La recepție, însă, poate apărea o sumă în plus, calculată pentru fiecare persoană și pentru fiecare noapte de cazare.
Este vorba despre Tassa di soggiorno, taxa turistică locală cunoscută oficial drept imposta di soggiorno sau, în cazul Romei, contributo di soggiorno.
Nu este o taxă națională cu aceeași valoare în toată Italia. Este o taxă locală, pe care municipalitățile o pot aplica persoanelor care se cazează în structuri turistice.
Taxa se poate plăti separat de cazare, iar suma diferă de la un oraș la altul. Contează tipul și categoria unității de cazare, iar în unele localități pot exista reguli diferite și în funcție de perioada anului sau de numărul de nopți pentru care este percepută.
Ce este Tassa di Soggiorno și cine este obligat să o plătească
Tassa di soggiorno, cunoscută oficial drept imposta di soggiorno, este o taxă locală percepută de numeroase municipalități italiene persoanelor care se cazează în structuri turistice.
Cadrul legal național este stabilit prin articolul 4 din Decretul legislativ nr. 23/2011, care permite municipalităților prevăzute de lege să instituie această taxă. Veniturile sunt destinate, potrivit legislației, finanțării unor intervenții în domeniul turismului, susținerii structurilor de cazare, întreținerii și recuperării patrimoniului cultural și de mediu, precum și serviciilor publice locale.
Nu există însă o taxă turistică unică valabilă în toată Italia. Fiecare municipalitate își stabilește propriile tarife și reguli, în limitele cadrului legal.
Taxa poate fi întâlnită nu doar la hoteluri. Ea poate fi aplicată și turiștilor care se cazează în B&B-uri, apartamente de vacanță, case de oaspeți, campinguri, agriturismo sau alte tipuri de structuri turistice.
În general, calculul se face per persoană și per noapte, dar există și limite privind numărul de nopți pentru care taxa este datorată. Aceste limite diferă în funcție de oraș. La Roma, de exemplu, contribuția se aplică pentru maximum 10 nopți consecutive în aceeași structură, în timp ce la Florența limita este de șapte nopți consecutive.
De ce NU este inclusă taxa de oraș în prețul cazării
Dacă rezervi o cameră pentru 100 de euro pe noapte, această sumă poate reprezenta doar costul cazării, în timp ce taxa de soggiorno este calculată separat.
Unele platforme de rezervări afișează taxa separat încă din momentul rezervării, în timp ce în alte situații turistul o achită direct la unitatea de cazare, la sosire sau la plecare. De aceea, prețul afișat pentru cameră nu trebuie confundat automat cu suma finală care va fi plătită pentru întreaga ședere.
Mai mult, taxa nu este neapărat aceeași nici în două unități de cazare din același oraș. Categoria structurii poate schimba valoarea impozitului.
La Milano, de exemplu, tarifele valabile de la 1 aprilie 2026 sunt stabilite pe persoană și pe zi, în funcție de categoria structurii de cazare. Un hotel de o stea percepe 3 euro, unul de două stele 4 euro, unul de trei stele 7 euro, unul de patru stele 10 euro, iar unul de cinci stele 12 euro pe persoană și pe zi. Pentru B&B-uri și mai multe categorii de închirieri turistice, tariful este de 9,50 euro, conform comune.milano.it.
Cât costă Tassa di Soggiorno. Tarife pe noapte în principalele orașe din Italia
Nu există un tarif unic pentru Italia, iar valorile sunt stabilite de fiecare administrație locală. Diferențele dintre marile destinații turistice pot fi importante, inclusiv în funcție de categoria unității de cazare și de perioada în care este făcută călătoria.
La Roma, contribuția de soggiorno ajunge la 7 euro pentru o persoană și o noapte în cazul hotelurilor de cinci stele. Pentru hotelurile de o și două stele, tariful este de 3 euro, pentru cele de trei stele este de 4 euro, iar pentru cele de patru stele este de 6 euro. Contribuția este aplicată pentru maximum 10 nopți consecutive în aceeași structură.
La Milano, de la 1 aprilie 2026, tariful este de 3 euro pentru hotelurile de o stea, 4 euro pentru cele de două stele, 7 euro pentru trei stele, 10 euro pentru patru stele și 12 euro pentru cinci stele, pe persoană și pe zi. Pentru B&B-uri, apartamente de vacanță și mai multe categorii de închirieri pe termen scurt, tariful este de 9,50 euro.
La Veneția, taxa de soggiorno este calculată pe persoană și pe noapte și diferă în funcție de categoria unității de cazare, de perioada anului și, în anumite situații, de zona în care se află structura.
La Florența, taxa este stabilită în funcție de tipul structurii de cazare și se aplică persoanelor care nu sunt rezidente în oraș. În cazul cazărilor turistice, impozitul este perceput pentru maximum șapte nopți consecutive.
La Napoli, tarifele diferă în funcție de categoria și tipul unității de cazare, iar taxa este aplicată conform regulamentului și tarifelor stabilite de administrația locală.
Cum se plătește taxa de stațiune și de ce este recomandat să ai bani cash
Deși nu există o regulă națională potrivit căreia Tassa di soggiorno trebuie achitată exclusiv în numerar, modalitatea de plată poate depinde, în final, de unitatea de cazare.
Unele hoteluri acceptă plata cu cardul, în timp ce anumite unități mai mici pot solicita ca taxa să fie achitată separat, în numerar. De aceea, este recomandat să ai câțiva euro cash la tine, mai ales dacă te cazezi la o pensiune, un B&B sau într-un apartament administrat independent.
Taxa este colectată de unitatea de cazare de la turist și este ulterior virată administrației locale, potrivit procedurilor stabilite de municipalitate. La Florența, de exemplu, administratorul structurii are obligația de a încasa impozitul de la client și de a elibera o dovadă a plății.
Dacă taxa apare pe nota de plată, este bine să verifici să fie evidențiată separat și să corespundă numărului de persoane, numărului de nopți și tarifului aplicabil.
Există turiști scutiți de la plata Tassei di Soggiorno
Categoriile exceptate sau reducerile sunt stabilite local, astfel că regulile pot fi diferite de la un oraș la altul.
Printre categoriile care pot beneficia, în funcție de regulamentul local, se numără copiii sub o anumită vârstă, persoanele care călătoresc pentru tratamente medicale, însoțitorii pacienților, anumite categorii de lucrători sau persoane aflate în situații speciale.
La Florența, de exemplu, sunt scutiți copiii care nu au împlinit 12 ani, precum și anumite categorii de pacienți și însoțitori ai acestora. Regulamentul local prevede, de asemenea, reduceri de 50% pentru anumite grupuri școlare și sportive.
Municipalitatea precizează că persoanele care beneficiază de anumite scutiri trebuie să prezinte unității de cazare documentele sau declarațiile necesare pentru aplicarea acestora.
De aceea, dacă mergi în Italia cu copii sau ai o situație care ar putea permite o scutire, nu presupune că taxa se aplică automat tuturor persoanelor din cameră. Verifică regulile orașului în care urmează să te cazezi sau întreabă direct unitatea de cazare.
Înainte de plecare, verifică dacă orașul în care te cazezi percepe taxa, cât este tariful pentru categoria unității alese și dacă suma este inclusă în prețul rezervării sau se achită separat la cazare.
