Super-leguma care înlocuiește cartoful. Ce gust are Taro și cum se prepară în siguranță

Este posibil să îl cunoașteți din ceaiul boba, însă această legumă rădăcinoasă bogată în amidon poate fi folosită în multe alte moduri.

Ce este Taro și de ce este un aliment de bază în bucătăria asiatică

Taro (Colocasia esculenta), numit și eddo sau dasheen, este o plantă tropicală originară din Asia de Sud-Est, care produce un tubercul bogat în amidon, cu coajă maro și miez alb, presărat cu pete mov. Deși este denumit în mod obișnuit „rădăcină de taro”, acesta nu este, din punct de vedere tehnic, o rădăcină, ci un corm, adică o tulpină subterană, conform allrecipes.

Frunzele și cormii de taro sunt toxici dacă sunt consumați cruzi, din cauza conținutului ridicat de oxalat de calciu, dar pot fi consumați în siguranță după gătire.

Cum se mănâncă Taro

Taro, în stare crudă, este toxic. După gătire, poate fi consumat în siguranță, însă chiar și simplul contact cu taro poate provoca iritații severe ale pielii, de aceea este important să îl manipulezi cu grijă. Indiferent dacă vrei să prepari taro la cuptor, chipsuri de taro prăjite sau clătite cu taro, urmează pașii de mai jos înainte de a începe:

Pune-ți mănuși, spală bine rădăcina de taro și apoi îndepărtează coaja cu un cuțit pentru curățat legume sau cu un curățător de legume. Sunt recomandate în special curățătoarele de legume în formă de Y, mai ales pentru legumele rădăcinoase care pot fi mai greu de curățat. Mănușile sunt necesare din cauza cristalelor de acid oxalic, care pot irita pielea. Dacă nu ai mănuși de unică folosință, unge-ți mâinile cu puțin ulei de gătit înainte de a curăța taro și evită să-ți atingi ochii.

După ce ai curățat cormii de taro, taie-i sau feliază-i în funcție de preparatul pe care vrei să îl faci. Folosește-i imediat sau pune-i într-un bol cu apă rece pentru a preveni schimbarea culorii. Cormii de eddo de dimensiuni mici sunt adesea gătiți cu tot cu coajă și curățați ulterior, ceea ce elimină necesitatea folosirii mănușilor.

Important: dacă acești compuși ai acidului oxalic îți pot irita pielea mâinilor, pot provoca iritații și la nivelul gâtului. Nu consuma taro crud, acesta trebuie gătit înainte de consum. Același lucru este valabil și pentru frunze și tulpinile frunzelor.

Taro poate fi pasat sau transformat în piure, însă trebuie ținut cont de faptul că are o textură lipicioasă dacă este doar fiert și pasat. Pentru a obține o textură mai uscată, aerată sau crocantă, este necesară coacerea sau prăjirea.

•  Taie taro în bucăți și gătește-l în tocănițe și supe. De asemenea, poate fi adăugat în supe cu tăiței și legume.

•  Taro poate fi transformat într-o pastă, care poate fi folosită ulterior în produse de patiserie și pâine.

•  Poate fi folosit și în deserturi, precum înghețată, cheesecake sau plăcinte.

Ce gust are rădăcina de Taro și în ce preparate se potrivește cel mai bine

Taro are o aromă delicată, ușor dulce, cu o notă de nucă, ceea ce îl face un ingredient versatil, potrivit atât pentru preparate dulci, cât și pentru cele sărate. Gustul său este adesea comparat cu o combinație între cartof dulce și castană, iar textura cremoasă devine și mai fină după gătire.

Taro crud nu trebuie consumat din cauza cristalelor de oxalat de calciu prezente în mod natural, care pot provoca iritații. După gătire, capătă o consistență bogată în amidon, aproape untoasă, și o aromă delicată, ușor pământie, care se combină bine cu diverse ingrediente. Gustul său poate fi descris ca o variantă mai delicată și mai fină a cartofului, cu o ușoară dulceață naturală.

Beneficii nutriționale

Poate ajuta la controlul glicemiei

Deși rădăcina de taro este o legumă bogată în amidon, aceasta conține două tipuri de carbohidrați care pot fi benefice pentru controlul glicemiei: fibrele și amidonul rezistent.

Fibrele sunt un tip de carbohidrați pe care organismul uman nu îi poate digera. Deoarece nu sunt absorbite, acestea nu au un impact direct asupra nivelului de zahăr din sânge.

De asemenea, fibrele încetinesc digestia și absorbția altor carbohidrați, prevenind creșterile mari ale glicemiei după mese.

Studiile au arătat că dietele bogate în fibre, care conțin până la 42 de grame de fibre pe zi, pot reduce nivelul glicemiei cu aproximativ 10 mg/dl în cazul persoanelor cu diabet de tip 2.

Taro conține și un tip special de amidon, numit amidon rezistent, pe care organismul uman nu îl poate digera și care, prin urmare, nu crește nivelul glicemiei. Aproximativ 12% din amidonul din rădăcina de taro gătită este amidon rezistent, ceea ce face din aceasta o sursă bună a acestui nutrient.

Combinația dintre amidonul rezistent și fibre face din rădăcina de taro o sursă de carbohidrați care poate fi potrivită în special pentru persoanele cu diabet, scrie Healthline.

