Cum alegi un ulei de măsline de calitate. Diferența dintre „extravirgin”, „virgin” și „rafinat”
Uleiul de măsline extravirgin este considerat cel mai înalt grad de calitate al uleiului de măsline.
Se obține exclusiv prin metode mecanice (presare la rece a măslinelor proaspete), fără utilizarea căldurii înalte sau a solvenților chimici în procesul de extracție. Află mai multe detalii despre cum să alegi cel mai bun ulei de măsline extravirgin de calitate, dar și care este diferența dintre „extravirgin”, „virgin” și „rafinat”.
Diferența dintre „extravirgin”, „virgin” și „rafinat”
Există mai multe tipuri de ulei de măsline, iar diferențele dintre ele țin de modul în care sunt obținute și de cât de bune sunt ca aromă și calitate.
Uleiul de măsline extravirgin este considerat cel mai bun. Se obține la prima presare a măslinelor, fără chimicale și fără rafinare. Are o aciditate foarte mică, până în 0,8 la sută, și un gust curat, proaspăt, cu note de măsline, ierburi, uneori ușor amar sau picant. Culoarea lui poate fi verde sau galbenă, însă nuanța nu spune neapărat nimic despre calitate. Important este să aibă miros plăcut și să nu fie rânced, potrivit Aboutoliveoil.org.
Uleiul de măsline virgin se obține tot prin presare mecanică, dar din măsline care nu sunt chiar perfecte sau dintr-un proces mai puțin controlat. De aceea, poate avea mici defecte de gust și o aciditate ceva mai mare, între 0,8 și 2 la sută. Aroma este bună, dar nu la fel de intensă și complexă ca în cazul extravirginului. În multe țări nici nu se găsește prea des separat, ci mai mult în amestecuri.
Uleiul de măsline rafinat, cunoscut adesea ca ulei pur sau light, pornește de la uleiuri brute, de calitate inferioară, care sunt apoi rafinate prin căldură, filtrare și diverse procese chimice pentru a elimina mirosurile și gusturile neplăcute. Rezultatul este un ulei foarte blând la gust, aproape neutru, mai deschis la culoare și cu punct de fum ridicat, potrivit pentru prăjeli la temperaturi înalte. Pentru a-i da totuși puțină aromă, producătorii amestecă de obicei o cantitate mică de ulei extravirgin sau virgin. Este mai ieftin și rezistă mai mult timp, dar are mai puțini antioxidanți și compuși benefici.
De ce este mai bun și mai scump uleiul extravirgin
Uleiul de măsline extravirgin este mai scump pentru că este și cel mai greu de obținut, dar și cel mai valoros ca gust și calitate. În primul rând, se folosesc măsline foarte bune, recoltate la timp și presate imediat, ca să nu apuce să fermenteze. Din cauza asta, producția este mai costisitoare.
Pentru un litru de ulei extravirgin sunt necesare în jur de 8 kilograme de măsline. Procesarea se face la rece, în condiții stricte, ceea ce păstrează gustul natural, dar reduce cantitatea de ulei care poate fi extrasă. Apoi, nu tot uleiul obținut se califică drept extravirgin. Dacă nu îndeplinește criteriile de laborator, este retrogradat la categoria virgin sau trimis la rafinare. Doar cantitatea de top rămâne la calitatea maximă, ceea ce ridică prețul final.
Gustul este un alt motiv pentru care extravirginul costă mai mult. Este bogat în arome și în compuși naturali care îi dau acel miros proaspăt, gust fructat și senzația ușor picantă în gât. Conține mulți antioxidanți, precum polifenolii și oleocanthalul, care lipsesc aproape complet din uleiurile rafinate. Fiind nerafinat, își păstrează atât calitățile nutritive, cât și pe cele aromatice. Pentru mulți consumatori, toate acestea justifică prețul mai mare.
La final, contează și cererea. Uleiul extravirgin este apreciat în toată lumea, iar în anii cu producție redusă prețurile cresc și mai mult. În țări precum Marea Britanie, un litru de extravirgin bun se vinde cu aproximativ 14–18 lire. Practic, plătim mai mult pentru că este un produs mai curat, mai sănătos și cu un gust clar superior față de variantele rafinate.
Cum recunoști un ulei de măsline extravirgin autentic
Fraudarea uleiului de măsline este o problemă frecventă, tocmai pentru că uleiul extravirgin adevărat este scump și foarte căutat. De aceea, e important să știi la ce să fii atent atunci când îl alegi.
Cel mai important este ce scrie pe etichetă. Caută formularea ulei de măsline extravirgin. Dacă vezi doar ulei de măsline, pur sau light, ai în față un ulei rafinat sau un amestec, nu extravirgin. În lista de ingrediente trebuie să apară doar ulei de măsline extravirgin, fără alte adaosuri. Ajută mult și prezența unor certificări precum DOP sau IGP, care arată că produsul respectă standarde stricte.
Prețul este un alt indiciu. Un extravirgin autentic nu poate fi foarte ieftin. Dacă găsești o sticlă vândută la un preț mult sub media pieței, există șanse mari să fie un ulei de calitate slabă sau chiar amestecat cu alte uleiuri.
Ambalajul contează și el. Uleiul extravirgin trebuie ferit de lumină, așa că se vinde în sticle de sticlă închisă la culoare sau în doze metalice. Evită sticlele transparente, mai ales cele din plastic, pentru că lumina degradează uleiul. Este bine să verifici și data recoltei sau a îmbutelierii. Un extravirgin bun este cel proaspăt, preferabil din recolta de anul trecut. Uleiurile vechi își pierd aroma și calitățile, chiar dacă nu sunt expirate.
