Regina Elena a României: Povestea sa de viață și rolul pe care l-a avut în istoria țării noastre
Regina Elena a României a fost o figură discretă, dar profund influentă în istoria modernă a țării, cu o viață marcată de demnitate, curaj și devotament față de familie și națiune.
Regina Elena a României (2 mai 1896 – 28 noiembrie 1982) a fost regina mamă a României în timpul domniei fiului ei, Regele Mihai I (1940–1947).
S-a remarcat prin eforturile sale umanitare de salvare a evreilor din România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fapt pentru care a fost distinsă de Statul Israel cu titlul onorific de „Drept între popoare” în 1993. Iată ce rol a jucat în istoria țării noastre și cum a ajuns să fie regină a României.

Origini și căsătoria cu Regele Carol al II-lea
Fiica regelui Constantin I al Greciei și a soției acestuia, prințesa Sofia a Prusiei, Elena și-a petrecut copilăria în Grecia, Regatul Unit și Germania. Izbucnirea Primului Război Mondial și detronarea tatălui ei de către Puterile Antantei în 1917 au marcat-o profund și au separat-o de fratele ei favorit, tânărul Alexandru I al Greciei.
Toate meciurile de la FIFA Club World Cup pot fi văzute pe VOYO cu comentariu în limba română.
Exilată în Elveția împreună cu majoritatea membrilor familiei regale, Elena a petrecut apoi mai multe luni îngrijindu-și tatăl, afectat de boală și depresie. În 1920, prințesa l-a cunoscut pe Carol, prințul moștenitor al României, care i-a cerut rapid mâna. În ciuda reputației nefaste a prințului, Elena a acceptat și s-a mutat în România, unde a dat naștere singurului lor copil, prințul Mihai, în 1921.
Situația familiei sale a continuat însă să o îngrijoreze pe Elena, care a făcut mai multe călătorii în străinătate pentru a-și vizita părinții, atunci când aceștia nu locuiau chiar împreună cu ea la București.
În același timp, s-a distanțat tot mai mult de soțul ei, ale cărui numeroase aventuri amoroase s-au încheiat abia când s-a îndrăgostit de Elena (Magda) Lupescu, în 1924. În cele din urmă, în 1925, prințul moștenitor Carol și-a abandonat soția și a renunțat la tron pentru a trăi în mod deschis cu amanta sa.
Devastată, Elena a încercat să-l convingă să se întoarcă la ea, dar în cele din urmă a acceptat divorțul în 1928. Între timp, Elena a fost proclamată „Regină Mamă a României” în 1927, odată cu urcarea pe tron a fiului său Mihai, sub regența unchiului său, Prințul Nicolae.
Totuși, situația politică din România era complicată, iar Carol a profitat de instabilitatea crescută pentru a reveni la București în 1930 și a fi aclamat ca rege. Curând, noul suveran și-a exilat fosta soție și i-a permis să își vadă fiul doar două luni pe an.
În aceste condiții, Elena s-a mutat la Vila Sparta din Fiesole, Toscana. Mereu apropiată de familie, i-a găzduit acolo pe surorile sale Irina și Ecaterina, dar și pe fratele său Paul, care au locuit cu ea intermitent până la restaurarea monarhiei în Grecia, în 1935.

Regina Elena în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial
Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, detronarea lui Carol al II-lea și destrămarea României Mari în 1940 au determinat-o însă pe Elena să revină la București pentru a fi alături de fiul său.
Supuși dictaturii generalului Antonescu și supravegherii Germaniei naziste, regele și mama sa au fost prudenți în relațiile cu regimul fascist. Nu și-au exprimat public opoziția față de participarea României la invadarea Uniunii Sovietice sau față de deportările evreilor. În cele din urmă, Regele Mihai a organizat lovitura de stat împotriva lui Antonescu, la 23 august 1944, și România s-a întors împotriva Puterilor Axei; însă țara a fost, în cele din urmă, ocupată de Armata Roșie.
Pentru Elena și fiul ei, perioada postbelică a fost marcată de intervenția Uniunii Sovietice în viața politică românească.
În martie 1945, regele a fost forțat să accepte un guvern comunist condus de Petru Groza, iar în anul următor, alegerile generale falsificate au confirmat hegemonia PCR în țară.
În cele din urmă, Mihai I a fost obligat să abdice la 30 decembrie 1947, iar familia regală a luat calea exilului. Elena s-a întors apoi la Vila Sparta, unde și-a împărțit timpul între familie, grădinărit și studiul artei italiene.
Din ce în ce mai preocupată de situația sa financiară, Elena a părăsit în cele din urmă Italia pentru Elveția în 1979 și a murit trei ani mai târziu, avându-l pe fiul său alături.

