Regele Mihai I – o viață dedicată României. Povestea de curaj, credință și iubire de patrie a ultimului rege al României
Născut pe 25 octombrie 1921 în Castelul Foișor de la Sinaia, Regele Mihai I al României și-a dedicat întreaga viață poporului român, fiind martor și actor al unor evenimente cruciale care au modelat destinul țării.
Cu o domnie marcată de curaj și sacrificiu, Mihai I rămâne un simbol al demnității, responsabilității și iubirii de patrie, iar moștenirea sa continuă să inspire generații întregi.
A primit numele după Mihai Viteazul
Regele Mihai I al României, o figură istorică emblematică, s-a născut la 25 octombrie 1921, în Castelul Foişor de la Sinaia, fiind botezat în rit ortodox, primind numele voievodului Mihai Viteazul. A fost fiul Regelui Carol al II-lea și al Reginei-Mamă Elena.
Încă din copilărie, a fost format în spiritul unor valori nobile precum datoria, credința și iubirea de patrie, urmând modelul bunicului său, Regele Ferdinand I, supranumit „cel Loial”, care a domnit între 1914 și 1927, conform peles.ro.
Rege la doar cinci ani
Destinul său regal a fost modelat de circumstanțe tragice. La doar cinci ani, după ce tatăl său, Principele Carol, a renunțat pentru a treia oară la tron, tânărul Mihai a fost forțat să preia responsabilitățile unei țări aflate în derivă, domnind între 1927 și 1930. Acest episod de tranziție s-a încheiat brusc când, în 1930, Carol al II-lea a revenit pe tron, iar Mihai a primit titlul simbolic de Mare Voievod de Alba-Iulia.
Mihai a crescut într-un mediu strict, fiind educat în cadrul unei școli particulare aflate în Palatul Regal și pregătit militar de la o vârstă fragedă. La doar 16 ani, a fost ridicat la gradul de sublocotenent al Batalionului I de Vânători de Munte și, puțin mai târziu, a devenit cel mai tânăr mareșal al Armatei Române.
Deși ținut departe de viața politică dominată de tatăl său, Mihai a asistat la ascensiunea mișcărilor extremiste, schimbarea Constituției și instaurarea dictaturii carliste.
Rege pentru a doua oară
În 1940, când Carol al II-lea a abdicat, Mihai a revenit pe tron într-un context extrem de dificil: România fusese mutilată teritorial, pierzând Transilvania de Nord, Bucovina și Basarabia. La doar 19 ani, Regele Mihai a depus jurământul de credință pentru a doua oară și a preluat o țară sfâșiată de tensiuni interne și externe.
Deși mareșalul Ion Antonescu și-a asumat puterea efectivă în România, Mihai I a fost cel care a schimbat cursul istoriei prin actul eroic de la 23 august 1944. În acea zi, Regele Mihai a decis să scoată România din alianța cu Germania nazistă și să se alăture Aliaților, scurtând astfel războiul cu șase luni și salvând mii de vieți omenești. Acest gest curajos i-a adus recunoaștere internațională, fiind decorat atât de Statele Unite cu Legiunea de Merit, cât și de Uniunea Sovietică cu Ordinul Victoria.
Abdicarea
După război, în contextul presiunilor politice tot mai mari din partea comuniștilor sprijiniți de URSS, Mihai a fost obligat să accepte un guvern comunist în 1945, condus de Petru Groza. În ciuda eforturilor sale diplomatice pentru a proteja democrația, Regele a fost forțat să abdice la 30 decembrie 1947, sub amenințarea armată a regimului comunist. Această abdicare a marcat sfârșitul monarhiei în România și începutul unei lungi perioade de exil pentru ultimul rege.
Exilul
De la abdicarea forțată, din 30 decembrie 1947, Regele Mihai s-a aflat în exil 43 de ani până în ziua în care a intrat din nou în țară. Regimul comunist îl alungase spunându-i că dacă nu semnează documentul de abdicare, vor fi uciși 1.000 de tineri.
„Eram cu moartea în suflet”, a spus Regele Mihai despre momentul plecării din țară, conform Europa Liberă.
În exil, Regele Mihai nu a abandonat niciodată speranța într-o Românie liberă. A încercat să sensibilizeze Occidentul asupra abuzurilor comise de regimul comunist și, în anii ’50, a pus bazele Comitetului Național Român, pe care l-a coordonat cu devotament.