Cel mai clar test este cel al mirosului și gustului. Un extravirgin autentic miroase a măsline proaspete, a verdeață, a iarbă tăiată, uneori a roșii crude sau anghinare. Gustul este fructat, cu o ușoară amăreală și o tentă picantă în gât. Această iuțeală este un semn bun, arată că uleiul are polifenoli, adică substanțe antioxidante. Dacă uleiul nu miroase aproape deloc, e fad, sau are miros de vechi, lumânare, rânced ori mucegai, nu este un extravirgin bun. Culoarea nu este un criteriu sigur, pentru că depinde de soiul măslinelor, nu de calitate.
Așa-numitul test al frigiderului este un mit. Faptul că un ulei nu se solidifică la rece nu înseamnă că este fals, după cum nici solidificarea nu garantează autenticitatea.
Cum se folosește corect uleiul de măsline extravirgin
Uleiul extravirgin este foarte versatil, dar își arată cel mai bine calitățile atunci când este folosit corect. Cel mai bine este să îl folosești la rece sau la finalul preparatelor. Așa îi păstrezi aromele fructate și ușor picante. Este ideal pentru salate, sosuri reci, hummus, pesto, marinarea legumelor sau a brânzeturilor.
Merge foarte bine picurat peste legume coapte, peste pește, carne sau pe pâine prăjită. Mulți bucătari păstrează o sticlă bună de extravirgin special pentru finisare, ca să dea aromă mâncării chiar înainte de servire.
Se poate găti și la cald cu extravirgin, chiar dacă circulă mitul că nu ar fi potrivit. Are un punct de fum mai scăzut decât uleiurile rafinate, însă studiile arată că rezistă bine la temperaturi moderate și chiar ridicate. Poți sota legume, căli ceapă sau găti pește și ouă la foc mediu fără probleme.
Totuși, la temperaturi foarte mari o parte din aromele fine se pierd, iar compușii sănătoși se reduc. De aceea, nu este eficient să folosești un ulei scump pentru prăjeli intense. Pentru prăjit adânc sau rumenit la foc puternic, este mai economic și mai sigur un ulei rafinat sau un ulei cu punct de fum înalt.
Indiferent ce ulei folosești, nu îl lăsa să ajungă să scoată fum fiindcă devine amar și se formează compuși dăunători. În cazul extravirginului, dacă vezi că fumegă în tigaie, aruncă-l și dă focul mai mic, notează The Guardian.
Păstrarea corectă este foarte importantă. Ține sticla într-un loc răcoros și întunecat, bine închisă. Aerul, lumina și căldura îi degradează aroma. Nu îl păstra la frigider, pentru că se poate solidifica și își pierde din gust. Ideal este să consumi uleiul de măsline în câteva luni după deschidere. Dacă miroase a rânced sau are gust fad, este semn că s-a oxidat și trebuie înlocuit.
Beneficiile uleiului de măsline extravirgin pentru sănătate
Uleiul de măsline, mai ales cel extravirgin, este considerat una dintre cele mai sănătoase grăsimi și stă la baza stilului alimentar mediteranean. Iată, pe scurt și pe înțeles, de ce este atât de apreciat.
Uleiul de măsline ajută inima. Este bogat în grăsimi mononesaturate, care sunt mult mai bune pentru organism decât grăsimile din unt sau carne. Dacă îl folosești în locul grăsimilor animale, nivelul colesterolului rău scade, iar cel bun poate crește ușor. Studiile mari arată că oamenii care consumă regulat ulei de măsline au mai puține probleme cardiovasculare și chiar un risc mai mic de boli precum Alzheimer. De aceea, organizațiile internaționale de sănătate îl recomandă ca principală grăsime din alimentație, conform Nia.nih.gov.
Uleiul extravirgin are și compuși cu efect antioxidant și antiinflamator. Polifenolii, substanțe naturale din măsline, protejează vasele de sânge, reduc inflamațiile și ajută colesterolul să nu se oxideze, proces care duce la formarea plăcilor de pe artere. Unul dintre acești compuși, oleocanthalul, este responsabil și pentru acea mică pișcătură în gât, semn că uleiul este proaspăt și bogat în antioxidanți. Cercetările sugerează că un consum zilnic moderat poate fi asociat cu un risc mai mic de anumite tipuri de cancer, boli neurodegenerative și probleme inflamatorii.
În ciuda faptului că este caloric, uleiul de măsline nu îngrașă dacă este folosit corect. Ajută la sațietate și poate înlocui carbohidrații rafinați, fiind util persoanelor cu diabet de tip 2. Dietele bogate în ulei de măsline sunt asociate cu un risc mai mic de sindrom metabolic și de creștere în greutate pe termen lung.
Consumul frecvent este legat și de o viață mai lungă și mai sănătoasă. Zonele în care oamenii trăiesc mult, precum unele regiuni din Italia și Grecia, au în comun o alimentație în care uleiul de măsline este folosit zilnic. Beneficiile se observă nu doar asupra inimii, ci și asupra creierului, ficatului și chiar asupra oaselor, datorită vitaminelor pe care le conține.
Merită reținut că extravirginul aduce ceva în plus față de uleiurile rafinate, deoarece este minim procesat și păstrează compușii naturali din măsline. Totuși, ambele tipuri oferă grăsimi bune, așa că important este ca uleiul de măsline să înlocuiască grăsimile mai puțin sănătoase din alimentație.
Sursa: StirilePROTV
Etichete: ulei, alimente, beneficii, ulei de masline,
Dată publicare:
15-11-2025 15:58
