Seamănă la prima vedere cu lasagna, dar gustul este diferit, mai ales datorită condimentelor folosite în umplutură.
Ce este Pastitsio și prin ce se diferențiază de lasagna italiană
Pastitsio este una dintre mâncărurile clasice ale Greciei, întâlnită mai ales la mesele în familie și la prânzurile de duminică. La prima vedere poate fi confundat cu lasagna, pentru că are paste, carne tocată și sos béchamel. Totuși, atât modul în care este pregătit, cât și gustul sunt diferite.
În varianta tradițională se folosesc macaroane lungi și groase, în formă de tub, așezate într-un strat compact. Peste ele vine carnea tocată, de obicei de vită, gătită cu ceapă, roșii și condimente. Scorțișoara este una dintre aromele care apar frecvent și care îi dau acel gust specific grecesc.
Deasupra se pune un strat generos de béchamel și brânză rasă, cum este kefalotyri. Totul intră apoi la cuptor, până când suprafața devine aurie și ușor rumenită. Numele preparatului vine din italianul „pasticcio”, iar istoria sa este legată și de influențele venețiene asupra bucătăriei grecești. De-a lungul timpului au existat mai multe variante regionale, însă forma cu paste, carne și béchamel este astăzi cea mai cunoscută.
Prin ce se deosebește de lasagna italiană
Prima diferență se vede imediat la paste. Lasagna folosește foi late și plate, puse în mai multe straturi. Pastitsio se face cu macaroane lungi și tubulare, așezate una lângă alta, astfel încât să formeze o bază mai compactă. Și montarea este diferită. La lasagna, foile de paste alternează de mai multe ori cu ragù, béchamel și brânză. La Pastitsio, structura este mai simplă și mai clară: un strat de paste, unul de carne și, deasupra, mult béchamel.
Gustul diferă și el. Carnea pentru Pastitsio este adesea aromată cu scorțișoară și uneori nucșoară, iar brânzeturile grecești îi dau un caracter aparte. După coacere, Pastitsio este lăsat puțin să se așeze, tocmai pentru ca straturile să se lege și să poată fi tăiat în porții ferme. Lasagna este, de regulă, mai suculentă și are mai multe straturi care se disting la servire.
Condimentele secrete
Diferența dintre un Pastitsio grecesc și niște simple paste cu carne și béchamel se simte mai ales în condimente. Grecii folosesc arome calde, dar în cantități mici, astfel încât sosul să fie parfumat fără să devină dulce sau prea greu. Scorțișoara este una dintre aromele de bază. În multe rețete se pune un baton direct în sosul de carne, se lasă câteva minute, apoi se scoate. Alte variante folosesc puțină scorțișoară măcinată. Rolul ei nu este să îndulcească mâncarea, ci să dea acel gust cald, specific preparatelor grecești cu carne și roșii.
Nucșoara se folosește mai ales în béchamel. Este suficientă o cantitate mică, de preferat proaspăt rasă. Nu trebuie să se simtă puternic, ci doar să dea sosului mai multă profunzime. În unele rețete tradiționale apar și ienibaharul, cuișoarele și foile de dafin. Acestea se adaugă în sosul de carne și îi dau o aromă mai intensă.
Cuișoarele pot fi folosite și mai discret. O metodă este să fie înfipte într-o ceapă care se pune în laptele pentru béchamel. Laptele se încălzește împreună cu ceapa, apoi aceasta se scoate. În acest fel, sosul capătă doar o aromă ușoară de cuișoare. Secretul nu este însă să pui cât mai multe condimente. Pentru gustul clasic de Pastitsio sunt suficiente, în general, scorțișoara în sosul de carne, nucșoara în béchamel, piperul și, după rețetă, puțin dafin, ienibahar sau cuișoare.
Ce tip de paste se folosesc și cum se pregătesc
Pentru Pastitsio tradițional nu se folosesc foi de lasagna, ci macaroane lungi, groase și goale pe interior. În Grecia există chiar paste vândute special pentru acest preparat, cel mai des sub denumirea No. 2. Seamănă cu bucatini, dar sunt ceva mai groase și suficient de rezistente pentru a forma baza compactă a preparatului.
Pastele nu trebuie fierte complet, pentru că se mai gătesc și în cuptor. Cel mai bine este să le scoți din apă cu 2-3 minute înainte de timpul indicat pe ambalaj. Astfel, nu se vor înmuia prea tare în timpul coacerii. După fierbere, pastele nu se clătesc cu apă rece. Se scurg însă foarte bine, mai ales pentru că în interiorul tuburilor poate rămâne apă, iar aceasta ar face Pastitsio prea apos. Cât sunt încă fierbinți, poți adăuga puțin unt sau ulei și să le amesteci ușor.
În multe rețete grecești, pastele sunt combinate și cu kefalotyri ras sau cu câteva linguri de béchamel. Astfel, stratul de bază capătă mai mult gust și nu rămâne uscat. Unii bucătari taie macaroanele lungi în câteva bucăți înainte de montare. Motivul este simplu: Pastitsio se porționează mai ușor, iar straturile își păstrează mai bine forma.
Dacă nu găsești macaroane grecești speciale, cea mai apropiată variantă este bucatini. Poți folosi și rigatoni, însă aspectul final va fi diferit de cel al unui Pastitsio grecesc clasic.