgeşte atât de mult să nu pună stăpânire de tot pe viaţa lui. Povesteşte că în Elveţia a avut parte de câteva întâmplări mărunte care l-au deconectat de mediul virtual şi i-au reamintit cine este cu adevărat.
Denis Tudor: ”În fiecare dimineaţă trec prin această pasarelă. Deasupra acestei pasarele este scris în centru şi mare "Bine ai venit" în româneşte, ceea ce mă face să mă gândesc că e o zi bună şi că trebuie să fiu mai zâmbitor şi mai muncitor în ziua aia.
Îmi lipseşte limba romană şi sunt fericit că aţi venit aici mai putem vorbi română pentru o perioadă şi mulţumesc pentru chestia asta. Altceva este când visezi în limba ta nu în altă limbă. Încă visez în română, sper că voi visa în continuare în română.
România este o ţară cu foarte mare potenţial, însă trebuie să ne schimbăm atitudinea, să fim optimişti, să nu fim delăsători, trebuie să fim încăpăţânaţi în ideile noastre şi cu puţin ajutor din partea sistemului, cred că România ar fi una dintre ţările care ar fi în top din punct de vedere al tehnologiei.
Cunosc români peste tot plecaţi, care performează în domeniile lor. Dacă aceşti oameni s-ar întoarce în România şi ar lucra acolo, însă neîmpiedicaţi de anumite aspecte, precum sistemul, am ajunge chiar o ţară în top în lume.
Nu am văzut o asemenea naţie pe unde am fost, fie în California, fie în Elveţia. Am cunoscut diverse culturi de oameni, poate sunt puţin subiectiv, dar nicio cultură nu este ca ceea a României. Nu este acea căldură între oameni şi nu... trebuie să ne schimbăm puţin atitudinea.”
