Cele mai ciudate superstiții de Sfântul Andrei din România. Mituri și legende de Sfântul Andrei explicate

Tradițiile asociate acestei sărbători conturează un univers popular plin de mister și simboluri vechi.

Sfântul Apostol Andrei este prăznuit anual pe 30 noiembrie și este cunoscut ca Apostolul care a adus învățătura lui Hristos pe teritoriul românesc. Datorită importanței sale în formarea creștinismului la strămoșii daco-romani, a fost desemnat Ocrotitorul României, iar ziua de 30 noiembrie a devenit sărbătoare națională și nelucrătoare.

Cine a fost Sfântul Andrei

Originar din Betsaida și frate al Apostolului Petru, Andrei a trăit în celibat și a fost pescar, asemenea familiei sale. Inițial ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, el l-a urmat pe Hristos după ce Ioan l-a recunoscut drept Mesia. Fiind primul care a răspuns acestei chemări, a primit numele de „primul chemat”.

Potrivit tradiției și izvoarelor istorice, Andrei a fost primul care a vestit Evanghelia strămoșilor noștri. Eusebiu de Cezareea, istoric din secolul al IV-lea, consemnează predicarea sa în Pont, Tracia și Scythia, identificată astăzi cu zona Dobrogei. După misiunea din aceste locuri, Andrei a ajuns la Patras, unde a convertit numeroși oameni, inclusiv membri ai familiilor conducătoare. Acolo a fost martirizat, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, simbol devenit reprezentativ pentru el.

Citește și

Sfântul Andrei 2024. Români cărora li se spune „La mulți ani” astăzi. Este sau nu „Adi” pe listă

Capul Sfântului Andrei se păstrează la Patras, în timp ce alte fragmente din moaștele sale se află în mai multe lăcașuri din România, precum Mănăstirile Secu, Neamț și Hurezi, Peștera Sfântului Andrei, Catedrala din Galați sau biserici din Târgu Neamț și Oradea.

Sfântul Apostol Andrei rămâne o figură esențială pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru identitatea spirituală a poporului român, amintindu-ne de începuturile creștinismului în aceste meleaguri și de protecția pe care tradiția o atribuie acestui mare apostol.

Superstiții de Sfântul Andrei

Noaptea de Sfântul Andrei

Noaptea de Sfântul Andrei este, în cultura românească, unul dintre cele mai misterioase momente ale anului, încărcat de rituri arhaice, credințe străvechi și superstiții care s-au transmis din generație în generație. În spatele acestei sărbători stă un amestec de tradiții creștine și obiceiuri precreștine provenite din vechile rituri tracice, menite să explice lumea, să protejeze gospodăriile și să ofere un indiciu despre viitor. Fie că vorbim despre lupii care capătă puteri supranaturale, strigoii care cutreieră satul sau ritualurile fetelor pentru a-și afla ursitul, 30 noiembrie rămâne una dintre cele mai fascinante nopți din folclorul nostru.

Lupii – creaturi cu puteri neobișnuite în noaptea de Sfântul Andrei

Printre cele mai cunoscute și mai ciudate superstiții se numără cele legate de lupi. În imaginarul popular, Sfântul Andrei este considerat protectorul acestor animale, motiv pentru care ziua lui este strâns asociată cu forțele sălbatice ale naturii. O veche credință spune că, în această noapte, lupii își schimbă firea: capătă o agilitate ieșită din comun, pot vedea în viitor și, mai ales, pot vorbi. Dar omul care are ghinionul să le audă glasul ar fi sortit pieirii. Pentru a se feri de necaz, oamenii evitau să măture sau să arunce gunoiul afară, ca nu cumva lupii să fie atrași de mirosuri și să se apropie de gospodărie.

De altfel, ajunul sărbătorii era considerat un punct de trecere între lumi, un moment în care vălul dintre vizibil și invizibil devine atât de subțire încât diverse semne din natură puteau fi interpretate ca avertismente pentru anul ce urma.

Noaptea Strigoilor – când spiritele se ridică din morminte

În multe zone ale țării, mai ales în Bucovina, noaptea de 29 spre 30 noiembrie este cunoscută și ca „Noaptea Strigoilor”. Se spune că atunci spiritele celor morți revin pe pământ și că strigoii – ființe înfricoșătoare care pot fi fie suflete neliniștite, fie oameni vii cu puteri malefice – umblă pentru a fura laptele vacilor, rodul livezilor, mințile oamenilor sau chiar viața rudelor apropiate.

