În premieră în România, scriitoarea franceză Nathacha Appanah va lansa pe 8 octombrie, de la ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, cel mai recent roman al său, „Cu noaptea în inimă” (traducere de Mădălina Ghiu). Publicată la Editura Trei în colecția Fiction Connection, cartea, considerată de publicația Le Parisien „un text puternic și magistral despre dominație și femicid“ și de Livres Hebdo „o poveste profund personală” în care scriitoarea oferă „o reflecție dureroasă asupra violenței împotriva femeilor“, Cu noaptea în inimă a câștigat în 2025 premiile Prix Femina, Prix Goncourt des lycéens, Prix Renaudot des lycéens și Prix Gisèle Halimi.
Romanul Cu noaptea în inimă reunește poveștile a trei femei victime ale violenței partenerilor. Două dintre ele au fost ucise, iar cea de-a treia este chiar autoarea, Nathacha Appanah, care îmbină autobiografia cu investigația jurnalistică pentru a explora mecanismele controlului și ale abuzului, dar și lipsa de reacție a instituțiilor și singurătatea victimelor.
Romanul cu atât mai actual în România, cu cât țara noastră a recunoscut oficial femicidul în 2026, în contextul unui fenomen care continuă să facă victime. Numai în 2025 au fost înregistrate 52 de cazuri de femicid în România, aproape unul pe săptămână. Însă, în paralel, rămâne o altă realitate, cea a protecției victimei. Potrivit statisticilor din 2025, peste 12.000 de ordine de protecție provizorii au fost emise de Poliția română în cazuri de violență domestică, iar 5.000 nu au fost respectate de agresori.
Femicidul în România
În România, femicidul este recunoscut oficial. Pe 23 aprilie, preşedintele Nicuşor Dan a promulgat Legea pentru prevenirea şi combaterea femicidului, apreciind că este „un pas deosebit de important către conştientizarea cauzelor abuzurilor şi violenţei îndreptate împotriva femeilor”. În anul 2025, În România s-au înregistrat 52 de cazuri de femicid, aproape câte unul pe săptămână.
Legea are ca obiect instituirea unor măsuri pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea femicidului, stabilind obiectivele, principiile şi instrumentele necesare pentru protejarea vieţii, integrităţii şi demnităţii femeilor. Legea urmăreşte şi asigurarea unei abordări unitare la nivel naţional, în concordanţă cu standardele internaţionale.
„Femicidul" este uciderea cu intenţie a unei femei, precum şi moartea unei femei survenită ca urmare a lovirilor, vătămărilor cauzatoare de moarte sau a altor infracţiuni intenţionate urmate de deces, indiferent dacă faptele sunt comise de un membru al familiei sau de altă persoană.
Organele de poliţie, cele judiciare şi instituţiile de medicină legală vor colecta anual date relevante privind femicidul, violenţa domestică şi infracţiunile asociate, în scopul cunoaşterii dimensiunii femicidului şi a riscului de femicid, al studierii cauzelor omorurilor săvârşite în cadrul violenţei domestice şi a efectelor acestora, a frecvenţei condamnărilor şi a cuantumului pedepselor, pentru creşterea eficacităţii măsurilor privind prevenirea şi combaterea femicidului şi a violenţelor care îl preced.
Cine este Nathacha Appanah
De-a lungul carierei, Nathacha Appanah a fost distinsă cu peste 20 de premii literare. În 2022 ea a primit premiul Prix de la langue française pentru întreaga sa operă, iar un an mai târziu a fost numită profesor invitat la Institutul de Studii Politice din Paris (Sciences Po), unde a preluat catedra de scriere literară, devenind a opta autoare care ocupă această poziție culturală de prestigiu.
Statisticile vorbesc despre cifre, despre fenomene, despre acțiuni. Dar nu spun nimic despre vieți, despre teroare, despre mecanismele care se află în spatele acestor gesturi, despre cum arată violența în tăcere și despre realitatea nespusă a femeilor aflate într-un ciclu al abuzului. Acesta este subiectul pe care îl explorează cu finețe scriitoarea și jurnalista Nathacha Appanah în cartea „Cu noaptea în inimă”, construită în jurul a trei povești reale de violență conjugală. Două dintre ele s-au încheiat prin crimă: una dintre femei, Emma, este călcată cu mașina și abandonată într-un șanț, cea de-a doua, Chachinez, este împușcată în picioare și apoi arsă de vie, în plină stradă. Ambele mame a trei copii, ambele ucise de parteneri. Cea de-a treia este chiar povestea autoarei.