După căderea regimului comunist în România, Regele Mihai I a încercat în repetate rânduri să se întoarcă în țara sa natală, însă s-a confruntat cu o serie de obstacole impuse de autoritățile de la București, în frunte cu președintele Ion Iliescu și premierul Petre Roman. Considerat un pericol pentru puterea nou instaurată, fostului monarh i-a fost interzis accesul în România, în ciuda dorinței sale de a-și vedea țara și de a rămâne departe de chestiunile politice.
Revenirea în țară, marcată de umilințe
Prima tentativă concretă de revenire a Regelui Mihai a avut loc în aprilie 1990, când acesta dorea să petreacă Paștele în România. Cu toate acestea, autoritățile i-au retras viza chiar înainte de plecare. Pe aeroportul din Geneva, Regele a exprimat clar că singura sa dorință era să se întoarcă în țară ca un simplu cetățean, fără să se implice în problemele politice. Decizia de a nu-i permite accesul a fost justificată ulterior de Ion Iliescu, care a declarat că Biroul Executiv al CPUN a considerat că momentul era nepotrivit din cauza tensiunilor politice și a campaniei electorale în curs.
Cea de-a doua încercare de revenire a avut loc de Crăciun, în decembrie 1990. De această dată, Regele Mihai, alături de Regina Ana și Principesa Margareta, a obținut o viză valabilă pentru 24 de ore, intenționând să viziteze Curtea de Argeș, locul de odihnă al strămoșilor săi. Cu toate acestea, aproape de Pitești, convoiul regal a fost oprit de autorități. Regele a relatat ulterior că mașina în care se afla a fost blocată de un camion și înconjurată de soldați înarmați. Prezența jurnaliștilor de la o televiziune franceză a fost crucială în acel moment, deoarece, la vederea camerelor de filmat, armele au fost ascunse, evitând astfel o confruntare mai tensionată.
Aceste tentative de revenire în țară, împiedicate de regimul post-comunist, reflectă atât dorința profundă a Regelui Mihai de a fi alături de poporul său, cât și teama autorităților de impactul pe care prezența sa l-ar fi putut avea asupra stabilității politice din acea perioadă.
A treia încercare a Regelui Mihai de a reveni în România, între 24 și 26 aprilie 1992, a fost una de succes și a rămas un moment memorabil în istoria post-revoluționară a țării. Autoritățile de la București, fără a anticipa primirea impresionantă pe care urma să o primească monarhul, i-au permis Regelui să intre în țară pentru o vizită de trei zile, în urma invitației arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților, Pimen, de a petrece Paștele la Mănăstirea Putna.
La Mănăstirea Putna, loc de mare încărcătură istorică și spirituală, Regele Mihai și Regina Ana au participat la slujba religioasă oficiată lângă mormântul Voievodului Ștefan cel Mare, marcând 535 de ani de la urcarea acestuia pe tronul Moldovei. Seara, începând cu ora 23.40, familia regală a asistat la utrenia Învierii, un moment emoționant pentru toți cei prezenți. A doua zi, slujba Învierii a adunat peste 5.000 de români veniți din întreaga țară, care au cântat „Hristos a Înviat” și Imnul Regal, scandând totodată lozinci precum „Trăiască Regele!” și „Regele și Patria!”, reflectând astfel atașamentul profund al poporului față de fostul suveran.
Prezența Regelui Mihai la Putna a fost o dovadă vie a legăturii sale de suflet cu istoria României și cu credința ortodoxă.
Înalt Preasfințitul Pimen, în 2017, rememora întâlnirea cu Regele Mihai, spunând: „L-am întrebat atunci cum a putut rezista atâția ani în surghiun. Mi-a răspuns: cu rugăciune, credință și nădejde în Dumnezeu.”
Această mărturisire ilustra forța interioară care l-a ghidat pe Rege în lunga perioadă de exil, arătând că nu și-a pierdut niciodată speranța în revenirea sa și a României la normalitate.
După ce și-a împlinit dorința de a se reculege la mormântul Voievodului Ștefan cel Mare și de a sărbători Paștele alături de credincioșii români, Regele Mihai I și Regina Ana au pornit spre București. Acolo, sute de mii de oameni au ieșit în stradă pentru a-l aclama pe Rege, marcând astfel una dintre cele mai spectaculoase reveniri ale sale în România, un moment care a rămas adânc întipărit în memoria colectivă a națiunii.
Mihai I a revenit astfel în România, contribuind prin prestigiul său la aderarea țării noastre la NATO. Alături de soția sa, Regina Ana, și de fiica sa, Principesa Margareta, care a fost desemnată succesoarea sa în 1997, Regele Mihai a continuat să susțină cauza României pe plan internațional până la sfârșitul vieții sale.
Regele Mihai I a încetat din viață în ziua de 5 decembrie 2017, la reședința sa privată din Elveția.
