Greșeala pe care o fac mulți turiști români în tavernele din Grecia. Ce să nu comanzi niciodată

Preparatele sunt realizate din ingrediente proaspete și locale, rețetele sunt simple, iar aromele pun în valoare produsele specifice regiunii și peisajul mediteranean. Totuși, există o greșeală pe care o fac mulți turiști care iau masa la tavernele din Grecia. Iată ce să nu comanzi niciodată.

Semne că ai ajuns la o tavernă turistică

Meniuri în foarte multe limbi

Restaurantele autentice au, de regulă, meniul în limba greacă și, eventual, o traducere în engleză. Dacă vezi afișate la intrare meniuri în numeroase limbi, este bine să fii precaut.

Amplasare chiar lângă obiective turistice

Localurile aflate în imediata apropiere a celor mai vizitate atracții sau pe străzile foarte circulate se bazează adesea pe poziția lor, nu neapărat pe calitatea preparatelor. La doar câteva străzi distanță poți găsi taverne frecventate de localnici, unde mâncarea este adesea mai bună și mai autentică.

Personal care încearcă să atragă clienți de pe stradă

Dacă angajații te invită insistent să intri în restaurant, mai ales în zonele turistice aglomerate, acesta poate fi un semn că localul se adresează în principal turiștilor. Restaurantele apreciate de localnici își construiesc reputația prin recomandări și calitatea preparatelor, nu prin promovare agresivă sau prin meniuri pline de preparate internaționale disponibile peste tot.

Restaurantele moderne din Grecia au, de obicei, un decor elegant și contemporan, cu un design atent realizat. Meniurile includ preparate reinterpretate și combinații culinare sofisticate, iar prețurile sunt, în general, de cel puțin două ori mai mari decât într-o tavernă tradițională, uneori chiar mult mai ridicate. În plus, aceste restaurante oferă adesea o selecție variată de cocktailuri.

Cum găsești un restaurant autentic grecesc

Taverna este inima vieții sociale din Grecia. Fie că se află într-un sat de munte liniștit, pe marginea unei stânci de pe o insulă sau pe o străduță aglomerată din Atena, taverna este locul unde oamenii se întâlnesc, petrec timp împreună și iau masa fără grabă. Aici, mesele se întind adesea pe parcursul mai multor ore, însoțite de conversații lungi și pahare de vin.

Pentru un turist, atmosfera poate părea uneori haotică, însă mesele la tavernă urmează un ritm bine cunoscut și păstrat de generații. Dacă vrei să eviți localurile orientate exclusiv spre turiști și să descoperi experiența autentică, merită să înțelegi cum funcționează această tradiție.

Tavernele tradiționale au un decor simplu, rustic și uneori modest. Mesele pot avea fețe de masă din hârtie sau pot fi complet lipsite de acestea, iar mobilierul este funcțional, fără elemente decorative costisitoare. Accentul cade pe mâncare, nu pe amenajare.

Meniurile includ preparate tradiționale, precum miel la cuptor sau doradă la grătar, pregătite fără reinterpretări elaborate. Atunci când localnicii iau masa, este obișnuit ca masa să fie acoperită cu mai multe farfurii, fiecare conținând un preparat diferit, din care toți cei prezenți se servesc și împart mâncarea.

Preparatele pe care e bine să le eviți

Dacă iei masa într-o tavernă grecească alături de localnici, este recomandat să nu îți comanzi imediat propriul fel de mâncare.

În Grecia, este obișnuit ca grupul să decidă împreună ce se pune pe masă, în special când vine vorba despre salate, aperitive și garnituri. Se comandă mai multe preparate diferite, care sunt împărțite între toți cei prezenți.

Motivul este simplu: grecii preferă să guste cât mai multe feluri de mâncare la aceeași masă. De aceea, comandă numeroase aperitive, cunoscute sub numele de „meze”, alături de salate și alte preparate tradiționale.

De multe ori, cantitatea de meze este atât de mare încât nici nu mai este nevoie de un fel principal.

Dacă îți dorești un preparat doar pentru tine, este bine să aștepți până când grupul decide dacă va comanda și feluri principale, fără să influențezi alegerea celorlalți.

În zone foarte vizitate, multe restaurante promit preparate grecești autentice. Totuși, în multe cazuri, calitatea mâncării nu justifică prețurile practicate.

Un indiciu bun este să observi cine ia masa acolo. Dacă restaurantul este plin de localnici, sunt șanse mari să fie o alegere bună.

