Legea nu e însă complet funcțională. Bâlbele și neasumările administrative duc la crime, și poate cel mai dureros este că, mâine, în alt sat sau alt oraș, altă femeie va muri.

Povestea ei e deja scrisă: datele instituțiilor lipsesc, iar sistemul nu are politici publice clare.

Vă avertizăm din nou, sunt imagini și informații care vă pot afecta emoțional!

Comuna Lipănești, sat Șipotu, județul Prahova. Andreea avea doar 22 de ani. Era însărcinată. Mergea pe stradă cu cei doi copii ai ei, de mână, și cu mama alături. Tocmai ieșise de la dispensar. A fost încolțită de fostul partener de care voia să se despartă, o decizie curajoasă, dar fatală. Marian avea un topor în mână.

Recomandări Video

Vecina victimei: Era un bețiv, o aducea în Germania la cerșit, ea făcea bani, el îi mânca…

Corina Voicu: Se pare că toată lumea știa lucrul acesta. Știa nu doar că o bătea, știa și faptul că o ducea în străinătate și o forța să cerșească. Asta este infracțiunea de trafic de persoane. Sigur că nu avem exercițiul de a ne uita la aceste situații care se întâmplă în mediul familial ca la o veritabilă infracțiune de trafic de persoane. De ce poliția din zonă nu a recunoscut acest caz de trafic de persoane, pentru că în mod evident era luată? Dusă în străinătate, ținută într-o activitate pe care nu și-o dorea cu forța. Exploatată, efectiv banii aceia erau folosiți de către agresor și în lucrurile astea s-au întâmplat de mai multe ori cu transportarea ei, inclusiv peste hotare. A fost în străinătate, s-a întors, a fost în străinătate, s-a întors și nimeni nu a sesizat un dosar de trafic de persoane.

Deși existau nenumărate apeluri la 112 prin care era denunțat comportamentul violent. conducerea Poliției de aici din Lipănești a recomandat împăcarea. Nu s-a emis un ordin de protecție. Ba mai mult, polițiștii care aveau cunoștință de situație, au omis completarea formularului de evaluare a riscului, pasul administrativ obligatoriu care declanșează mecanismul de protecție.

Centrul Filia este unul dintre cele mai active ONG-uri împotriva violenței de gen.

Tânăra, sfătuită de polițiști să se împace cu cel ce avea să îi fie călău

Andreea Braga, reprezentant Centrul Filia: Au fost apeluri la 112 și de toate. Cu toate acestea, poliția, cel puțin la momentul respectiv, a negat că a existat o plângere oficială înregistrată de multe ori la nivel local, mai ales în rural, adică oamenii nu-și cunosc foarte bine drepturile, nu știu că trebuie să plece cu număr de înregistrare de la poliție, faptul că eu m-am dus la secția de poliție și am spus „m-a bătut”. Asta înseamnă că am anunțat autoritățile.

Au îndrumat, în schimb, părțile să se împace pe cale amiabilă, au decis că o femeie bătută merită mediere de cuplu și nu protecție legală.

Vecina victima: Dimineață a fost poliția la prima oră și nu i-a făcut nimic. Dacă luau dimineața nu se întâmpla necazul în amiaza mare să omori o femeie cu 2 copii.

Agresorul era conștient că Andreea nu va supraviețui după mai multe lovituri de topor. Nu a sunat la 112, a mers să mai bea două beri şi o "vodcă mică". În vârstă de 37 de ani, ucigașul a fost condamnat de către Tribunalul Prahova la închisoare pe viață.

Corina Voicu: Pe viață se aplică ea ca pedeapsă, însă din păcate, la 65 de ani, se transformă pedeapsa detenția pe viață în maximul pedepsei închisorii de 30 de ani. Ori gândiți-vă dacă cineva ucide și intră în închisoare la 30 de ani, este liberat de drept la 65 de ani. Este inadmisibil să compari momentul ieșirii din o pedeapsă de detenție pe viață dintr-o sancțiune de tipul ăsta cum vârsta la care oamenii ies la pensie.

Și după acest caz au existat proteste, societatea civilă a cerut dreptate și măsuri radicale în sistem.

Andreea Bragă, Centrul Filia: Statul român reacționează numai la presiune publică și numai în urma unor tragedii, în timp ce ar fi fost firesc să le prevină.

Câteva zile mai târziu, de ziua Ministerului de Interne, președintele României a cerut măsuri urgente de protecție a victimelor împotriva abuzatorilor.

Dar fermitatea președintelui nu a speriat pe nimeni.

Alt caz, „aceeași poveste”

8 noiembrie 2025, comuna Beciu, Teleorman. Mihaela avea 25 de ani când a fost înjunghiată de soțul ei cu 15 lovituri de cuțit, sub privirile fiului de doar trei ani. Mai avea încă doi copii acasă. Cu șase săptămâni înainte, femeia a reclamat lipsirea de libertate și molestarea sexuală. Instanța a emis un ordin de protecție pentru 6 luni, însă agresorul a fost lăsat în libertate.

Corina Voicu: A fost răpită. A fost luată cu forța, băgată în mașina agresorului. Și aici avem răpire. În ziua în care s-a judecat ordinul de protecție în prelungirea ordinului de protecție provizoriu este luată cu forța. Ținută cu forța în mașină și violată. În aceeași zi în care instanța dă un ordin executoriu. Acolo este clasarea. Din câte știu eu din comunicatul Parchetului. Eu nu știu ce probe s-au administrat acolo la momentul acela. Victima trăia. Este foarte important să credem victima. Victima a refuzat brățara electronică pentru că nimeni nu i-a explicat că nu ea trebuie să o poarte, ci agresorul. Un eșec de comunicare instituțională elementară, plătit cu o viață.

