Roșiile cherry pot fi păstrate pentru iarnă și în saramură, fără adaos de oțet. Rețeta este simplă, iar roșiile își păstrează aroma și pot fi folosite apoi la diverse preparate sau servite ca garnitură.

Ce ingrediente sunt necesare pentru roșiile cherry în saramură

Pentru aproximativ 1 kg de roșii cherry ai nevoie de 1 litru de apă și 30 g de sare neiodată. Este o cantitate potrivită pentru o saramură simplă, fără oțet. În funcție de mărimea roșiilor și de borcanele folosite, este posibil să nu intre tot lichidul.

Sarea trebuie cântărită, pentru că o lingură de sare fină nu cântărește la fel ca una de sare grunjoasă. Pentru murături se recomandă sarea fără iod. Pentru aromă poți adăuga, la un borcan de aproximativ 750 ml-1 litru, 1-2 tije de mărar, 1-3 căței de usturoi, câteva bucăți de hrean și 5-8 boabe de piper. Dacă îți plac murăturile mai iuți, poți pune și puțin ardei iute.

Se mai pot folosi semințe de muștar, coriandru, frunze de țelină sau o frunză de viță. Acestea se adaugă mai ales pentru gust și aromă. Mai ai nevoie de borcane curate, capace în stare bună și un vas pentru pregătirea saramurii. Dacă roșiile sunt lăsate la fermentat, este bună și o greutate care să le țină sub nivelul lichidului.

Recomandări Video

Cum se pregătesc roșiile pentru conservare

Pentru conservare se aleg roșii cherry ferme, bine coapte, dar nu moi. Roșiile crăpate, lovite, mucegăite sau cu zone stricate nu se folosesc, deoarece se pot altera mai repede și pot afecta întregul borcan. Roșiile se spală bine sub jet de apă rece și se lasă să se scurgă. Nu este nevoie să fie frecate puternic. Codițele se îndepărtează, iar fructele se verifică încă o dată înainte de a fi puse în borcane.

Dacă roșiile sunt conservate prin fermentare în saramură, de obicei se păstrează cu tot cu coajă. Important este să fie curate, sănătoase și cât mai apropiate ca mărime, pentru a se mura uniform. Dacă se folosește o metodă de conservare care presupune tratament termic, pregătirea poate fi diferită. În unele rețete, roșiile se opăresc pentru scurt timp, apoi se răcesc și se curăță de coajă înainte de conservare.

Pentru varianta cu roșii cherry întregi în saramură, acestea se așază cu grijă în borcane, fără să fie înghesuite sau zdrobite. Înainte să te apuci de muncă, borcanele, capacele și ustensilele trebuie spălate foarte bine. Curățenia este importantă pentru ca roșiile să se păstreze cât mai bine și să nu apară mucegai sau alte semne de alterare.

Cum se face saramura

Pentru roșiile cherry în saramură, fără oțet, proporțiile sunt simple: la 1 litru de apă se folosesc 30 de grame de sare neiodată. Este bine ca sarea să fie cântărită, nu măsurată cu lingura, pentru că greutatea poate diferi în funcție de cât de fină sau grunjoasă este.

Apa și sarea se amestecă până când sarea se dizolvă complet. Dacă apa este fiartă înainte, aceasta trebuie lăsată să se răcească până ajunge la temperatura camerei înainte de a fi turnată peste roșii.

Nu este nevoie să pui mai multă sare în ideea că roșiile se vor păstra mai bine. O saramură foarte sărată poate încetini procesul de fermentare și poate schimba gustul. Pentru această rețetă, 30 g de sare la 1 litru de apă reprezintă o proporție potrivită.

Saramura trebuie pregătită în cantitate suficientă pentru a acoperi complet roșiile din borcan. Dacă nu ajunge, se face încă o porție folosind aceleași cantități. Pentru această variantă nu se adaugă oțet. Gustul acrișor apare în timpul fermentării, dacă roșiile sunt ținute în condiții potrivite și rămân acoperite de saramură.

