Inteligența Artificială nu e creația zilelor noastre. Există de mii de ani. De la Prometeu, la chatbot-ul făurit de un papă
Departe de a fi creația zilelor noastre, Inteligența Artificială este mai degrabă o constantă a civilizației, care izbucnește periodic în preocupările de moment ale omului. Inteligența Artificială e știută de mii de ani, începând cu mitul lui Prometeu.
Inteligența Artificială nu este creația zilelor noastre. Poate nu ne dăm seama, dar o știm de mii de ani, încă din miturile Greciei Antice, potrivit unei interesante analize publicate de Live Science.
Se pare că hype-ul Inteligenței Artificiale (IA) este mai degrabă o bulă IA. Au existat multe bule înainte, de la Mania Lalelelor din secolul al XVII-lea, până la bula crizei creditelor ipotecare a secolului XXI.
Pentru mulți comentatori, cel mai relevant precedent astăzi este bula ”dotcom” din anii 1990.
Pe atunci, o nouă tehnologie (World Wide Web) a dezlănțuit un val de „exuberanță irațională”. Investitorii au investit miliarde în orice companie care avea „.com” în nume.
Trei decenii mai târziu, o altă tehnologie nouă a dezlănțuit un alt val de exuberanță. Investitorii investesc miliarde în orice companie cu „IA” în nume. Dar există o diferență crucială între aceste două bule, care nu este întotdeauna recunoscută.
World Wide Web-ul (www) a existat. A fost real. IA în sensul strict, de Inteligență Artificială Generală – sistem informatic dotat cu conștiință și autocontrol - nu există și nimeni nu știe dacă sau când va exista vreodată.
În februarie, CEO-ul OpenAI, Sam Altman, a scris pe blogul său că cele mai noi sisteme abia au început să „indice” către IA în sensul său „general”. OpenAI își poate comercializa produsele ca „IA”, dar acestea sunt doar procesatoare de date statistice, mai degrabă decât „inteligențe” în sensul că ființele umane sunt inteligente.
Așadar, de ce sunt investitorii atât de dornici să dea bani celor care vând sisteme de inteligență artificială?
Un motiv ar putea fi faptul că inteligența artificială este o tehnologie mitică. Nu vreau să spun că este o minciună. Adică evocă o poveste puternică și fundamentală a culturii occidentale despre puterile umane de creație.
Poate că investitorii sunt dispuși să creadă că inteligența artificială este chiar după colț, deoarece se conectează la mituri adânc înrădăcinate în imaginația lor?
Mitul lui Prometeu
Cel mai relevant mit pentru inteligența artificială este mitul grecesc antic al lui Prometeu.
Există multe versiuni ale acestui mit, dar cele mai faimoase se găsesc în poeziile lui Hesiod, ”Teogonia” și ”Muncile și zilele”, și în piesa de teatru ”Prometeu înlănțuit”, atribuită în mod tradițional lui Eschil.
Prometeu a fost un Titan, un zeu din panteonul grecesc antic. El a fost, de asemenea, un nelegiuit care a furat focul de la Hefaistos, zeul fierar. Ascunzând focul într-o tulpină de fenicul, Prometeu a venit pe Pământ și l-a oferit omenirii. Drept pedeapsă, a fost înlănțuit de un munte, unde un vultur îl vizita în fiecare zi pentru a-i mânca ficatul.
Darul lui Prometeu nu a fost pur și simplu darul focului; a fost darul inteligenței. În ”Prometeu înlănțuit”, el spunea că, înainte de darul său, oamenii vedeau fără să vadă și auzeau fără să audă.
După darul său, oamenii puteau scrie, construi case, citi stelele, face matematică, domestici animale, construi nave, inventa medicamente, interpreta vise și oferi ofrande adecvate zeilor.
Mitul lui Prometeu este o poveste a creației cu o diferență. În Biblia ebraică, Dumnezeu nu îi dă lui Adam puterea de a crea viață. Dar Prometeu dă (o parte din) puterea creatoare a zeilor omenirii.
