Coliva – tradiție, semnificație și rețeta pas cu pas. De ce se este desertul clasic pentru înmormântări și pomeniri

Coliva reprezintă o componentă esențială a tradiției și ritualului creștin-ortodox, fiind mult mai mult decât un simplu preparat culinar.

Această ofrandă simbolică, realizată din boabe de grâu, îndulcită și decorată, are o semnificație profundă legată de ciclul vieții, înviere și credința în nemurirea sufletului. Află totul despre colivă: ce este, de ce o facem și cum să prepari acasă acest fel special, pas cu pas.

Ce este coliva

Coliva este un preparat dulce și tradițional care se face din boabe de grâu fiert sau din arpacaș (orz măcinat) Acest preparat este folosit în biserica creștin-ortodoxă la ritualurile de pomenire a celor care au murit. De obicei, coliva este dusă la biserică pentru a fi sfințită de preot în timpul slujbelor de pomenire (parastase) și al înmormântărilor.

Practic, credincioșii pregătesc coliva în memoria unui om drag răposat, ca un simbol al speranței în viața de dincolo și al legăturii cu cei care nu mai sunt printre noi. Coliva are consistența unui desert moale, fiind făcută din grâu îndulcit (cu zahăr sau miere) și amestecată cu diverse ingrediente aromate.

Citește și

Peste 500 de oameni din Argeș s-au înghesuit să primească pachete cu colivă şi cozonac la o biserică

Ea este așezată pe un platou sau într-un vas, sub forma unei mici movile, și este decorată deasupra cu o glazură de zahăr pudră și ornamente (cum ar fi nuci sau bomboane), pe care se desenează o cruce. Acest lucru arată rolul ei sacru. La biserică, în colivă se înfige o lumânare care este aprinsă în timpul slujbei și stinsă la final, după ce a fost pomenit sufletul celui adormit.

Coliva mai este numită uneori și „prăjitura de pomenire” sau „pâinea morților”, dar nu este o prăjitură obișnuită, ci are un scop și un gust cu o semnificație profundă. Se mănâncă în special la ritualurile religioase: este împărțită celor prezenți după ce preotul rostește rugăciuni, iar credincioșii gustă din ea și spun de obicei „Dumnezeu să-l ierte” (sau „Dumnezeu s-o ierte”).

Agerpres

De unde provine coliva

Originile colivei sunt foarte vechi, chiar dinaintea creștinismului. Obiceiul de a pregăti un amestec dulce din boabe de cereale fierte datează încă din Grecia antică, unde oamenii le ofereau morților și zeilor ofrande făcute din grâne îndulcite cu miere și amestecate cu semințe și nuci.

De altfel, cuvântul „koliva” vine din limba greacă veche. La început, cuvântul kollybos însemna „mărunțiș” sau monedă mică, iar mai târziu, la plural (kollyba), a ajuns să însemne „turtițe din grâu fiert” folosite în cadrul ceremoniilor. În Grecia antică exista un ritual numit panspermia (un amestec de semințe fierte) care era oferit la un festival dedicat atât primăverii, cât și sufletelor morților. Acesta este considerat un posibil precursor al colivei de mai târziu.

Odată cu răspândirea creștinismului, acest obicei a fost preluat și transformat, primind semnificații noi. Tradiția colivei în credința ortodoxă ar fi apărut în primele secole după Hristos. Se povestește despre minunea Sfântului Teodor Tiron (din Amasea), petrecută în secolul al IV-lea. Conform legendei, sfântul i s-a arătat în vis arhiepiscopului Eudoxie și l-a avertizat că împăratul Iulian Apostatul ordonase ca mâncarea din piețele orașului să fie stropită cu sângele jertfelor păgâne, pentru a-i face pe creștini să păcătuiască.

Sfântul i-a sfătuit atunci pe oameni să nu cumpere mâncare din piață, ci să fiarbă grâu îndulcit cu miere pentru a se hrăni în acea zi de post. Creștinii au urmat sfatul, iar din acea sâmbătă (prima din Postul Mare) a apărut obiceiul de a pregăti colivă, binecuvântată apoi în biserică. Astfel, vechea ofrandă din grâu fiert a primit un nou rol spiritual, conform Orthodoxtimes.com.

În Evul Mediu, coliva era deja răspândită în tot spațiul bizantin și în țările ortodoxe, fiind esențială la ritualurile de pomenire. Legătura dintre moarte și viață, dintre bobul de grâu îngropat în pământ și planta care răsare, este foarte puternică în semnificația colivei și explică de ce creștinii au preluat cu ușurință acest preparat. Practic, creștinismul a oferit o nouă interpretare unei tradiții deja existente, păstrând însă ingredientele de bază și simbolul legat de agricultură.