Cum se pun roșiile cherry în borcane

În borcanele curate se pun mai întâi condimentele. Poți folosi mărar, usturoi, hrean, boabe de piper și, dacă îți place gustul mai intens, puțin ardei iute. Roșiile cherry se așază apoi cu grijă, fără să fie presate. Este bine să rămână întregi, pentru că se pot crăpa ușor. Printre ele se mai pot pune bucăți de hrean, usturoi sau mărar, astfel încât aromele să se răspândească în tot borcanul.

Peste roșii se toarnă saramura răcită, pregătită din 30 g de sare la 1 litru de apă. Lichidul trebuie să acopere complet roșiile. Dacă acestea se ridică la suprafață, se poate folosi o greutate specială pentru fermentare. Borcanele se păstrează într-un loc ferit de lumină, la o temperatură de aproximativ 20-22°C. În această perioadă pot apărea bule în saramură, semn că fermentarea a început.

Durata poate varia în funcție de temperatură și de mărimea roșiilor, de aceea aspectul, mirosul și gustul trebuie urmărite pe parcurs. După ce fermentarea s-a încheiat, borcanele se mută la frigider. Pentru această variantă de roșii cherry fermentate nu se recomandă adăugarea unui tratament termic improvizat pentru păstrarea în cămară.

De ce se pot înmuia roșiile și cum poate fi evitat acest lucru

Roșiile cherry sunt mai delicate decât castraveții sau gogonelele, așa că este normal să se înmoaie puțin în timpul fermentării. Problema apare atunci când devin prea moi, se crapă sau își pierd complet textura. Cel mai des, acest lucru se întâmplă dacă roșiile sunt prea coapte, dacă stau la o temperatură prea ridicată sau dacă fermentarea durează prea mult. Și felul în care sunt puse în borcan contează. Dacă sunt presate sau lovite, se vor înmuia mai repede.

Pentru a-și păstra mai bine fermitatea, alege roșii tari, fără crăpături și fără zone moi. Păstrează borcanele la aproximativ 20-22°C și ai grijă ca toate roșiile să rămână acoperite de saramură. Nici prea multă sare nu ajută. O saramură foarte concentrată poate încetini fermentarea și poate schimba textura roșiilor.

Poți adăuga și o frunză de viță, folosită tradițional pentru a ajuta murăturile să rămână mai ferme, însă aceasta nu face minuni. Mai importante sunt calitatea roșiilor, temperatura și saramura corectă. Dacă apare mucegai, un miros neplăcut, spumă neobișnuită sau borcanul se umflă, conținutul nu trebuie gustat. În astfel de cazuri, mai bine arunci borcanul.

De ce trebuie înțepate roșiile

Înțeparea roșiilor cherry nu este obligatorie, dar poate fi bună în anumite situații. O mică înțepătură ajută saramura să pătrundă mai ușor prin coajă și poate reduce riscul ca roșia să plesnească singură în timpul fermentării. Dacă roșiile au coaja mai groasă, se poate face o singură înțepătură fină, de preferat lângă locul unde a fost codița. Se folosește o scobitoare sau un ac foarte curat. Nu este nevoie ca roșia să fie găurită în mai multe locuri.

Înțeparea excesivă poate avea efectul opus. Dacă roșia este perforată de mai multe ori, saramura pătrunde prea repede în pulpă, iar fructul se poate înmuia și își poate pierde forma. Roșiile foarte mici sau cele cu pieliță subțire pot fi lăsate și neînțepate. În acest caz, unele dintre ele se pot crăpa în borcan, dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna.

Prin urmare, regula este simplă. Dacă roșiile sunt ferme și au coaja mai groasă, poți face o singură înțepătură. Dacă sunt foarte mici și delicate, mai bine le lași întregi.