Dacă te afli la o tavernă autentică grecească, evită să comanzi preparate internaționale, precum pizza, burgeri, paste sau șnițel, mai ales dacă restaurantul pretinde că este o tavernă tradițională. În general, acestea nu sunt specialitatea localului și nu le vei găsi.

Totodată, evită să comanzi preparate care nu sunt de sezon. De exemplu, unele specii de pește sau fructe de mare nu sunt disponibile proaspete tot timpul anului și pot fi congelate.

Când te afli la o tavernă grecească, cel mai bine este să întrebi chelnerul despre specialitatea zilei. De regulă, este vorba despre un pește prins în acea zi sau un fel de mâncare făcută proaspăt pentru acea zi. Caută salatele pregătite din ingrediente locale și meze, comandate pentru a fi împărțite la masă.

Ce fructe de mare să comanzi

Arici de mare

Din ariciul de mare se consumă icrele, servite crude, stropite cu suc de lămâie. În Creta, acestea sunt adesea transformate într-un meze numit „achinosalata”, preparat din icre de arici de mare, ulei de măsline și suc de lămâie, servit alături de raki sau ouzo.

Homar

Homarul este considerat o delicatesă și, implicit, unul dintre cele mai scumpe preparate din Grecia. Homarul grecesc provine în principal din Marea Egee.

Cel mai des este gătit într-un sos de roșii cu usturoi și ierburi aromatice și servit cu paste, preparat cunoscut sub numele de „astakomakaronada”. De asemenea, poate fi preparat pe grătar și servit cu ulei de măsline și lămâie.

Avgotaracho

Avgotaracho este o specialitate obținută din icrele chefalului. Sacii cu icre sunt sărați și acoperiți cu ceară de albine pentru conservare.

Este un produs considerat delicatese și apare rar în meniurile tavernelor. Se servește, de obicei, feliat, alături de ouzo sau întins pe pâine cu unt, asemănător caviarului. În restaurantele moderne este folosit și în preparate cu paste, scrie simplybook. Are un gust intens și foarte sărat, motiv pentru care se consumă în cantități mici.

Calamari

Calamarii sunt printre cele mai populare fructe de mare din Grecia, atât pentru localnici, cât și pentru turiști.

Calamarii de dimensiuni mici sunt, de regulă, trecuți prin făină și prăjiți, apoi serviți cu suc de lămâie.

Exemplarele mai mari sunt adesea umplute cu tentaculele proprii, ierburi aromatice și roșii sau preparate pe grătar cu ulei de măsline și oregano.

Creveți

Termenul „garida” desemnează diferite tipuri de creveți. Există numeroase specii, iar dimensiunea influențează, de regulă, și prețul.

În bucătăria grecească, creveții sunt preparați în mai multe moduri:

•  în sos de roșii cu usturoi și ierburi aromatice;

•  în preparatul numit „garides saganaki”, unde sosul de roșii este completat cu brânză feta (nu trebuie confundat cu saganaki-ul din brânză prăjită);

•  cu paste și sos de roșii („garidomakaronada”);

•  pe grătar, în cazul creveților mari;

•  prăjiți, în cazul celor mici.

O varietate foarte mică, cu carapace moale, se consumă întreagă după prăjire.

În Grecia, capul creveților este considerat de mulți cea mai gustoasă parte. Nu este neobișnuit să vezi localnici sorbind sucurile din capul crevetelui sau mâncându-i cu mâna.

Scoică netedă

Gyalisteri este o specie de scoică recunoscută după cochilia sa netedă și lucioasă, de culoare maro.

Cel mai des se consumă crudă, foarte proaspătă, stropită cu suc de lămâie. Uneori este preparată ușor pe grătar și servită cu ulei de măsline, lămâie și ierburi aromatice.

Cultura mezes

Mesele bazate pe meze urmează un stil diferit față de cel în care fiecare persoană își comandă propriul fel principal. Începe prin a lua în calcul numărul persoanelor de la masă și cât de foame vă este, apoi comandați câteva preparate pe care să le împărțiți. Este mai bine să începeți cu mai puține și să mai adăugați ulterior, decât să comandați prea mult de la început.

În tavernele autentice, ospătarii pot recomanda o combinație echilibrată de preparate.

Meze se mănâncă la comun. Toată lumea se servește din aceleași farfurii, folosind furculița sau bucăți de pâine, în funcție de preparat. În Grecia este obișnuit ca meze să fie împărțite între toți cei de la masă, fără ca fiecare să își pună porția într-o farfurie separată.

Preparatele nu sunt aduse în ordinea clasică a unui meniu cu aperitiv, fel principal și desert. Ele ajung pe masă pe măsură ce sunt gata, astfel încât masa se umple treptat cu noi feluri de mâncare.