Shutterstock

Semnificația religioasă a colivei

Coliva are o semnificație religioasă profundă, simbolizând credința în învierea morților și viața veșnică. Boabele de grâu, care trebuie să fie îngropate în pământ ca să încolțească și să aducă rod, reprezintă trupurile celor adormiți. Conform credinței creștine, aceste trupuri vor învia la a doua venire a lui Hristos. Sfântul Pavel, în Biblie, compară învierea cu sămânța care moare în pământ pentru a aduce viață nouă – o imagine reflectată perfect de colivă.

Fiecare ingredient este ales cu un motiv:

· grâul înseamnă trupul și speranța învierii;

· dulcele (zahărul sau mierea) amintește de dulceața raiului și de bucuria vieții veșnice;

· aromele plăcute (scorțișoară, vanilie, coji de citrice) sugerează virtutea și sfințenia pe care le dorim pentru sufletele celor plecați.

Importanța colivei vine și din ideea de comuniune și milostenie. Coliva este oferită mai întâi lui Dumnezeu (prin sfințirea de către preot), apoi este împărțită celor prezenți și, adesea, dată de pomană săracilor, în amintirea celui decedat.

Acest act de împărțire arată legătura de iubire care nu se rupe cu cel plecat. Prin rugăciune și generozitate, comunitatea își arată speranța că sufletul va găsi iertare și odihnă. Când oamenii gustă din colivă și spun „Dumnezeu să-l ierte” sau „veșnica lui pomenire”, ei transformă coliva într-un mod de a-și arăta credința în milostivirea divină.

Forma colivei, un morman care seamănă cu un mormânt acoperit cu pământ alb (zahăr pudră), și crucea desenată pe el arată că moartea este temporară.

În ce țări se mai mănâncă colivă

Coliva se găsește în majoritatea țărilor cu tradiție creștin-ortodoxă, având același rol, dar nume diferite.

· Grecia este considerată locul de origine. Aici se numește kollyva și se folosește la pomeniri și în sâmbetele morților.

· România și Republica Moldova folosesc același nume, colivă, la toate ceremoniile ortodoxe.

· Sârbii prepară koljivo (numită și žito, care înseamnă „grâu”). Ei o folosesc atât la pomeniri, cât și la sărbătoarea de familie numită slava (cinstirea sfântului patron al casei).

· Bulgaria, Ucraina și Rusia au variante similare (kolivo, kolyvo), deși în est este mai răspândit un preparat numit kutia. Aceasta este o budincă dulce din grâu, miere și mac, servită de obicei la Crăciun sau Bobotează.

· În Muntenegru și Macedonia de Nord se păstrează tradiția colivei.

· În Liban există o variantă numită berbara (sau snuniye), pregătită la sărbătoarea Sfintei Varvara.

· În Etiopia se face un preparat asemănător numit nifro, din boabe fierte de grâu, orz și năut, servit la înmormântări.

Shutterstock

Tradiții și obiceiuri în România legate de colivă

În România, coliva a devenit cel mai important element la orice ritual de pomenire a morților. Coliva este pregătită de familia celui răposat și este adusă la biserică, alături de vin, pentru a fi sfințită la toate pomenile: la 3 zile, 9 zile, 40 de zile, 3 luni, 6 luni, 1 an după moarte și în fiecare an, la parastas, conform Doxologia.com.

În calendarul ortodox există și zile speciale pentru pomenirea generală a morților, numite popular moși (moșii de iarnă, moșii de vară etc.). Acestea sunt sâmbetele morților dinaintea marilor sărbători. Și cu aceste ocazii, credincioșii aduc la biserică colive în amintirea tuturor celor plecați. Practic, o slujbă de parastas nu poate avea loc fără colivă. Importanța ei este atât de mare încât pregătirea colivei este văzută ca o datorie morală a familiei față de sufletul celui decedat.

Coliva la înmormântare și la împărțirea pomenilor

La înmormântare, coliva ocupă de asemenea un loc important. În tradiția ortodoxă românească, în timpul slujbei, o colivă mare (sau mai multe) este așezată lângă sicriu. Preotul o binecuvântează în timpul slujbei, iar la final, coliva este oferită tuturor celor prezenți la înmormântare. Acesta este momentul în care oamenii se adună și pomenesc pentru ultima oară numele celui plecat, rostind „Dumnezeu să-l ierte” și gustând împreună.

După slujbă, rudele împart coliva și pachete cu pomeni celor prezenți, vecinilor și celor nevoiași, ca un gest de milostenie. Obiceiul de a împărți coliva simbolizează împărtășirea faptei bune cu sufletul celui răposat, crezându-se că sufletul primește ușurare prin aceste acte făcute în numele său.