Ultimii ani și impactul asupra istoriei României
Prințesa Elena a Greciei este o figură remarcabilă a istoriei României, deși puțin cunoscută publicului larg.
Curând după căsătorie, a devenit clar că Elena și Carol erau foarte diferiți: ea era discretă și aristocratică, în timp ce el prefera petrecerile și compania altor femei. Mihai, fiul lor, s-a născut în 1921, dar căsnicia era deja în declin. În câțiva ani, Carol a început o relație cu Magda Lupescu, iar în 1925 și-a renunțat la drepturile asupra tronului și a părăsit țara. Elena a primit titlul de Principesă a României.
În iulie 1927, regele Ferdinand a murit, iar fiul Elenei, Mihai, a urcat pe tron la doar cinci ani. Deși era mama regelui, Elena nu a avut un rol oficial; nu a fost membră a Consiliului de Regență. La sfârșitul anului 1927, Carol i-a cerut Elenei divorțul, pe care ea l-a refuzat inițial. Totuși, în cele din urmă, la sfatul guvernului, a acceptat divorțul, care a fost finalizat oficial pe 21 iunie 1928.
Ea i-a oferit fiului ei toată afecțiunea și protecția de care avea nevoie și a tratat-o pe regina Maria cu diplomație și bunătate, câștigând astfel admirația poporului român.
Dar în 1930, Carol s-a întors în țară, a fost proclamat rege al României și a forțat-o pe Elena să plece în exil. S-a stabilit în cele din urmă la Florența, unde a cumpărat o vilă numită „Villa Sparta”. Datorită gustului său rafinat, Villa Sparta a devenit un cămin cald și elegant. Fiul său, Mihai, avea voie să petreacă doar câteva săptămâni pe an alături de ea, restul timpului locuind în România, cu tatăl său și amanta acestuia.
În 1940, Carol a fost forțat să abdice, iar fiul Elenei, Mihai, a revenit pe tron. Elena a fost chemată înapoi în România și i s-a conferit titlul de „Majestatea Sa Regina Mamă a României”.
A fost o consilieră apropiată a fiului său timp de opt ani. Acești ani au fost unii dintre cei mai grei și mai dureroși din istoria României, în special după 1945, când comuniștii au preluat tot mai mult controlul.
Elena a fost un sprijin de neprețuit pentru fiul său și și-a ridicat glasul pentru a proteja populația evreiască din România în anii Holocaustului. Pentru acțiunile sale curajoase, i s-a acordat postum titlul de „Drept între popoare”, distincție oferită neevreilor care și-au riscat viața în timpul Holocaustului pentru a salva evrei de la exterminarea nazistă.
Nepoata sa, Principesa Moștenitoare Margareta a României, a spus:
„Regina Elena a fost călăuza mea spirituală, mentorul meu... m-a învățat despre viață, mi-a deschis ochii către frumusețe și tot ce e bun în lume, avertizându-mă totodată asupra capcanelor ei, dar lăsându-mă să-mi fac propriile greșeli. Regina Mamă a fost o călăuză extrem de înțeleaptă, nu pentru că dădea sfaturi, ci pentru că întruchipa înțelepciunea adevărată, aceea care înțelege că trebuie să învățăm din propriile greșeli pentru a ne dezvolta ca oameni.”

Sursa: StirilePROTV
Etichete: Familia regala, regele Mihai, Casa Regală, regina elena,
Dată publicare:
29-06-2025 10:26