Hesiod indică acest aspect al mitului în ”Teogonia”. În acel poem, Zeus nu numai că îl pedepsește pe Prometeu pentru furtul focului; el pedepsește și omenirea. Îi ordonă lui Hefaistos să-și aprindă fierăria și să o construiască pe prima femeie, Pandora, care dezlănțuie răul asupra lumii.
Focul pe care Hefaistos îl folosește pentru a o crea pe Pandora este același foc pe care Prometeu l-a dat omenirii.
Grecii au propus ideea că oamenii sunt o formă de inteligență artificială. Prometeu și Hefaistos folosesc tehnologia pentru a fabrica bărbați și femei. După cum dezvăluie istoricul Adrienne Mayor în cartea sa ”Zei și roboți”, anticii îl înfățișau adesea pe Prometeu ca pe un meșteșugar, folosind unelte obișnuite pentru a crea ființe umane într-un atelier obișnuit.
Dacă Prometeu ne-a dat focul zeilor, se pare că putem folosi acest foc pentru a ne crea propriile ființe inteligente. Astfel de povești abundă în literatura greacă antică, de la inventatorul Dedal, care a creat statui care prindeau viață, până la vrăjitoarea Medeea, care putea reda tinerețea și potența cu ajutorul drogurilor ei viclene.
Inventatorii greci au construit, de asemenea, computere mecanice pentru astronomie și figuri mobile remarcabile alimentate de gravitație, apă și aer.
Papa și chatbot-ul
Au trecut 2.700 de ani de când Hesiod a scris pentru prima dată povestea lui Prometeu. În secolele următoare, mitul a fost repovestit la nesfârșit, mai ales de la publicarea romanului ”Frankenstein” de Mary Shelley. Romanul din 1818 care se mai chema, de altfel, și ”Prometeu modern”.
Dar mitul nu este întotdeauna relatat ca ficțiune. Iată două exemple istorice în care mitul lui Prometeu pare să devină realitate.
Gerbert de Aurillac a fost Prometeu al secolului al X-lea. S-a născut la începutul anilor 940 d.Hr., a mers la școală la Abația Aurillac și a devenit el însuși călugăr. A continuat să stăpânească fiecare ramură cunoscută a învățăturii. În anul 999, a fost ales Papă. A murit în 1003 sub numele său pontifical, Silvestru al II-lea.
Zvonurile despre Gerbert s-au răspândit cu nerăbdare în toată Europa. La un secol de la moartea sa, viața lui devenise deja legendă. Una dintre cele mai faimoase legende și cea mai pertinentă în epoca noastră de exagerare a inteligenței artificiale este cea a „capului de aramă” al lui Gerbert. Legenda a fost spusă în anii 1120 de istoricul englez William de Malmesbury, în cartea sa bine documentată și foarte apreciată, „Faptele regilor englezi”.
Gerbert era profund învățat în astronomie, o știință a predicției. Astronomii puteau folosi astrolabul pentru a prezice poziția stelelor și pentru a prevedea evenimente cosmologice precum eclipsele. Conform spuselor lui William, Gerbert și-a folosit cunoștințele de astronomie pentru a construi un cap vorbitor.
După ce a inspectat mișcările stelelor și planetelor, a turnat un cap în bronz care putea răspunde la întrebări de tipul da sau nu.
Mai întâi, Gerbert a întrebat capul de bronz: „Voi deveni Papă?”
„Da”, a răspuns capul.
Apoi, Gerbert a întrebat: „Voi muri înainte să cânt slujba la Ierusalim?”
„Nu”, a răspuns capul creat de el.
În ambele cazuri, capul a avut dreptate, deși nu așa cum anticipa Gerbert. A devenit Papă și, în mod înțelept, a evitat să meargă în pelerinaj la Ierusalim. Într-o zi, însă, a cântat slujba la Santa Croce in Gerusalemme din Roma. Din păcate pentru Gerbert, Santa Croce in Gerusalemme era cunoscută în acele vremuri pur și simplu sub numele de „Ierusalim”.
Gerbert s-a îmbolnăvit și a murit. Pe patul de moarte, le-a cerut slujitorilor săi să-i taie corpul și să-l arunce în bucăți, astfel încât să poată merge la adevăratul său stăpân, Satana. În acest fel, a fost, asemenea lui Prometeu, pedepsit pentru furtul focului.
