Albinele culeg nectarul din flori, îl prelucrează în stup, iar rezultatul este mierea aurie pe care majoritatea oamenilor o cunosc. Mierea de mană este produsă într-un mod complet diferit. Iar această diferență o face unică. Iată ce conține și de ce este atât de rară.
Ce este mierea de mană și prin ce se diferențiază de mierea obișnuită
Mierea de mană este obținută atunci când albinele nu culeg nectar din flori, ci secrețiile dulci lăsate de insecte mici, în special afide și păduchi țestoși, care se hrănesc cu seva copacilor. Aceste insecte extrag seva plantelor, o metabolizează și elimină un lichid bogat în zaharuri, numit mană, pe scoarța, ramurile și acele copacilor pe care trăiesc.
Albinele colectează această mană, o transportă în stup și o transformă în miere prin același proces enzimatic și de evaporare folosit și în cazul nectarului floral. Rezultatul este o miere cu o compoziție chimică și nutrițională diferită de cea obținută din flori.
Cele mai apreciate sortimente de miere de mană provin din ecosisteme forestiere, precum pădurile de brad, stejar, pin și castan, situate în regiunile montane ale Europei. Printre cele mai renumite se numără cele produse în Grecia, Germania, Austria și Elveția, unde altitudinea, biodiversitatea și mediul natural bine conservat contribuie la obținerea unei mieri de mană de calitate deosebită.
Cum se face mierea de mană? Procesul biologic uimitor din spatele ei
Copacii reprezintă cea mai frecventă sursă de sevă pentru insectele care produc mana, însă acestea se hrănesc și cu plante precum bumbacul, lucerna și floarea-soarelui. Printre speciile de arbori cele mai productive se numără bradul, pinul, stejarul, salcia, plopul, prunul, fagul și piersicul, dar și arborele metcalfa.
Este important de menționat că unele specii de arbori pot produce atât miere florală, cât și miere de mană. Acest lucru se întâmplă deoarece primăvara oferă cantități mari de nectar, iar pe parcursul anului produc și cantități însemnate de mană. Printre aceste specii se numără salcâmul, teiul, castanul și alte specii melifere.
Mierea de mană este produsă și consumată în cantități mari în țări precum Noua Zeelandă și Grecia. De asemenea, devine tot mai răspândită în state americane precum California, Oregon și Washington. În Europa, mierea de mană este bine cunoscută, însă în Asia și pe continentul american este încă mai puțin populară.
Mana are un conținut foarte ridicat de zahăr, motiv pentru care albinele o colectează cu ușurință. Procesul este asemănător cu cel prin care acestea adună nectarul din flori.
În momentul în care albina colectează mana, aceasta este amestecată cu o enzimă prezentă în cavitatea bucală a insectei. Enzima se numește invertază, fiind cunoscută și sub denumirea de „enzima albinei”, deoarece este secretată de glandele acesteia.
După ce se întorc în stup, albinele își transmit una alteia mana colectată, continuând amestecarea cu această enzimă. În acest proces, cantitatea de apă scade treptat, iar mana începe să se transforme în miere.
Ulterior, albinele depozitează mierea de mană în celulele fagurelui. La început, conținutul de apă este încă prea mare, astfel că albinele își folosesc aripile pentru a crea curenți de aer deasupra fagurilor, accelerând evaporarea apei.
Când procesul este complet, mierea de mană ajunge să aibă un conținut de apă de aproximativ 20% sau chiar mai mic. Abia atunci celulele sunt căpăcite cu ceară, iar albinele reiau întregul proces.
Atunci când apicultorii recoltează mierea de mană, verifică dacă aceasta îndeplinește standardele necesare pentru a putea fi etichetată corespunzător. Unul dintre criteriile importante este conductivitatea electrică. Pentru a fi clasificată drept miere de mană, aceasta trebuie să aibă o conductivitate de cel puțin 0,8 miliSiemens/cm.
Deși mana reprezintă o sursă bogată de hrană pentru albine în timpul sezonului activ, mierea obținută din aceasta nu este cea mai potrivită rezervă pentru iarnă. Spre deosebire de polen, ea conține foarte puține proteine.
În plus, mierea de mană poate avea un conținut ridicat de săruri minerale și cenușă, ceea ce poate provoca dizenterie la albine în timpul iernii. În cazurile grave, acest lucru poate duce chiar la pierderea întregii colonii.
Proprietăți terapeutice
Mierea de mană este bogată în substanțe benefice pentru organism, motiv pentru care este considerată un aliment deosebit de valoros. Printre cele mai importante proprietăți ale sale se numără efectul antiseptic și antibacterian puternic.
În trecut, mierea de mană era folosită frecvent pentru dezinfectarea rănilor și a leziunilor. La fel ca alte tipuri de miere, are proprietăți antibacteriene și este recomandată pentru ameliorarea răcelilor, durerilor în gât, tusei și, în general, a afecțiunilor sistemului respirator.
De asemenea, reprezintă o sursă excelentă de energie pentru sportivi și poate contribui la completarea aportului de minerale și oligoelemente. Mierea de mană este considerată benefică și pentru funcționarea creierului, susținând memoria și puterea de concentrare.
Totodată, datorită prezenței unui număr mare de bacterii probiotice, aceasta poate avea efecte favorabile asupra sănătății intestinale.
Caracteristici și valorile nutriționale ale mierii de mană
După ce albinele colectează mana, o transportă în stup, unde o transformă în miere. Astfel se obține mierea de mană, cunoscută și sub denumirea de miere de pădure.
Comparativ cu mierea florală, mierea de mană este mai puțin dulce, deoarece conține o cantitate mai mică de zaharuri. Gustul său amintește de scoarța copacilor și lasă un ușor gust amărui, care poate aminti de aroma pământului umed. În cazul mierii de mană de brad, aroma este descrisă adesea ca având note de caramel, conform blog.3bee.
Un alt aspect care o diferențiază este culoarea. Mierea de mană variază de la brun închis până la aproape negru.
Dintre toate tipurile de miere, aceasta are unul dintre cele mai ridicate conținuturi de minerale și oligoelemente, printre care:
• calciu;
• magneziu;
• mangan;
• sodiu;
• potasiu;
• cupru;
• crom;
• fier.
Din punct de vedere energetic, 100 de grame de miere de mană furnizează aproximativ 320 de calorii.
