Cine a fost Moș Nicolae și de ce lasă cadouri în ghetele copiilor. Legende, obiceiuri și tradiții

Înainte de a deveni personajul magic pe care îl așteaptă copiii cu sufletul la gură, Nicolae a fost un om în carne și oase, o figură istorică reală care a trăit cu mult timp în urmă, în secolul al IV-lea. Numele său era Nicolae și a fost episcop de Myra, o localitate care astăzi se află pe teritoriul Turciei.

Cine a fost Moș Nicolae

Ceea ce știm despre el îmbină datele istorice cu o mulțime de legende care s-au țesut în jurul bunătății sale neobișnuite. Spre deosebire de Moș Crăciun, care este adesea asociat cu Polul Nord și o imagine comercială modernă, Sfântul Nicolae este considerat un mare sfânt în întreaga lume creștină, fiind cunoscut drept „Făcătorul de minuni”, scrie Doxologia.com.

S-a născut într-o familie foarte bogată și credincioasă, dar a avut parte de o soartă tristă în copilărie, rămânând orfan de ambii părinți din cauza unei epidemii. Deși a moștenit o avere considerabilă, Nicolae nu a ales o viață de lux. Dimpotrivă, a simțit că menirea lui este să îi ajute pe cei năpăstuiți, așa că și-a folosit toți banii pentru a sprijini săracii, bolnavii și pe cei nedreptățiți, dar a făcut toate acestea sub protecția anonimatului. Se spune că era un om blând, dar extrem de ferm când venea vorba de credință, participând chiar la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a apărat cu pasiune dogmele bisericești.

Nu a fost doar un preot care stătea în biserică, ci un protector activ al comunității sale. Există povești despre cum a salvat marinari de la înec potolind furtunile doar cu puterea rugăciunii, motiv pentru care este considerat patronul marinarilor și al călătorilor.

Citește și

Se deschide Târgul de Crăciun organizat pe Esplanada Operei Naţionale Bucureşti. Concerte și ateliere pentru vizitatori

De asemenea, a salvat nevinovați de la condamnarea la moarte, intervenind în fața autorităților vremii. Bunătatea lui nu era slăbiciune, era o forță care schimba vieți. După o viață lungă pusă în slujba celorlalți, a murit, iar moaștele sale au fost mutate mai târziu la Bari, în Italia, unde se află și astăzi. De-a lungul secolelor, figura episcopului sever, dar drept și milostiv, s-a transformat în imaginea bunicului sfânt care răsplătește cumințenia și bunătatea, devenind unul dintre cei mai iubiți sfinți din calendar, așteptat cu aceeași emoție de copii.

Shutterstock

Cum a apărut tradiția cadourilor în ghete

Obiceiul de a lăsa cadouri în încălțăminte, și nu sub brad sau în ciorapi agățați de șemineu, își are rădăcinile într-o legendă foarte veche și emoționantă din viața Sfântului. Se povestește că în orașul său trăia un nobil care sărăcise și ajunsese într-o situație disperată. Avea trei fete de măritat, dar, pentru că nu avea bani de zestre, fetele riscau să aibă o soartă crudă și să fie vândute, neputând să se căsătorească onorabil.

Aflând de necazul lor, episcopul Nicolae a decis să le ajute, dar a vrut să o facă în mare taină, fără să îi fie recunoscute meritele și fără să îl facă pe tatăl fetelor să se simtă umilit. Astfel, s-a furișat într-o noapte la casa omului și a aruncat pe fereastră o pungă cu galbeni. Banii au căzut în camera fetelor. Povestea s-a repetat și pentru a doua fată.

Când a venit rândul celei de-a treia fete, tatăl a stat la pândă să vadă cine este binefăcătorul misterios. În acea noapte, Nicolae a aruncat din nou banii, iar aceștia au căzut, întâmplător, într-o șosetă sau o gheată pusă la uscat lângă foc. De aici a pornit tradiția ca darurile să fie puse în încălțăminte. Gestul său discret a devenit simbolul generozității neașteptate, iar copiii au început să își pregătească ghetele în speranța că Sfântul va trece și pe la ei, lăsându-le o mică bucurie, la fel cum a lăsat aurul pentru cele trei surori.

Imagine generată de AI prin Reve.Art

Tradiții românești legate de Moș Nicolae

În tradiția românească, Moș Nicolae este o figură extrem de importantă, care marchează practic începutul sărbătorilor de iarnă. Spre deosebire de Moș Crăciun, care este văzut mai degrabă ca o figură magică și jovială, Moș Nicolae păstrează o aură de sfințenie și autoritate. El nu vine cu sania, ci pe un cal alb, semn că aduce prima zăpadă. Se spune în popor că, atunci când Sfântul Nicolae își scutură barba albă, începe să ningă. Dacă nu ninge de ziua lui, se zice că „Moșul a întinerit”.

Cel mai cunoscut obicei este, desigur, lustruirea ghetelor. În seara de 5 decembrie, copiii știu că nu se pot culca oricum. Încălțămintea trebuie să fie curată lună, așezată frumos la ușă sau la geam. Spre deosebire de tradițiile occidentale, la noi Moșul este mai exigent. Dacă ai fost cuminte, primești dulciuri, fructe (nuci, mere) sau mici cadouri.