Este o poveste captivantă. Nu este clar dacă William de Malmesbury chiar a crezut în ea. Dar încearcă să-și convingă cititorii că este plauzibilă. De ce a introdus acest mare istoric, dedicat adevărului, niște legende fanteziste despre un papă francez în istoria sa a Angliei? Bună întrebare!
Este oare atât de fantezist să crezi că un astronom avansat ar putea construi o mașină de predicție de uz general? În acele vremuri, astronomia era cea mai puternică știință a predicției.
Sobru și erudit, William era cel puțin dispus să ia în considerare ideea că progresele strălucite în astronomie ar putea face posibil ca un Papă să construiască un chatbot inteligent.
Astăzi, aceeași posibilitate este atribuită algoritmilor de învățare automată, care pot prezice ce reclamă veți da clic, ce film veți viziona, ce cuvânt veți tasta în continuare. Putem fi iertați că cădem sub aceeași vrajă.
Anatomistul și automatul
Prometeu al secolului al XVIII-lea a fost Jacques de Vaucanson, cel puțin conform lui Voltaire: ”Îndrăznețul Vaucanson, rival al lui Prometeu, pare, imitând izvoarele naturii, să fure focul din cer pentru a anima corpul”.
Vaucanson a fost un mare mecanic, faimos pentru automatele sale. Acestea erau dispozitive mecanice care simulau realist anatomia umană sau animală. Filosofii vremii credeau despre corp că era o mașină - așa că de ce nu putea un mecanic să construiască una?
Uneori, automatele lui Vaucanson aveau o semnificație științifică. De exemplu, el a construit un flautist care avea buze, plămâni și degete și sufla în flaut cam în același mod în care ar face-o un om. Istoricul Jessica Riskin explică în cartea sa „Ceasul neliniștit” că Vaucanson a trebuit să facă descoperiri semnificative în acustică pentru a-și face flautistul să cânte în acord.
Uneori, automatele sale erau mai puțin științifice. Rața sa digestivă era extrem de faimoasă, dar s-a dovedit a fi o fraudă.
Părea să mănânce și să digere mâncare, dar fecalele sale erau de fapt niște pelete prefabricate ascunse în interiorul mecanismului.
Vaucanson a petrecut decenii lucrând la ceea ce el numea o „anatomie în mișcare”. În 1741, a prezentat Academiei Lyons un plan pentru a construi o „imitație a tuturor operațiunilor animalelor”. Douăzeci de ani mai târziu, a început din nou. El a obținut sprijinul regelui Ludovic al XV-lea pentru a construi o simulare a sistemului circulator. El a susținut că poate construi un corp artificial complet, viu.
Nu există nicio dovadă că Vaucanson a realizat vreodată un corp întreg. În cele din urmă, nu a putut fi la înălțimea așteptărilor. Dar mulți dintre contemporanii săi au crezut că poate reuși. Voiau să creadă în mecanismele sale magice. Își doreau ca el să cucerească focul vieții.
Dacă Vaucanson putea fabrica un corp uman nou, nu ar putea el să repare și unul existent? Aceasta este promisiunea unor companii de inteligență artificială de astăzi. Potrivit lui Dario Amodei, CEO al Anthropic, inteligența artificială va permite în curând oamenilor „să trăiască cât vor”. Nemurirea pare o investiție atractivă.
Silvester al II-lea și Vaucanson au fost mari tehnologi, dar niciunul nu a fost un Prometeu. Nu au furat focul de la zei. Vor reuși aspiranții prometeici din Silicon Valley acolo unde predecesorii lor au eșuat? Dacă am avea capul de aramă al lui Sylvester al II-lea, am putea să-l întrebăm.
Eliberarea lui Prometeu, pictură de Carl Bloch/Ministerul Culturii din Grecia
Eliberarea lui Prometeu, pictură de Carl Bloch/Ministerul Culturii din Grecia
Shutterstock
domeniu public
The World of Habsburgs
History of Information
ULTIMELE STIRI
Sursa: StirilePROTV
Etichete: istorie, inteligenta artificiala, mituri,
Dată publicare:
31-12-2025 12:27
.webp)
