Diagnosticul prompt și inițierea timpurie a tratamentului sunt esențiale pentru o recuperare ușoară și fără complicații. Iată care sunt primele semne de scarlatină, cum recunoști erupția și cât timp este contagioasă.

Semnele și simptomele scarlatinei 

Primele simptome

La început, scarlatina poate fi confundată cu o răceală comună, potrivit National Health Services UK. De obicei, primele manifestări apar la 2-4 zile de la expunerea la agentul patogen și pot include:

  • Febră ridicată;
  • Durere în gât;
  • Ganglionii măriți în volum la nivelul gâtului.

Alte simptome care pot fi prezente, conform Cleveland Clinic și Health Direct:

  • Inflamația faringelui și a amigdalelor;
  • Oboseală sau stare generală alterată;
  • Dureri musculare și frisoane;
  • Dureri de cap;
  • Lipsa apetitului, greață, vărsături.

Erupția de scarlatină

La 12-48 de ore de la debutul simptomelor, apare erupția cutanată caracteristică. Aceasta arată similar cu o arsură solară, sub forma unor pete roșii, mici, ușor denivelate. Pielea afectată devine abrazivă și se simte precum șmirghelul la atingere. Uneori, erupția poate provoca mâncărimi.

Erupția de scarlatină acoperă cea mai mare parte a corpului. Aceasta apare prima dată la nivelul feței și gâtului, apoi se extinde către piept, trunchi, brațe și picioare, prezintă Mayo Clinic.

Erupția din regiunea pliurilor cutanate este de un roșu mai intens decât în restul zonelor. De asemenea, fața se poate înroși, iar zona din jurul gurii rămâne palidă.

Aceasta durează 2-5 zile. După dispariția erupției, pielea degetelor de la mâini și de la picioare începe să se exfolieze. 

Limba de „căpșună”

Scarlatina este asociată și cu leziuni la nivelul limbii. Aceasta prezintă umflături roșii, similare cu o căpșună, fiind acoperită cu un strat albicios.  

Cauzele scarlatinei

Scarlatina este cauzată de streptococul beta-hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes). Aceeași bacterie cauzează faringita streptococică care determină inflamația faringelui și a amigdalelor. În cazul scarlatinei, bacteria produce o toxină răspunzătoare pentru apariția erupției caracteristice.

Scarlatina apare adesea după o faringită streptococică. Uneori, poate apărea după impetigo, infecție bacteriană a pielii. 

Cum se transmite scarlatina

Scarlatina se transmite de la o persoană la alta, prin:

  • Contact cu saliva persoanei infectate (sărut, folosirea tacâmurilor/sticlelor la comun);
  • Particule răspândite prin tuse, vorbire și strănut (picături Flügge);
  • Obiecte contaminate – prin atingerea gurii/nasului cu mâinile neigienizate, după contactul cu acestea;
  • Atingerea pielii unei persoane care prezintă infecție cutanată (cum ar fi impetigo).

Perioada de incubație (durata de timp dintre expunere și apariția simptomelor) este de 2-4 zile.

Afecțiunea apare mai frecvent la copii cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani. Este mai puțin comună în rândul copiilor sub 3 ani și adulților. 

Potrivit Centers for Disease Control and Prevention, contactul apropiat reprezintă cel mai important factor de risc pentru scarlatină. Aceasta este transmisă cu ușurință în colectivități (precum școala) sau între membrii familiei. 

Scarlatina poate fi transmisă inclusiv în perioada de incubație, cu câteva zile înainte de apariția simptomelor. În lipsa tratamentului, boala este contagioasă până la 2-3 săptămâni. În cazul în care se administrează tratament, scarlatina poate fi transmisă timp de încă 24 de ore după prima doză de antibiotic, explică National Health Services UK. 

Diagnosticul și tratamentul scarlatinei

Diagnosticul scarlatinei este stabilit de către medic pe baza simptomatologiei și examenului clinic, după examinarea erupției cutanate și a cavității bucale. De asemenea, specialistul poate preleva o probă de la nivelul gâtului (exsudat faringian) pentru depistarea bacteriei și stabilirea tratamentului potrivit. 

Pentru a trata scarlatina, se administrează antibiotice cu recomandarea medicului. Acestea reduc riscul de complicații, accelerează vindecarea și reduc perioada de contagiozitate. De regulă, pacienții se recuperează în 4-5 zile după inițierea tratamentului.

De asemenea, se recomandă odihnă, un consum ridicat de lichide și o alimentație bazată pe alimente moi (dacă pacientul se confruntă cu durere în gât). În plus, medicul poate prescrie medicamente antitermice pentru scăderea temperaturii. 

Complicațiile scarlatinei 

Complicațiile sunt rare în cazul scarlatinei tratate corespunzător. Însă lăsată netratată, bacteria se poate răspândi spre alte țesuturi, cum ar fi către amigdale, urechea internă, plămâni, sinusuri, articulații, mușchi, inimă, rinichi. 

Astfel, potrivit Mayo Clinic și NHS Inform, o infecție cu streptococul beta-hemolitic de grup A poate cauza următoarele complicații:

  • Pneumonie (infecția plămănilor);
  • Sinuzită (infecția sinusurilor);
  • Otită (infecția urechii);
  • Abces periamigdalian (colecție de puroi în jurul amigdalelor);
  • Meningită (infecția membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării);
  • Febră reumatică – afecțiune inflamatorie severă, care afectează inima, pielea, articulațiile și sistemul nervos;
  • Sepsis –  reacție exagerată a organismului la o infecție, asociată cu disfuncție multiplă de organ. Acesta reprezintă o urgență medicală;
  • PANDAS (Tulburare neuropsihiatrică autoimună pediatrică asociată infecției streptococice) – sindrom rar, caracterizat prin declanșarea bruscă a simptomelor neuropsihiatrice (precum comportamente obsesiv-compulsive și ticuri) în rândul copiilor, după infecția streptococică;
  • Sindrom de șoc toxic – afecțiune potențial letală, cauzată de toxinele bacteriene;
  • Fasciita necrozantă – infecție severă a pielii și a țesuturilor subcutanate;
  • Inflamație la nivelul rinichilor și funcție renală afectată.

Prevenirea scarlatinei

Nu există un vaccin care să prevină scarlatina. Cu toate acestea, există măsuri care pot ajuta la prevenirea infecției. 

Una dintre cele mai importante măsuri preventive este evitarea contactului apropiat cu persoane care prezintă semne și simptome de scarlatină. De asemenea, copiii trebuie educați să respecte regulile de igienă de bază în colectivitate:

  • Să evite folosirea la comun a paharelor, sticlelor sau tacâmurilor;
  • Să se spele corect și frecvent pe mâini cu apă și săpun;
  • Să își acopere nasul și gura atunci când tușeșc sau strănută;
  • Să arunce șervețelul imediat după ștergerea nasului, apoi să își igienizeze mâinile.

De asemenea, complicațiile scarlatinei pot fi prevenite prin inițierea antibioterapiei în timp util. 

Așadar, un tratament adecvat contribuie la o evoluție favorabilă și la o recuperare rapidă în cazul scarlatinei. Fii atent la primele semne și simptome și adresează-te medicului pentru o evaluare corectă.