Andreea Braga: Nu i s-a explicat ce înseamnă brățară era teamă că se va face de râs, că ea va trebui să poarte brățară electronică. Există și un nivel foarte scăzut de informare despre  brățările electronice în lipsa unei comunicări publice și naționale, avem un procent foarte scăzut de victime, care acceptă măsura brățări electronice.

Cristina Chiriac, procurorul general al Romaniei: Obligația de informare a autorităților către victima violenței domestice este esențială. Femeia trebuie să știe exact ce face dispozitivul de supraveghere electronică și cum poate să prevină ca agresorul să nu se apropie de ea. 20 % acceptă, din păcate, și aici trebuie să ne punem o întrebare. De ce procentul e atât de mic? Oare autoritățile nu explică suficient de bine femeii?

Andreea Braga: Deci mai puțin de una din 5 care au ordin de protecție provizoriu. Avem un nivel scăzut de acceptare a ordinului de protecție provizoriu doar una din 2 femei victime, doar una din 2 victime, că pot fi și bărbați care în care se constată un risc ridicat pe baza formularului de evaluare de la poliție. Acceptă măsuri de protecție provizoriu, deci este clar că lipsește un o rețea de suport. Care să vină în sprijinul victimei.

O mamă bătută, violată, s-a adresat autorităților. A primit, în schimb, jumătăți de măsură. Ordinul de protecție a fost un simbol gol.

Tatal victimei: Eu sunam la 112 și nu aveam voie să sun că îmi dă amendă tot mie. De la departamentul Turnu-Măgurele si venea până aicea…Acum văd și ei violența?! Trebuia arestat de atunci.

Cu o zi înainte de crimă, agresorul posta în online amenințări și recunoștea că s-a întâlnit cu victima chiar în secție, dar acest lucru nu a apărut în scriptele poliției.

După crimă, conducerea Poliției Române a organizat, în timp record, o operațiune de management al imaginii: destituiri, mustrări scrise și sancțiuni formale pentru câțiva polițiști din subordinea șefilor.

Benone Matei, șeful IGPR: Nu au fost efectuate toate activitățile obligatorii ca urmare a emiterii ordine de protecție provizorie, iar la nivel de management nu s-a exercitat supravegherea ierarhică necesară în gestionarea unui astfel de caz.

O reacție rapidă, eficientă și exemplară, strict în direcția greșită, aceea a protejării reputației instituției, nu a prevenției.

Cristina Chiriac: În urma controlului s-a constatat că au existat anumite deficiențe în instrumentarea dosarului. Și a fost sesizată inspecția judiciară în cazul procurorului care a instrumentat dosarul. De la Turnu Măgurele, dar ce s-a întâmplat până la urma? Inspecția judiciară a clasat sesizarea Parchetului, motivat de faptul că procurorul care a instrumentat dosarul era singur în pachetul respectiv, deficitul de personal. În ceea ce privește procurorii la parchetele mici este o problemă reală. Și nu putem asigura o prevenție eficientă și o instrumentare eficientă a dosarului penal.

Din 2015 și până astăzi peste 500 de românce au fost ucise de către parteneri sau foști parteneri.

Tragica realitate este că nici măcar nu știm toate aceste cazuri – autoritățile nu au cifre clare, iar un registru național al femicidului nu există. Fără date precise, fără măsurători, cum putem aplica politici publice care să funcționeze? De asta am avut nevoie de o lege. O lege care însă nici astăzi nu este complet aplicabilă.

Ecaterina Balica, Observatorul Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor: În România a fost nevoie de această lege ca să avem anumite elemente care ne-ar permite să facem activitatea de prevenire a femicidului, ne este greu ca societate să acceptăm că putem preveni un omor în general sau un femicid. Nu este cazul nostru. A fost greu să se înțeleagă chiar și de către unii profesioniști că omorul poate fi prevenit.

Observatorul Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor (ORAPO) este o structură de cercetare care funcționează în cadrul Academiei Române și care ar trebui să prelucreze datele de la poliție, parchete sau ministerul justiției.

Cristina Chiriac: Nu a fost o preocupare. Într-adevăr, pentru a colecta aceste date într-un mod unitar. Fiecare instituție are în mod separat o categorie de date nu ajută cu absolut nimic. În momentul în care avem aceste date. Într-o singură bază de date, atunci putem să creăm și impactul asupra infracțiunilor de violență domestică și a femicidului și a altor tipuri de violență.

Ecaterina Balica: Rata a omor cu victime femei comise în România a fost peste media europeană noi de 2 decenii, cel puțin pe datele statistice oferite de Eurostat, aveam o problemă cu omorurile cu victime femei. Menționez faptul că feminicidul, conform definițiilor internaționale, înseamnă uciderea unei fetițe de la zero ani și femeia până la 100 de ani. Datele statistice pe care le avem noi acum culese de diverse instituții sau organizații neguvernamentale inițiative cetățenești nu includ datele referitoare la femicide le cu victime fetițe, de exemplu, adică de la 0-18 ani.

Nu avem date clare, dar știm însă nume de victime. Și sunt multe...