Cele mai bune deserturi grecești pe care trebuie să le încerci. Ce să comanzi la restaurant

Cele mai multe deserturi grecești sunt făcute cu miere, nuci, iaurt, foi subțiri de plăcintă sau sirop. Unele sunt foarte populare, iar altele sunt mai puțin cunoscute, dar merită încercate dacă vrei să descoperi gusturi locale.

Cele mai populare deserturi tradiționale din Grecia

Deserturile grecești nu sunt doar ceva ce se comandă la finalul mesei, la restaurant. În multe locuri din Grecia, dulciurile fac parte din viața de zi cu zi. Sunt legate de ospitalitate, de mesele în familie, de sărbători și de obiceiul frumos de a primi musafirii cu ceva bun. Multe rețete tradiționale au la bază ingrediente simple, dar foarte gustoase. Grecii folosesc des miere, nuci, susan, fructe, siropuri parfumate, foi subțiri de plăcintă și iaurt. De aceea, multe deserturi par simple la prima vedere, însă au un gust bogat, intens și ușor de ținut minte.

Galaktoboureko, plăcinta grecească umplută cu cremă

Galaktoboureko este un alt desert foarte iubit în Grecia. Are foi filo la exterior, iar în interior o cremă fină, făcută din lapte și griș. După ce prăjitura este coaptă, peste ea se adaugă sirop aromat, de multe ori cu lămâie sau portocală. Galaktoboureko este cremoasă, moale și mai apropiată de o prăjitură cu umplutură fină. Acest desert se găsește des în cofetării, taverne și patiserii tradiționale.

Loukoumades, gogoșile mici cu miere

Loukoumades sunt gogoși mici, rotunde, prăjite până devin aurii. După ce sunt scoase din ulei, se servesc cu miere, scorțișoară și, uneori, cu nuci mărunțite deasupra. La exterior sunt ușor crocante, iar în interior rămân moi și pufoase. Grecii le mănâncă atât ca desert, cât și ca gustare dulce. În multe locuri turistice, loukoumades sunt pregătite pe loc, iar acest lucru le face și mai atrăgătoare pentru cei care le încearcă prima dată. Varianta tradițională este cea cu miere. Totuși, în prezent există și variante mai moderne, cu ciocolată sau diferite creme. Chiar și așa, rețeta simplă rămâne cea mai cunoscută.

Baklava, desertul crocant cu nuci și sirop

Baklavaua este unul dintre cele mai cunoscute deserturi legate de Grecia. Este făcută din foi filo foarte subțiri, unse cu unt și așezate în mai multe straturi. Între ele se pune umplutură din nuci, migdale sau fistic, în funcție de zonă și de rețeta folosită. După ce este coaptă, baklavaua se însiropează cu miere, zahăr, lămâie, scorțișoară sau alte arome. La exterior este crocantă, iar în interior rămâne bogată și plină de sirop. Este un desert consistent, de aceea se servește de obicei în porții mici. Chiar și o bucată mică poate fi suficientă, pentru că baklavaua este foarte dulce și are un gust puternic, scrie Tasteatlas.com.

Kataifi, portokalopita și alte deserturi iubite

Kataifi seamănă, ca idee, cu baklavaua, dar arată diferit. Se face cu fire foarte subțiri de aluat, asemănătoare unor tăiței fini. De obicei, este umplut cu nuci, apoi copt și acoperit cu sirop.

Portokalopita este o prăjitură cu portocale, foi filo și sirop. Este apreciată pentru gustul ei proaspăt, parfumat și ușor fructat. Se potrivește mai ales celor care vor un desert dulce, dar cu aromă de citrice.

În aceeași familie de deserturi populare intră și halva, bougatsa dulce, rizogalo, adică orez cu lapte, dar și iaurtul grecesc cu miere și nuci.

Un loc aparte îl au și glyka tou koutaliou, adică „dulciurile de linguriță”. Acestea sunt fructe sau coji de fructe păstrate în sirop gros. Se servesc în cantitate mică, de obicei alături de apă rece sau cafea.