Timp de 23 de ani, Appanah nu a vorbit despre cei opt ani, între 17 și 25 de ani, în care a trăit o relație abuzivă. A decis să scrie despre această perioadă după două cazuri de femicid care au marcat-o: uciderea verișoarei sale, Emma, și cazul Chahinez Daoud, împușcată și incendiată de fostul soț în Franța, în 2021.
Povestea autoarei din spatele romanului
Însă, peste povestea ei, a supraviețuitoarei care scrie această carte, a venit încă o poveste. La doi ani și jumătate după acea noapte, în decembrie 2000, la puțin timp după ce se stabilise în Franța, se afla la redacție. În timp ce făcea revista presei, a citit o știre despre o femeie din Mauritius care, asemeni ei, a fost urmărită cu mașina noaptea de soțul ei. Acesta a călcat-o, a omorât-o și a lăsat-o într-un șanț. Deși relatare nu conținea decât inițiale, ea a știut cine e femeia și cine este criminalul. Așa a aflat cum verișoara ei, Emma, fusese ucisă de soț. Deși și-ar fi dorit să fi fost acasă, să lucreze în redacția orășelului în care a crescut și să se ocupe de acest caz, nu s-a simțit pregătită să se apropie mai mult. Și timpul a curs din nou. Până pe 4 mai 2021 când o nouă știre a devenit punctul de plecare al romanului „Cu noaptea în inimă”. „Atunci, am știut că voi încerca să lucrez asupra chestiunilor legate de viața de cuplu și asupra felului în care iubirea se transformă în otravă. A doua zi după moartea lui Chahinez Daoud, dimineața, am auzit vestea la radio și, pe tot parcursul zilei, am fost literalmente absorbită de această veste, absorbită atât de oroare, cât și de paralelele care existau... asupra felului în care a murit, pe stradă, și de ceea ce exista în paralel cu povestea verișoarei mele, Emma, care și ea a murit pe stradă, în anul 2000”, declară autoarea pentru Maison Française d'Oxford.
Pornind de la poveștile celor două femei ucise și de la propria experiență, autoarea încearcă să redea victimelor o identitate dincolo de statutul de „victime”. Cartea vorbește despre frică, dependență și dominare și caută răspunsuri la una dintre întrebările frecvente în astfel de cazuri: „de ce femeia nu a părăsit relația și abuzatorul?”.
Născută în Mauritius în 1973, Nathacha Appanah este traducătoare, jurnalistă și scriitoare și în prezent locuiește în Franța. Ea provine dintr-o familie de muncitori indieni angajați prin contract, sosiți pe insulă la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Nathacha Appanah a început să scrie încă din adolescență, iar la vârsta de 17 ani a câștigat un concurs literar organizat de un ziar local din Mauritius. După studiile de jurnalism din Franța, și-a început cariera ca secretar de redacție și jurnalist la o publicație săptămânală, înainte de a deveni freelancer și de a lucra pentru mai multe instituții media, precum Radio Suisse Romande, Géo Magazine sau Viva Magazine. În 2003 publică la editura Gallimard primul său roman, Les Rochers de Poudre d’Or, despre istoria muncitorilor indieni angajați pe plantațiile de trestie de zahăr din Maurițius, roman recompensat cu Prix RFO du livre, în același an.
Până în prezent ea a publicat 13 volume, de la proza scurtă din Petit Éloge des fantômes (2016), eseurile publicate în cartea Une année lumière (2018), jurnalul La Mémoire délavée (2023) sau povestiri în volume colective, alături de alte șapte romane, după cel de debut, printre care Blue Bay Palace (2004), La Noce d'Anna (2005), Le Dernier Frère (2007), En attendant demain (2015), Tropique de la violence (2016), care a fost ecranizat de regizorul francez Manuel Schapira în filmul cu același nume, Le Ciel par-dessus le toit (2019) și Rien ne t'appartient (2021).