La biserică, preotul stropește coliva cu vin sfințit (simbol al jertfei lui Hristos) și aprinde o lumânare în mijlocul ei. După slujbă și după ce coliva a fost împărțită oamenilor, restul este fie dus acasă de familie, fie împărțit de pomană la cimitir, turnându-se și puțin vin peste mormânt. În acest fel, coliva face legătura între biserică și cimitir, între cei vii și cei morți, fiind un simbol al credinței și al dragostei care nu se oprește la moarte.

Ingrediente tradiționale pentru colivă

Rețeta de colivă folosită în mod tradițional este simplă și conține ingrediente naturale, ușor de găsit.

Grâul este ingredientul de bază – se folosesc boabe întregi, de preferat cele decorticate (numite și arpacaș de grâu), deoarece fierb mai repede și dau o textură mai cremoasă. Grâul simbolizează „bobul care moare și învie”, fiind esențial pentru acest ritual. Deși nu ar trebui înlocuit, în lipsă de grâu, unele comunități au folosit orz sau chiar orez.

După ce fierbe, grâul este îndulcit fie cu zahăr, fie cu miere (mierea era folosită cel mai des în trecut). Nucile sunt al doilea ingredient cheie: se adaugă miez de nucă măcinat (care simbolizează roadele credinței), uneori alături de migdale sau alune. Pentru gust și textură plăcută se pun și fructe uscate, de obicei stafide, care aduc o dulceață naturală și simbolizează roadele așteptate în viața de dincolo.

La capitolul arome, coliva este adaptată după gust:

· aproape întotdeauna se adaugă coajă rasă de lămâie sau portocală pentru prospețime;

· un praf de scorțișoară dă un parfum cald;

· se folosesc esențe – de rom și de vanilie, cele mai populare în România.

În alte țări, rețetele pot fi diferite. În Grecia se adaugă uneori cuișoare sau anason, iar un ingredient neobișnuit este pătrunjelul verde tocat, presărat deasupra ca semn al speranței și al revenirii la viață. Rețetele grecești și cele arabe includ adesea și semințe de rodie, care amintesc de culoarea vieții și echilibrează gustul dulce.

Ingredientele de bază pentru o colivă reușită sunt: grâu, apă, sare, zahăr sau miere, miez de nucă, stafide, coajă de lămâie sau portocală, esență de rom, esență de vanilie și scorțișoară. Toate acestea dau colivei un gust dulce-aromat și o textură bogată, cremoasă datorită grâului și crocantă datorită nucilor.

Shutterstock

Rețetă pas cu pas: cum faci colivă acasă

· Pregătirea grâului: alege arpacaș de grâu și spală-l bine în mai multe ape. Pentru a scurta timpul de fierbere, lasă grâul la înmuiat peste noapte în apă rece.

· Fierberea grâului: pune grâul într-o oală mare, adaugă de trei ori mai multă apă și un praf de sare. Fierbe la foc mic, amestecând din când în când, până când boabele sunt bine înmuiate și „înflorite”, dar nu terciuite.

· Răcirea și scurgerea: lasă grâul 10–15 minute să se odihnească, apoi scurge apa. Pune-l într-o strecurătoare, clătește-l rapid cu apă rece și întinde-l pe o pânză curată într-un strat subțire, până se răcește complet. Este esențial ca boabele să fie reci și uscate la suprafață înainte de a adăuga restul ingredientelor.

· Amestecarea ingredientelor: într-un bol mare, amestecă grâul cu zahărul sau mierea, apoi adaugă nucile măcinate, stafidele și aromele (scorțișoară, coajă de citrice, esențe). Amestecă bine până la omogenizare.

· Modelarea și decorarea: așază coliva pe un platou, modeleaz-o sub formă de movilă și netezește suprafața. Presară un strat subțire de pesmet sau biscuiți măcinați, apoi zahăr pudră din belșug. Desenează o cruce cu cacao sau scorțișoară și adaugă ornamente (nuci, bomboane, inițialele celui pomenit). La final, înfige o lumânare în mijloc.

· Sfințirea și servirea: coliva se duce la biserică, unde este stropită cu vin și binecuvântată. După slujbă, se împarte celor prezenți, de obicei cu lingurița direct din platou sau în porții individuale.

Trucuri și sfaturi utile

· Coliva se face de obicei cu o seară înainte și trebuie păstrată la frigider. Pentru ca decorul de zahăr pudră să rămână frumos, acesta se aplică în dimineața parastasului.

· Ca să eviți acrirea, nu amesteca ingredientele când grâul este cald. Poți adăuga puțină zeamă de lămâie în apa de fierbere, pentru o mai bună conservare.

· Variante moderne includ folosirea orezului (în diaspora) sau a cerealelor fără gluten, dar acestea nu fac parte din ritualul ortodox oficial.

· Pentru parastase mari, poți pregăti porții individuale în cupe sau caserole mici – mai igienic și mai practic.

Articol recomandat de sport.ro

GALERIE FOTO Cele trei stadioane pe care poate juca România la Cupa Mondială din 2026