Bani cheltuiţi fara niciun rost si o industrie intreagă distrusă. Porturile de pe Dunare, imaginea dezinteresului total
UN FLUVIU DE PROSTIE - II! Bani cheltuiţi fara niciun rost, o industrie intreaga distrusă si uitata, angajaţi plătiţi de stat ca să stea. Intalnim în multe din porturile noastre la Dunăre aceste situatii, pustiu acolo unde este atat de mult de dezvoltat.
Ne oprim la Calafat. Acolo s-au investit bani mulţi într-un ponton, ca să le arătăm europenilor că suntem pregătiţi să intrăm în spaţiul Schengen. Dar nu i-am impresionat, si doar saptamana trecuta trei mari tari vest-europene ne-au transmis ca Romania nu are ce cauta in spatiul de circulatie libera.
Ne intoarcem in Orsova, un oras care a fost la un pas de un urias dezastru ecologic. Cu toate ca este un oras cu pretentii turistice, cu greu gasesti un loc in care sa acostezi cu ambarcatiuni de mici dimensiuni. Candva locuri au fost.
Orsova a ajuns celebra la inceputul acestui an, cand gunoaiele din tot orasul nu s-au mai ridicat luni la rand dupa ce primarul, presedinte PSD Orsova a intrat in conflict cu firma de salubrizare, care apartine fostului liderul PSD Orsova, Constantin Popescu.
Acum, primarul sustine ca a invins in lupta cu gunoiul. In oras insa gunoaiele sunt la locul lor. Asa arata unul dintre spatiile de depozitare in luna mai si asa arata la mijlocul verii.
Austriecii au inteles ca Dunarea e aur. Vapoarele urca si coboara cu mii de turisti in fiecare zi, iar de-a lungul Dunarii sunt piste de biclete intinse pe sute de kilometri.
Valea Wachau se intinde pe 40 de km. Este un defileu care serpuieste printre munti. Este incredibil cum au plantat austriecii podgoriile de vie pana sus in munte. Tot acest teritoriu, de 40 de km, face parte din patrimoniul UNESCO.
Km 2015, Durnstein este un sat cu 800 de locuitori care atrage sute de mii de turisti in fiecare an. Pe stradutele inguste, printre case viu colorate, misuna in fiecare zi turisti din toata lumea, iar localnicii traiesc de pe urma lor. Intr-una din case, Sieglinde vinde turistilor bolvani adunati de pe Dunare.
Durnstei este celebru pentru castelul construit in varful muntelui, un loc desprins parca din cartile postale. Aici a fost inchis celebrul rege al Angliei, Richard, inima de leu.
In mici magazine se vinde vin din zona, iar restaurentele contruite la marginea podgoriilor rasuna muzica si toata lumea traieste aici de pe urma turistilor care ajung pe Dunare. Astfel, locuri avem si noi, dar in frunte cu politicienii nostri ne batem joc de ele.
Calafat. Numele i se trage de la genovezii care veneau acum 7 secole aici pentru calafatuirea navelor. Acum portul Calafat te intampina cu o imagine dezolanta. Nave abandonate pe uscat, cladiri parasite, un cheu rupt. Nici aici nu exista loc de acostare pentru ambarcatiuni mici. La mal pluteste un terminal de pasageri, un ponton care a costat 5 milioane 5 sute de mii de lei.
Pontonul a fost gandit pentru primirea pasagerilor din afara spatiului UE. Ca primirea sa fie calduroasa s-au montat chivece cu flori de palstic si televizoare. Toate stau pline de praf de ani de zile. Pontonul e folosit de angajatii APDF, care au patruns si murdarit toate birourile.
Totul e imbacsit, iar prin geamuri abia se mai vede afara cheul spart. In birouri s-au montat calculatoare. Sunt pline de praf.
Banii pentru construirea acestui ponton au venit din bugetul statului si in fiecare luna peste 10 mii de lei sunt bagati aici in intretinere si utilitati.
Pe mal, o cladire de patrimoniu in care functioneaza capitania portului se detrioreaza.
In loc sa mute capitania in pontonul care oricum sta gol, statul plateste chirie. O suveica prin care de-a lungul anilor banii multi s-au tocat prin tot felul de institutii si firme care au lasat in urma prapad.
Calafatul este un oras cu 13 mii de locuitori. Candva, aici functiona o intrega industrie si tot ce se producea pleca pe Dunare. Acum nu mai este nimic.
Cu primarul Lucian Ciobanu am pornit prin locurile in care munceau mii de oameni.
Dupa Revolutie totul a fost daramat si ca intr-un domino a murit si portul. Ultima lovitura a fost primita cand s-a deschis podul de la Calafat. Atunci tot traficul de marfuri s-a mutat pe uscat. Si aproape toti oamenii orasului au ramas fara munca.
Primarul acuza Apdf ca alunga investitorii prin taxele prea mari, pe care le cere celor care opresc la mal.
Turistii ar avea ce sa vada si in Calafat. Orasul ascunde adevarate comori.
Etichete: bani, calafat, dunare, investitii, turisti,