Deserturi locale mai puțin cunoscute

Dincolo de baklava, kataifi sau loukoumades, Grecia are multe deserturi locale care merită descoperite. Unele se păstrează mai ales în insule, în sate sau în cofetării de familie, acolo unde rețetele trec mai ușor de la o generație la alta. Sunt dulciuri legate de anumite locuri, de sărbători, de nunți, de Paște sau de obiceiul simplu de a primi un musafir cu ceva bun. Tocmai de aceea, multe dintre ele nu sunt foarte cunoscute de turiști.

Cele mai multe pornesc de la ingrediente simple, dar guastoase. Mierea, brânza proaspătă, susanul, migdalele, scorțișoara, masticul, foile subțiri de aluat și siropul apar des în aceste deserturi. Din astfel de combinații simple ies dulciuri cu gust local, diferite de la o zonă la alta.

Kalitsounia, plăcințelele dulci din Creta

Un desert local foarte apreciat în Creta este kalitsounia. Sunt plăcințele mici, făcute din aluat subțire și umplute cu brânză proaspătă. De cele mai multe ori se folosește mizithra, o brânză cremoasă, cu gust ușor dulceag. În varianta dulce, kalitsounia se servesc cu miere și scorțișoară. Gustul lor este undeva între plăcintă, prăjitură și gustare de casă. În unele zone, aceste plăcințele apar mai ales de sărbători, inclusiv de Paște. Totuși, pot fi găsite și în brutării sau taverne locale, mai ales în locurile unde rețetele tradiționale sunt încă păstrate cu grijă.

Melopita, plăcinta cu miere din Sifnos

Melopita este un desert tradițional din insula Sifnos. Numele lui se leagă direct de miere, pentru că, pe scurt, este o plăcintă dulce cu miere. Seamănă puțin cu un cheesecake simplu, dar fără baza clasică de biscuiți. Se face din brânză proaspătă, ouă și miere, iar la final se presară scorțișoară. Este un desert mai fin și mai ușor decât prăjiturile foarte însiropate.

Ypovrichio, „submarinul” dulce cu mastic

Ypovrichio este un desert interesant nu doar prin gust, ci și prin felul în care se mănâncă. I se spune și „submarin”, pentru că o linguriță cu pastă dulce se pune într-un pahar cu apă rece. Desertul se linge încet de pe lingură, ca o bomboană moale. Apa rămâne alături, rece, și completează foarte bine gustul dulce. Este un obicei simplu, dar diferit de ceea ce mulți turiști se așteaptă să găsească atunci când se gândesc la deserturile grecești. Varianta cu mastic de Chios are o aromă aparte. Este parfumată, ușor rășinoasă și greu de confundat cu altceva. Pentru mulți greci, ypovrichio este legat de copilărie și de verile foarte calde, când un dulce rece era suficient pentru un moment de răsfăț.

Xerotigana, pastelia și alte dulciuri de insulă

În insulele grecești există multe deserturi mici, locale, pe care nu le întâlnești peste tot. Xerotigana, de exemplu, sunt fâșii de aluat prăjit, peste care se pune miere sau sirop. Sunt populare în Creta, dar și în alte zone. În unele locuri, apar mai ales la nunți sau la sărbători, când mesele sunt pregătite cu mai multă grijă și cu rețete păstrate din familie.

Pe insula Ios se găsesc și pastelia, adică batoane cu susan și miere. Tot acolo apar și kalasounia, plăcințele cu brânză myzithra, miere și scorțișoară. Sunt deserturi simple, dar foarte legate de locul în care se fac.

Amygdalota și alte dulciuri cu migdale

Amygdalota sunt dulciuri grecești pe bază de migdale, foarte întâlnite în insule. Forma și textura lor diferă de la o zonă la alta. Unele sunt mai moi, altele mai parfumate, iar altele seamănă mai mult cu niște fursecuri. De obicei, se fac cu migdale măcinate, apă de flori de portocal sau alte arome delicate. Merg foarte bine lângă cafea și apar adesea la evenimente de familie. Sunt dulciuri simple, dar elegante, potrivite pentru momentele în care vrei ceva bun, fără să fie prea greu. În aceeași familie a deserturilor mai puțin cunoscute de turiști intră și unele prăjituri locale însiropate. Printre ele se află pantespani, întâlnit în insulele Ionice, dar și roxakia, din Macedonia. Acestea din urmă sunt biscuiți cu cacao, scorțișoară și sirop.