Dacă nu ai fost ascultător, în ghete va apărea faimoasa „nuielușă”. Aceasta nu este doar o amenințare, ci are și ea o poveste: se spune că nuielușa de măr, dacă este pusă în apă și înflorește până la Crăciun, înseamnă că greșeala copilului a fost iertată de Sfânt. Este un fel de a le arăta celor mici că orice greșeală se poate repara prin bunătate.

În folclorul românesc, Sfântul Nicolae are și un rol cosmic. Se crede că el păzește Soarele, care încearcă să fugă spre tărâmurile calde, lăsând lumea în întuneric și frig. Nicolae stă de strajă la poarta cerului și nu îl lasă să plece, asigurând astfel lumina pentru oameni. Este, totodată, protectorul văduvelor, al orfanilor și stăpânul apelor. În satele vechi, ziua de Sfântul Nicolae era respectată cu sfințenie, oamenii nu munceau, iar tinerii începeau repetițiile pentru colindele de Crăciun.

Când vine Moș Nicolae

Moș Nicolae sosește în fiecare an în noaptea dintre 5 și 6 decembrie. Copiii își pregătesc ghetuțele în seara zilei de 5 decembrie, iar dimineața de 6 decembrie este momentul descoperirii cadourilor. Această dată nu este aleasă întâmplător. Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Nicolae pe data de 6 decembrie, ziua în care se consideră că acesta a trecut la cele veșnice.

Moș Nicolae în jurul lumii: aceeași bucurie, alte obiceiuri

Povestea acestui sfânt blând a călătorit peste mări și țări, iar fiecare popor a adăugat câte puțin în legendă. Deși îl numesc diferit, Mikulás în Ungaria, Nikolaus în Germania sau Sinterklaas în Olanda, esența rămâne aceeași: bucuria de a dărui și emoția din ghetuțele copiilor.

Shutterstock

Olanda și spectacolul sosirii

Olandezii fac din venirea lui Sinterklaas un adevărat eveniment național. La ei, sărbătoarea începe mult mai devreme, încă de la jumătatea lui octombrie, și este transmisă chiar și la televizor. Moșul nu vine discret, ci spectaculos, pe un vas cu aburi, și debarcă în fiecare an în alt port, unde este așteptat de primar și de o mulțime entuziasmată.

Călărește un cal alb și defilează pe străzi alături de ajutorul său, Zwarte Piet. Până pe 6 decembrie, el vizitează școli și spitale ca să vadă cine a fost cuminte. Copiii îi lasă în saboții de lemn scrisori, dar și apă sau fân pentru cal, iar dimineața găsesc monede de ciocolată și prăjiturele aromate numite „speculaas”.

Moș Nicolae în Germania

În Germania, lucrurile sunt puțin mai serioase. Sankt Nicolaus ține o evidență strictă într-o carte mare, unde sunt notate toate faptele celor mici. El vine însoțit de o atmosferă de poveste veche: copiii pun scrisorile și morcovi pentru cai fie în ghete, fie sub pernă. Dacă au fost buni, primesc nuci și dulciuri, dacă nu, se aleg cu cartofi sau cărbuni.

Există și obiceiuri străvechi în anumite zone, unde tineri mascați în animale și îmbrăcați în paie dansează și sună din tălăngi în urma sfântului, o scenă care amintește de teatrul popular și de vechile ritualuri de pedepsire simbolică a răului. În Austria, tradiția este asemănătoare, dar apare figura înfricoșătoare a lui Krampus, care îi sperie pe neascultători cu nuiaua sa.

Moș Nicolae în Franța, Belgia și Italia

În Franța și Belgia, copiii știu că Moșul are nevoie de o pauză, așa că îi lasă un pahar de vin, iar măgărușului sau calului îi pregătesc zahăr și morcovi. Dimineața, ghetele sunt pline, dar chiar și cei cuminți primesc simbolic o nuielușă legată cu fundă, semn că nimeni nu e perfect.

În Italia, tradiția are un farmec aparte. Pe lângă tăvile cu scrisori și promisiuni lăsate pe masă pentru a fi umplute cu dulciuri, există un obicei emoționant pentru fetele nemăritate, numit „Rito delle nubili”. Acestea primesc daruri care amintesc de gestul sfântului de a salva cele trei fete sărace, oferindu-le zestre.

Moș Nicolae în Spania

Spaniolii trăiesc această sărbătoare mult mai spiritual. Pentru ei, Sfântul Nicolae este un protector puternic, iar oamenii fac pelerinaje lungi pe jos, numite „caminata”, către bisericile dedicate lui. Este un moment de rugăciune intensă, mai ales pentru cei care trec prin greutăți financiare, amintind de rolul sfântului de ocrotitor al celor nevoiași.

În Polonia, Cehia, Slovacia sau Croația, tradițiile seamănă mult cu ale noastre. Moșul este văzut ca o figură bisericească, impunătoare, care coboară din ceruri, uneori însoțit de un înger. Polonezii îl așteaptă cu strigăte de bucurie când apare pe străzi, iar copiii primesc „pierniki”, niște prăjiturele cu miere. Indiferent dacă vine pe jos, în trăsură sau pur și simplu lasă cadourile pe pervazul ferestrei, regula e simplă peste tot: ghetele trebuie să fie lustruite lună, iar inima deschisă, pentru că darurile, fie ele mere roșii sau jucării, sunt doar un semn al iubirii și al bunătății.

Articol recomandat de sport.ro

Reacția americanilor când au văzut că pot da peste România la CM 2026