„Am descoperit că fragmentarea în această zonă este mai avansată, iar crusta este mai subțire decât recunoscuse oricine", a declarat Christian Rowan, geolog la Universitatea Columbia. „Africa de Est a progresat mai mult în procesul de fragmentare decât se credea anterior" a spus el, potrivit Science Alert.
Descoperirea este interesantă și pentru istoria noastră: Zona de Rift Turkana din Kenya este bogată în fosile de hominini timpurii, ceea ce sugerează că a fost un loc cheie pentru evoluția umană. Noua descoperire sugerează însă că regiunea nu a fost neapărat mai importantă pentru strămoșii noștri decât orice altă parte a Africii – ci că procesele geologice au creat condiții favorabile pentru fosilizare.
Sistemul de Rift Est-African este un exemplu clar al modului în care se nasc oceanele. Placa africană se desparte în două: placa nubiană masivă la vest și placa somaleză mai mică la est. Cercetătorii s-au concentrat pe Riftul Turkana, care se întinde pe sute de kilometri, prin Kenya și Etiopia. Analizând măsurători seismice, au calculat că crusta este mult mai subțire decât se aștepta: doar aproximativ 13 kilometri în centrul riftului, față de peste 35 de kilometri la margini.
Crusta e problema
Când crusta dintr-o zonă de rift devine mai subțire de aproximativ 15 kilometri, aceasta intră într-o fază numită „necking-gât", după care ruptura continentală este aproape inevitabilă. „Cu cât crusta devine mai subțire, cu atât devine mai slabă, ceea ce favorizează continuarea riftării", a spus Rowan.
În câteva milioane de ani, riftul va intra în faza de „oceanizare": crusta se va întinde atât de mult încât magma va erupe, formând un bazin care va deveni un nou fund oceanic, pe măsură ce apa din Oceanul Indian va pătrunde. Acest proces a început deja în Depresiunea Afar, lângă Marea Roșie.
Cercetătorii estimează că Riftul Turkana din Africa a intrat în faza actuală de „necking" acum aproximativ 4 milioane de ani, după o perioadă prelungită de activitate vulcanică. Această dată coincide cu vârsta celor mai vechi fosile de hominini din zonă. „Coincidența temporală dintre această tranziție tectonică și debutul straturilor fosilifere groase sugerează că faza de necking a oferit condiții critice pentru conservarea fosilelor", au scris cercetătorii. Studiul a fost publicat în Nature Communications.
