Legătura dintre dulciuri, grăsime, hipertensiune și rinichi. Analiza care trage semnalul de alarmă
Știți cât de gustoasă este mierea zaharisită. Delicioasă! Exact așa cum vedem mierea zaharisită, în organism apare un proces de "zaharisire" a proteinelor.
Se numește glicare și îl constatăm când glicemia depășește 100. Zahărul în exces din sânge se leagă atât de proteinele din care suntem construiți, cât și de grăsimile pe care le avem în organism. Astfel, metabolismul se schimbă în rău. Se "zaharisesc" și receptorii de la nivelul fiecărei celule, iar zahărul din sânge nu mai trece în celule, unde este folosit pe post de energie.
Culmea este că atunci când aceste fenomene în lanț se întâmplă, glicemia nu crește imediat. În schimb, crește colesterolul rău și cresc trigliceridele. Un alt aspect important este că scade colesterolul bun, cel care ne protejează.
Au crescut grăsimile din sânge. A crescut glicemia. Printr-o banală analiză, constatăm și un fenomen mai grav – prezența proteinelor în urină.
Vorbim despre insuficiență renală, produsă de grăsime. În fiecare celulă, o uzină numită mitocondrie produce energie din grăsimi. Dacă toate funcționează corect.
Aceeași uzină produce factori pro-oxidanți atunci când observăm în analizele de sânge valori crescute ale colesterolului LDL sau trigliceridelor. De asemenea, observăm că HDL, colesterolul bun, a scăzut.
Ce înseamnă că organismul funcționează corect și că își menține circuitele sănătoase? O simplă analiză de sânge, numită generic biochimie, ne oferă aceste indicii. În această analiză, se regăsesc valorile colesterolului LDL (rău), HDL (bun), trigliceridelor și glicemiei. Dacă aceste valori sunt normale, organismul funcționează bine. Dacă nu, producem singuri factori pro-oxidanți, provocându-ne daune.
Grăsimile în exces din sânge sunt preluate de pereții vaselor de sânge și de ficat. Același proces afectează și pancreasul. Ne explică Anca Sima, membră a Academiei Române de Științe Biologice:
Academician dr. Anca Sima, Institutul de Biopatologie Celulară: „Pancreasul preia lipidele, având o circulație foarte bine pusă la punct. Cu cât sunt mai multe lipide în circulație, cu atât celulele pancreasului se încarcă mai mult. Înainte ca pancreasul și ficatul să fie afectate, trebuie să existe în circulație o creștere a acestor lipide, ceea ce se vede în analizele de colesterol, trigliceride, LDL, și se observă o scădere a HDL colesterolului. Aceasta este imaginea unei dislipidemii, care anunță creșterea glicemiei.”
Celulele pancreasului, care produc insulină, se încarcă cu grăsime. Macrofagele, celule ale sistemului imunitar, intervin pentru protecție, dar și ele se încarcă cu grăsime, se sparg și distrug țesutul din jur, inclusiv celulele producătoare de insulină. După ce grăsimile din sânge cresc, glicemia crește și ea, dar acest lucru se întâmplă mai târziu!
Prima oară apare rezistența la insulină, iar câteva kilograme în plus sunt adăugate. Receptorii de pe celule „se zaharisesc”, iar insulina nu mai poate transporta eficient zahărul din sânge către celule. În acest stadiu, deși sunt kilograme în plus, glicemia poate rămâne normală, ceea ce poate fi înșelător.
Academician dr. Anca Sima, Institutul de Biopatologie Celulară: „Ai impresia că ești o excepție și că glicemia ta nu crește. Dar, după ce am monitorizat cazuri pe termen lung, nu am întâlnit persoane care să nu ajungă, în final, la diabet.”
Când ficatul se încarcă cu grăsime, la fel se întâmplă și cu pereții vaselor de sânge. Acestea își pierd elasticitatea și nu se mai adaptează corect, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale.
Rinichii, de asemenea, se încarcă cu grăsime și încep să dea erori. Deoarece rinichii reglează tensiunea arterială, disfuncțiile cauzate de grăsime pot provoca hipertensiune.
Academician dr. Anca Sima, Institutul de Biopatologie Celulară: „Primul semn la rinichi este pierderea proteinelor în timpul filtrării, proces care, în mod normal, nu permite trecerea proteinelor din plasmă. Când trigliceridele și glicemia sunt crescute, este posibil să se găsească albumina în urină, aceasta fiind proteina dominantă din sânge, care trece prima.”
Prezența albuminei sau a proteinelor în urină indică un grad de insuficiență renală, semn că celulele funcționale ale rinichilor au fost distruse de grăsime.
Acestea sunt motivele principale pentru care nu ar trebui să ne îngrășăm.
Etichete: doctor de bine, grasimi, rinichi,
