Ștevie - beneficii și contraindicații. Recomandări și moduri de consum
Ștevia este o plantă apreciată pentru beneficiile sale asupra sănătății, fiind bogată în vitamine și antioxidanți. Consumată corect, poate susține digestia și imunitatea, dar are și contraindicații de care trebuie să ții cont.
A venit căldura, ceea ce înseamnă că pe tarabele din piață apar tot felul de verdețuri precum ștevie, leurdă, spanac și lobodă, precum și fructe și legume de primăvară.
Ștevia (Rumex patientia, Rumex alpinus) este o plantă perenă din familia hrișcăi cu o mulțime de beneficii pentru sănătate. Iată tot ce trebuie să știi despre ștevie, inclusiv cum să o gătești și ce contraindicații are.
Ce este ștevia
Ștevia (Rumex patientia) este o plantă perenă care poate crește până la 1,5 m înălțime și 0,5 m lățime. Înflorește din iunie până în iulie, iar semințele se coc în august. Specia este hermafrodită (are atât organe masculine, cât și feminine) și este polenizată de vânt. Este cunoscută pentru faptul că atrage fauna sălbatică.
Este potrivită pentru soluri ușoare (nisipoase), medii (lutoase) și grele (argiloase) și poate crește chiar și în soluri argiloase dense. Tolerează un pH ușor acid, neutru sau ușor alcalin. Poate fi cultivată în semi-umbră (pădure rară) sau în zone complet expuse la soare. Preferă solurile umede.
Planta prezintă ciorchini ramificați în vârful tulpinii, fiecare ramură având numeroase verticile de 10 până la 20 de flori cu pedunculi subțiri. Florile sunt de obicei dens grupate spre vârfurile ramurilor și mai răsfirate în partea inferioară. Acestea au o lungime de aproximativ 5-8 mm și o lățime similară, sunt triunghiulare și variază de la verde deschis la rozaliu. Florile au două serii de tepale (petale și sepale asemănătoare petalelor), dintre care cele exterioare sunt mult mai mici decât cele interioare.
Cum arată ștevia
Frunzele sunt atât bazale, cât și dispuse alternativ de-a lungul tulpinii. Sunt lipsite de peri, deși uneori pot fi ușor aspre de-a lungul nervurilor pe partea inferioară. Marginile sunt netede sau slab crestate și pot fi plate sau ușor ondulate. Frunza are vârful ascuțit, iar baza este în mare parte în formă de pană sau dreaptă.
• Frunzele bazale sunt lanceolat-eliptice, măsurând între 15-30 cm lungime și 5-10 cm lățime. Sunt susținute de un pețiol mai scurt decât lama frunzei.
• Frunzele de pe tulpină devin progresiv mai mici și mai înguste pe măsură ce urcă pe tulpină, având pețioli mai scurți.
La baza pețiolului se află o teacă brun-papirală (ocrea), care învelește tulpina și se degradează pe măsură ce planta se maturizează. Tulpina este robustă, erectă, ramificată aproximativ de la mijloc, cu nervuri vizibile și lipsită de peri.
Ce gust are ștevia
Fiecare floare produce o singură sămânță, învelită în tepalele persistente, care formează o structură asemănătoare unei capsule și se usucă până devine brună sau ruginiu-maronie. Semințele sunt triunghiulare, ovoidale cu vârful ascuțit, de culoare maro până la roșu-maroniu și au o lungime de 3-3,5 mm.
Ștevia are o aromă acrișoară, asemănătoare cu măcrișul, dar frunzele devin moi atunci când sunt gătite. Unele culturi folosesc frunzele mari pentru a fi opărite și umplute cu diverse compoziții, apoi gătite în sos (asemănător sarmalelor în foi de varză). În România, ștevia este folosită pentru ciorbe, supe și tocănițe.
Cum se gătește ștevia
· Frunzele pot fi consumate crude sau gătite. Se prepară similar spanacului sau se poate transforma într-un piure delicios. De obicei, ștevia se folosește în România pentru a face ciorbă.
· Planta are gust destul de blând și este un ingredient excelent pentru diverse mâncăruri.
· Frunzele sunt disponibile la începutul primăverii.
Când apare ștevia în piețe
Ștevia este o plantă care apare la începutul primăverii și crește în toate zonele cu climat temperat din lume. De regulă, frunzele tinere și fragede se folosesc în salate, iar frunzele mai mari și mai închise la culoare se folosesc la ciorbe, supe sau tocănițe.
Ștevia crește în zone sălbatice, în zona pășunilor montane și zonele de deal și apare primăvara, alături de spanac, leurdă și lobodă. Are un profil nutritiv impresionant, fiind săracă în calorii și având un indice glicemic foarte mic.
Ștevia conține fibre și vitaminele A și C. De asemenea, este un aliment bogat în fier și oxalați, la fel ca spanacul.
Utilizare în medicina tradițională
Ștevia a fost utilizată pentru tratarea scorbutului, problemelor de vedere, balonării, viermilor inelați, pietrelor la rinichi, spasmelor, iritațiilor cutanate, retenției de apă, constipației și icterului. Este considerat o sursă valoroasă de nutrienți esențiali, inclusiv:
• Vitamina A, o vitamină liposolubilă esențială pentru menținerea vederii sănătoase, a pielii, a sistemului imunitar, a creșterii și a sănătății reproductive.
• Vitamina C, un antioxidant important care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor.
Frunzele proaspete sau uscate au proprietăți astringente, diuretice (stimulează urinarea), laxative (ajută tranzitul intestinal) și răcoritoare. Sucul de frunze a fost folosit extern pentru tratarea mâncărimilor pielii și a infecțiilor fungice precum viermii inelați.
