Nadia Comăneci împlineşte 64 de ani. Povestea „Zeiţei de la Montreal”. GALERIE FOTO

Nadia Comăneci, „Zeiţa de la Montreal”, multiplă campioană olimpică, mondială şi europeană care a scris istorie în gimnastica mondială reuşind primul 10 perfect, împlineşte, miercuri, 64 de ani.

Ioana Andreescu

În 2026, în România va avea loc celebrarea „Anului Nadia Comăneci” şi o gală dedicată inegalabilei gimnaste, programată la data de 29 mai anul viitor.

În 2026 se împlinesc 50 de ani de la Jocurile Olimpice de la Montreal – ediţie a JO care a intrat în istoria sportului drept „Olimpiada Nadia Comăneci”, după ce Nadia a primit şapte note de 10 (primele în istoria concursurilor oficiale de gimnastică!) şi a stabilit un „record absolut”: 20 de puncte, la paralele inegale (potrivit codului de punctaj de la acea vreme).

Nadia Comăneci a cucerit cinci medalii la Montreal: trei de aur – la individual compus, bârnă şi paralele –, una de argint, cu echipa României, şi una de bronz, la sol.

Fetiţa din Oneşti care a strălucit pe podiumurile lumii

Nadia Comăneci, născută la 12 noiembrie 1961 la Oneşti, a început gimnastica la vârsta de 5 ani, fiind selecţionată de antrenorul Marcel Duncan şi legitimată la AS Flacăra Oneşti. Din 1971 a fost antrenată de Béla şi Márta Károlyi, iar la vârsta de 11 ani a câştigat primul său titlu de campioană naţională absolută. Jumătate de an mai târziu a concurat la categoria maestre, unde a ocupat locul al treilea.

În 1974 a obţinut primul mare succes peste hotare, câştigând locul I la individual compus, în cadrul concursului Cupa Prieteniei de la Gera (Republica Democrată Germană). A urmat o ascensiune rapidă care a culminat cu rezultatele obţinute în 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal – ediţie a JO care a intrat în istoria sportului drept „Olimpiada Nadia Comăneci”, după ce Nadia a primit şapte note de 10 şi a stabilit un „record absolut”: 20 de puncte la paralele inegale, potrivit codului de punctaj de la acea vreme, scrie cosr.ro.

După 1977, Nadia s-a pregătit la Bucureşti, cu antrenorii Iosif Hidi, Gheorghe Condovici, Atanasia Albu (septembrie 1977 – august 1988), Gheorghe Gorgoi şi Anca Grigoraş (aprilie 1980 – august 1981).

Nadia Comăneci a cucerit primul titlu mondial la bârnă pentru gimnastica românească şi două medalii de argint, la sărituri şi cu echipa, la Campionatele Mondiale din 1978, de la Strasbourg. În 1979, la CM de la Fort Worth (SUA), Nadia a făcut parte din echipa de gimnastică a României care a cucerit primul titlu de campioană mondială pe echipe (389,550 p) din istoria gimnasticii.

O carieră unică în sportul mondial

A cucerit de trei ori consecutiv titlul de campioană continentală şi a intrat definitiv în posesia „Cupei Europei”, fiind prima gimnastă care a reuşit această performanţă. În 1975 a obţinut „Trofeul Campioanelor”, la Londra, iar în 1979, la „Cupa Mondială”, desfăşurată la Tokyo, s-a clasat pe primul loc la sol şi sărituri, pe locul al doilea la bârnă şi pe locul al treilea la individual compus. În 1981, la Universiada de la Bucureşti, Nadia a obţinut cinci medalii de aur.

S-a retras din activitatea competiţională în 1984, având în palmares 25 de medalii câştigate la Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale şi Campionate Europene, dintre care 16 de aur.

În codul de punctaj al Federaţiei Internaţionale de Gimnastică (FIG), la paralele inegale sunt incluse două elemente denumite „coborâre Comăneci” şi „salt Comăneci”.

Viaţa după gimnastică şi recunoaşterea internaţională

În noiembrie 1989, Nadia a emigrat în Statele Unite ale Americii, apoi în Canada, după care a revenit în SUA şi s-a stabilit la Oklahoma. S-a căsătorit cu Bart Conner, campion de gimnastică al SUA şi campion olimpic. Cei doi au un băiat, Dylan Paul, născut în 2006.

În 1996 a fost aleasă preşedinte de onoare al Federaţiei Române de Gimnastică (FRG). Fundaţia Americană pentru Sport Feminin (WSF), care anual premiază femeile cu merite deosebite în sport, i-a acordat „Premiul Flo Hyman” în 1998. De asemenea, Nadia şi performanţele sale remarcabile au fost incluse în „Hall of Fame” al gimnasticii mondiale.

După JO de la Montreal a devenit Maestru Emerit al Sportului. În 1984, Comitetul Internaţional Olimpic i-a acordat „Ordinul Olimpic de Argint” pentru meritele deosebite în domeniul sportului şi serviciile remarcabile aduse cauzei olimpice. Din partea Comitetului Olimpic Român a primit „Colanul Olimpic”. În anul 2000, i s-a conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Comandor.