Poate reduce riscul de boli cardiovasculare

Fibrele și amidonul rezistent din rădăcina de taro pot contribui și la reducerea riscului de boli cardiovasculare.

Numeroase cercetări au arătat că persoanele care consumă mai multe fibre tind să aibă rate mai scăzute de boli cardiovasculare.

Un studiu a constatat că, pentru fiecare 10 grame suplimentare de fibre consumate zilnic, riscul de deces din cauza bolilor cardiovasculare a scăzut cu 17%.

Acest efect este considerat a fi asociat, cel puțin parțial, cu capacitatea fibrelor de a contribui la scăderea colesterolului, însă cercetările în acest domeniu sunt încă în desfășurare.

Rădăcina de taro conține peste 6 grame de fibre la o cană (132 de grame), de peste două ori mai mult decât o porție comparabilă de 138 de grame de cartofi, ceea ce o face o sursă bună de fibre.

Rădăcina de taro furnizează și amidon rezistent, care poate contribui la scăderea colesterolului și a fost asociat cu un risc mai redus de boli cardiovasculare.

Poate avea proprietăți anticancerigene

Rădăcina de taro conține compuși vegetali numiți polifenoli, care au mai multe beneficii pentru sănătate și ar putea contribui la reducerea riscului de cancer.

Principalul polifenol identificat în rădăcina de taro este quercetina, care se găsește în cantități importante și în ceapă, mere și ceai.

Studiile realizate în laborator și pe animale au arătat că quercetina poate declanșa moartea celulelor canceroase și poate încetini dezvoltarea mai multor tipuri de cancer.

Quercetina este și un antioxidant puternic, care protejează organismul împotriva daunelor provocate de excesul de radicali liberi, asociate cu apariția cancerului.

Un studiu realizat în laborator a arătat că extractul de taro a putut împiedica răspândirea anumitor tipuri de celule canceroase de sân și de prostată. Totuși, nu au fost realizate studii pe oameni care să confirme aceste efecte.

Deși rezultatele cercetărilor preliminare sunt promițătoare, sunt necesare mai multe studii pentru a înțelege mai bine posibilele proprietăți anticancerigene ale taro.

Rețete din rădăcină de Taro

„Cartofi prăjiți” din taro

Dacă îți place taro crocant la exterior și fraged la interior, prăjirea este o variantă potrivită. Pentru a prepara cartofi prăjiți din taro:

Pregătește taro. Curăță rădăcina de coajă, spal-o și taie-o în bastonașe de aproximativ 6-8 cm lungime și 1 cm grosime. Pune bucățile într-un bol cu apă rece, un praf generos de sare și câteva picături de suc de lămâie și lasă-le aproximativ 15 minute. Clătește-le apoi de mai multe ori și scurge-le bine.

Prăjește taro. Încinge suficient ulei într-o tigaie adâncă. Când uleiul este încins, adaugă bucățile de taro și prăjește-le la foc mediu. Dacă uleiul este prea încins, acestea se pot arde la exterior înainte ca interiorul să fie gătit.

Scoate bucățile din ulei. Când taro este rumenit pe toate părțile, scoate-l cu o spumieră și pune-l pe o farfurie acoperită cu prosoape de hârtie. Servește-l imediat, deoarece după câteva ore își pierde textura crocantă și devine mai moale.

Burgeri din taro

•  450 g rădăcină de taro, curățată, fiartă, transformată în piure și păstrată caldă

•  1 lingură unt

•  aproximativ 120 ml lapte

•  1 ceapă, tocată mărunt

•  1 ardei jalapeño, curățat de semințe și tocat mărunt

•  3 linguri pătrunjel, tocat

•  1 ou, bătut

•  sare și piper negru proaspăt măcinat, după gust

•  60 g făină

•  60 g pesmet fin

•  2 linguri ulei de măsline

Într-un bol, amestecă piureul de taro cât este încă fierbinte cu untul și laptele, până obții o consistență asemănătoare piureului de cartofi. Adaugă ceapa, ardeiul jalapeño, pătrunjelul, oul, sarea, piperul și făina. Amestecă bine, apoi formează chiftele de dimensiunea unor burgeri.

Încinge uleiul de măsline într-o tigaie, la foc mediu, și rumenește chiftelele pe ambele părți. Scoate-le și lasă-le la scurs pe prosoape de hârtie. Servește-le calde ca garnitură sau folosește-le pentru a prepara un sandviș cu ingredientele preferate pentru burgeri.

Rețeta este pentru 4 porții.

Chiftele de taro în stil caraibian

•  450 g rădăcină de taro

•  2 linguri frunze de mentă, tocate

•  1 lingură chimion

•  1 ou, bătut

•  1 mango bine copt, dar ferm, tăiat bucăți

•  2 linguri ulei de măsline

Pune rădăcinile de taro, cu tot cu coajă, într-o oală mare cu apă și fierbe-le aproximativ 40 de minute sau până când pot fi pătrunse ușor cu furculița.

Scurge-le și lasă-le să se răcească suficient cât să le poți curăța de coajă. Dă apoi pulpa pe răzătoare.

Amestecă taro ras cu frunzele de mentă, chimionul, oul și mango. Formează mici chiftele plate.

Încinge uleiul într-o tigaie, la foc mediu spre mare, și prăjește chiftelele până când se rumenesc pe ambele părți. Scoate-le și lasă-le la scurs pe prosoape de hârtie. Servește-le calde. Rețeta este pentru 4 porții.