Persoanele predispuse la pietre la rinichi pe bază de calciu ar trebui să fie atente la consumul de ștevie, deoarece acidul oxalic poate interfera cu absorbția calciului.
Valori nutriționale
Printre polifenolii identificați în ștevie se numără proantocianidinele (taninuri), precum procianidinele de tip A și B și propelagonidinele, precum și flavonoidele.
Datorită conținutului ridicat de flavonoide, taninuri și antrachinone, măcrișul are proprietăți antiinflamatoare, anticancerigene, antidiareice și antiscorbutice.
De asemenea, se consideră că are activități antibacteriene, antivirale și antifungice, precum și proprietăți terapeutice pentru hipertensiune și afecțiuni ale căilor respiratorii. Efectele sale antihipertensive sunt atribuite fracției etanolice din compoziția sa și sunt mediate în principal prin producția de oxid nitric.
Măcrișul este extrem de nutritiv. Pe lângă faptul că are un conținut scăzut de calorii, este bogat în fibre și micronutrienți precum magneziul și vitaminele C și A.
Valori nutriționale (per 100 g de ștevie negătită):
• Energie: 19.6 kcal
• Carbohidrați: 2.33 g
• Proteine: 1.62 g
• Grăsimi: 0.33 g
• Zaharuri: 0.45 g
• Fibre: 1.27 g
• Acizi grași saturați: 60.92 mg
• Acizi grași mononesaturați: 18.68 mg
• Acizi grași polinesaturați: 188.00 mg
• Calciu: 131 mg
• Fier: 3.67 mg
• Magneziu: 48.33 mg
• Potasiu: 336 mg
• Vitamina C: 53.76 mg
Ștevia este deosebit de bogată în vitamina C, o vitamină solubilă în apă, cu rol important în combaterea inflamațiilor și susținerea funcției imunitare.
De asemenea, conține o cantitate semnificativă de fibre, care pot îmbunătăți digestia, oferi o senzație prelungită de sațietate și ajuta la stabilizarea nivelului de zahăr din sânge. În plus, este o sursă valoroasă de magneziu, un mineral esențial pentru sănătatea oaselor și a inimii.
Contraindicații ale consumului de ștevie
Ștevia conține niveluri destul de ridicate de acid oxalic, care conferă frunzelor multor membri ai acestui gen un gust acrișor, asemănător lămâii. Deși este perfect sigură în cantități mici, frunzele nu ar trebui consumate în cantități mari, deoarece acidul oxalic poate împiedica absorbția altor nutrienți din alimentație, în special a calciului, ceea ce poate duce la deficiențe minerale.
Conținutul de acid oxalic se reduce dacă planta este gătită. Persoanele predispuse la reumatism, artrită, gută, pietre la rinichi sau hiperaciditate ar trebui să fie deosebit de atente dacă includ această plantă în dietă, deoarece le poate agrava afecțiunea.
Beneficii pentru sănătate
Proprietăți laxative - Rădăcinile de ștevie au fost utilizate în medicina tradițională ca laxative ușoare, având un efect mai lent, dar eficient.
Tratamentul anemiei - Datorită conținutului ridicat de fier, ștevia poate contribui la combaterea anemiei prin stimularea producției de hemoglobină.
Efecte depurative și diuretice - Planta este considerată utilă în curele de detoxifiere și în tratarea afecțiunilor renale, datorită proprietăților sale depurative și diuretice.
Tratamentul problemelor digestive - Infuziile din rădăcină de ștevie au fost folosite pentru ameliorarea constipației și pentru stimularea apetitului.
Efect antioxidant - Ștevia are un conținut ridicat de antioxidanți, care au capacitatea de a combate stresul oxidativ și de a preveni îmbătrânirea prematură.
Reduce inflamația - Ștevia are un conținut de Vitamina C mare, ceea ce o face un antiinflamator și antibacterian natural. Când sunt gătite, frunzele de ștevie își pierd mare parte din cantitatea de vitamina C și din nutrienți, motiv pentru care este bine să le folosești crude pentru a te bucura de toate beneficiile lor.
Ciorbă de ștevie - rețetă
Ingrediente
• 4 legături de ștevie
• 2 legături de ceapă verde
• 1 rădăcină de pătrunjel
• 1 rădăcină de țelină
• 1 rădăcină de păstârnac
• 2 morcovi
• 2 ardei grași
• Sare
• Piper
• Zeamă de varză sau borș/lămâie
• 1 legătură de pătrunjel
• 1 legătură de leuștean
• 2 linguri de orez (opțional)
Pentru început, se spală bine frunzele de ștevie, se usucă și se taie mărunt. Se curăță ceapa, morcovul, ardeii, rădăcina de țelină, de pătrunjel și de păstârnac, apoi se taie cubulețe.
Într-o oală cu apă, se adaugă toate legumele tăiate și se pun la fiert, acoperind oala cu un capac, până când legumele devin moi.
În timp ce legumele fierb, se spală orezul și se lasă deoparte într-un bol. După ce legumele sunt fierte, se adaugă orezul și se lasă să fiarbă până când se umflă.
Se completează cu apă pentru a obține aproximativ 4 litri de ciorbă de ștevie, se adaugă o linguriță de sare și piper și, când apa începe să fiarbă, se adaugă frunzele de ștevie tăiate. Se lasă să fiarbă încă 4-5 minute, apoi se adaugă borșul sau zeama de varză acră. Se mai lasă să dea în două-trei clocote, apoi se oprește focul. La final, se presară verdeață proaspătă tocată mărunt.