Pentru a evita vizita acestor spirite, femeile aveau grijă să nu lase în curte coase, mături sau alte obiecte pe care strigoii le-ar putea folosi în luptele lor ritualice la hotar. Se spunea că, până la cântatul cocoșilor, strigoii hoinăresc pe drumuri, dansează, scot sunete stranii și pot provoca boli, grindină sau pagube în gospodărie.

Această noapte simboliza un fel de haos primordial, o dezordine cosmică ce preceda reinstaurarea ordinii odată cu începutul iernii calendaristice și apropierea zilelor dedicate lui Moș Nicolae.

Ritualuri de iubire – cum își puteau afla fetele ursitul

Dacă partea întunecată a tradițiilor este legată de lupi și strigoi, cealaltă față a sărbătorii o reprezintă obiceiurile fetelor necăsătorite, care sperau să primească în vis indicii despre viitorul lor soț. Noaptea de Sfântul Andrei era considerată ideală pentru practici magice de aflare a ursitului, fiind o noapte „deschisă”, în care destinul devenea mai ușor de intuit.

Turta lui Andrei

Una dintre cele mai răspândite tradiții este prepararea „turtei lui Andrei”, făcută din făină, apă și sare. Fata care mânca această turtă înainte de culcare, fără să bea apă, putea vedea în vis bărbatul menit să-i fie soț, acesta venind să-i ofere apă pentru a-i potoli setea. Ritualul era considerat infailibil și era practicat și în zone urbane până târziu în secolul XX.

Metoda oglinzilor

Un obicei mult mai îndrăzneț și încărcat de simbolism este cel al oglinzilor. Fetele se dezbrăcau până la brâu, își despleteau părul și se așezau între patru oglinzi paralele, ținând lumânări aprinse în mâini. Prin rugăciune către Sfântul Andrei, cereau să vadă în oglinda din spate chipul celui care urma să le fie soț. Practica era percepută ca un ritual între magie și sacru, iar unele familii o considerau periculoasă, deoarece se credea că în oglinzi pot apărea și spirite rătăcite.

Oglinda din pahar și verigheta

O altă metodă presupunea așezarea unui pahar cu apă în cenușă și aruncarea unei verighete în el. La lumina lumânărilor, fata privea în interiorul cercului metalic, unde se spunea că se reflectă imaginea viitorului mire.

Lumânarea în fântână

În unele sate, fetele se uitau cu o lumânare aprinsă într-o fântână pentru ca apa să le arate reflexia chipului bărbatului predestinat. Lumânarea trebuia să fie sfințită, de obicei adusă de la biserică în noaptea de Paște.

Busuiocul sub pernă

Printre cele mai blânde și mai cunoscute superstiții se numără busuiocul pus sub pernă. Un firicel de busuioc sfințit era considerat suficient pentru ca ursitul să apară în vis și să ofere un semn despre intențiile sale.

Grâul la încolțit

Tradiția grâului pus la încolțit ocupă un loc aparte între obiceiurile legate de sărbătoarea Sfântului Andrei, fiind considerată un ritual aducător de noroc și un mijloc de a afla cum va fi anul care urmează. În credința populară românească, grâul simbolizează belșugul, forța vitală și renașterea naturii, iar modul în care el crește după această zi este privit ca un semn prețios pentru gospodărie.

De regulă, grâul se pune la încolțit în ajunul sărbătorii, pe 29 noiembrie, când se spune că energiile acestei nopți sunt deosebit de puternice. Totuși, în unele zone ale țării, oamenii aleg să pună grâul și în dimineața zilei de 30 noiembrie sau chiar în seara dedicată Sfântului Andrei, considerând că ritualul este la fel de bine primit indiferent de moment. Indiferent de tradiția urmată, esența rămâne aceeași: grâul plantat în această perioadă devine un indicator al norocului, sănătății și prosperității pentru anul ce vine.

Articol recomandat de sport.ro

Ofertă fabuloasă: arabii vor să cumpere un club uriaș pentru 10.000.000.000€