Este recomandat să nu mănânci prea multă pâine la început, pentru a putea gusta din toate preparatele. Între feluri, mesele sunt completate de conversații și băuturi.

Dacă bei ouzo sau tsipouro, este firesc să le însoțești cu meze. În cultura grecească, consumul băuturilor alcoolice fără ceva de mâncare este considerat neobișnuit.

O astfel de masă poate dura două, trei sau chiar patru ore, iar tocmai acest ritm lent face parte din experiența gastronomică grecească.

Meze și ospitalitatea grecească

Obiceiul de a servi meze reflectă conceptul grecesc de „philoxenia”, care înseamnă, literalmente, „dragostea față de străini” și exprimă tradiția ospitalității.

Împărțirea mâncării este văzută ca un mod de a apropia oamenii. Grecii consideră că o masă comună transformă necunoscuții în prieteni, scrie lauerhouse.

Atunci când o gazdă grecească comandă meze pentru toată lumea, nu oferă doar mâncare, ci și un gest de bun venit și de generozitate. Din acest motiv, porțiile sunt de obicei generoase, iar refuzul unor preparate poate fi interpretat ca refuzul ospitalității oferite.

În multe taverne, această tradiție continuă și astăzi prin mici atenții din partea casei, cum ar fi un bol cu măsline servit la începutul mesei sau fructe și dulciuri oferite la final, fără costuri suplimentare. Aceste gesturi fac parte din cultura ospitalității grecești și contribuie la atmosfera relaxată și prietenoasă specifică tavernelor tradiționale.

Cum se lasă corect bacșișul în Grecia

În majoritatea restaurantelor din Grecia, în special în cele frecventate de turiști, nota de plată nu este adusă automat la masă. O vei primi doar după ce o soliciți ospătarului.

Înainte de a plăti, este recomandat să verifici nota pentru a te asigura că nu există greșeli.

În Grecia, bacșișul nu este obligatoriu, însă este apreciat atunci când serviciile au fost bune. De regulă, se lasă între 5% și 10% din valoarea notei de plată, iar în restaurantele mai elegante sau pentru servicii excelente poate ajunge la aproximativ 10–15%. Bacșișul se lasă, de obicei, în numerar, chiar dacă plata mesei se face cu cardul.

Dacă iei masa alături de prieteni greci, este posibil să observi că obiceiurile privind bacșișul diferă. În multe zone din Grecia, localnicii lasă sume mici sau rotunjesc nota de plată, în timp ce turiștii tind să ofere un bacșiș mai generos, în special în destinațiile turistice.

La tavernele mici sau administrate de familii, este considerat un gest de politețe să îi mulțumești proprietarului pentru masă înainte de plecare. Acest obicei face parte din cultura ospitalității grecești și este apreciat de gazde.

Gesturile care îi pot ofensa pe ospătarii greci fără să îți dai seama

Gestul numit „moutza” este considerat unul dintre cele mai jignitoare semne făcute cu mâna în Grecia. Acesta constă în întinderea palmei cu toate cele cinci degete răsfirate către persoana vizată și este adesea însoțit de înjurături.

Originea gestului datează din perioada Imperiului Bizantin, când infractorii erau plimbați prin oraș călare invers pe un măgar, iar fețele le erau mânjite cu cenușă sau funingine (numită „moutzos”). De-a lungul timpului, pentru această umilire au fost folosite și alte substanțe murdare.

Cu cât palma este împinsă mai aproape de fața celeilalte persoane, cu atât gestul este considerat mai ofensator.

Există și o variantă și mai insultătoare, realizată cu ambele mâini. În acest caz, o palmă lovește partea din spate a celeilalte mâini întinse, accentuând gestul.

Dacă vrei să saluți pe cineva sau să arăți cifra cinci în Grecia, evită să îndrepți palma deschisă direct spre cealaltă persoană sau ține degetele apropiate între ele.

Iată și alte gesturi care pot avea un înțeles diferit în Grecia:

•  Gestul „OK”, format prin unirea degetului mare cu arătătorul într-un cerc, este considerat o insultă și poate însemna „prost” sau „idiot”, având o conotație vulgară.

•  A arăta cu degetul spre o persoană este considerat nepoliticos și jignitor.

•  Ridicarea degetului mic este folosită pentru a ironiza dimensiunea organelor genitale ale unui bărbat.

Ține minte să eviți să faci aceste gesturi în restaurantele și tavernele grecești, altfel vei jigni mulți chelneri.