Studiu: Tulburările de alimentaţie pot creşte riscurile pentru sănătate chiar şi la un deceniu după diagnostic
Tulburările de alimentaţie pot avea consecinţe care depăşesc cu mult perioada imediat următoare diagnosticului.
Un nou studiu arată că persoanele afectate continuă să prezinte riscuri crescute pentru mai multe afecţiuni grave chiar şi după cinci sau zece ani, subliniind necesitatea unei monitorizări medicale de lungă durată.
Studiul indică faptul că persoanele diagnosticate cu tulburări de alimentaţie pot rămâne expuse unui risc crescut pentru diverse probleme de sănătate timp de până la un deceniu după stabilirea diagnosticului.
Analiza, realizată în Marea Britanie şi publicată marţi, în revista BMJ Medicine, arată că riscurile rămân semnificativ mai mari pentru afecţiuni metabolice, hepatice, osoase şi psihice, comparativ cu populaţia generală.
Tulburările de alimentaţie afectează milioane de oameni
Tulburările de alimentaţie, precum anorexia nervoasă, bulimia nervoasă sau tulburarea de alimentaţie compulsivă, afectează aproximativ 16 milioane de persoane la nivel mondial. Aceste afecţiuni, caracterizate prin comportamente alimentare anormale şi preocupări excesive legate de greutate şi imagine corporală, pot avea un impact de lungă durată asupra organismului.
Cercetătorii au analizat datele a aproximativ 24.700 de persoane diagnosticate cu o tulburare de alimentaţie şi le-au comparat cu cele ale unui grup de circa 493.000 de persoane cu profil similar, dar fără un astfel de diagnostic.
Femeile şi adolescentele au reprezentat 89% din grupul studiat, iar distribuţia tipurilor de tulburări a inclus 15% cazuri de anorexie, 21% de bulimie şi 5% tulburare de alimentaţie compulsivă, restul fiind forme nespecificate.
Riscuri medicale crescute în primul an după diagnostic
În primul an după diagnostic, persoanele cu tulburări de alimentaţie au prezentat riscuri semnificativ crescute pentru boli hepatice, insuficienţă renală, osteoporoză, diabet, insuficienţă cardiacă, depresie, auto-vătămare şi comportament suicidar, comparativ cu grupul fără tulburări de alimentaţie. Deşi aceste riscuri au scăzut la cinci şi zece ani, ele au rămas totuşi peste nivelul populaţiei generale.
Autorii studiului subliniază importanţa monitorizării continue a persoanelor cu antecedente de tulburări de alimentaţie, având în vedere impactul acestor afecţiuni pe termen lung asupra sănătăţii fizice. Ei atrag atenţia şi asupra unor limitări ale cercetării, precum lipsa informaţiilor privind severitatea tulburărilor în cazul fiecărui pacient, un factor care poate influenţa evoluţia medicală.
Participanţii cu tulburări de alimentaţie au avut, totodată, o probabilitate mai mare de a prezenta alte probleme de sănătate, în special tulburări psihice, înainte de diagnostic. Aceste condiţii preexistente pot agrava evoluţia tulburărilor de alimentaţie şi pot contribui la riscurile ulterioare.
Recomandările cercetătorilor pentru îngrijirea pacienţilor
Chiar şi în aceste condiţii, rezultatele oferă o perspectivă importantă asupra consecinţelor îndelungate ale acestor afecţiuni.
Cercetătorii recomandă medicilor de familie să colaboreze îndeaproape cu specialiştii pentru a sprijini recuperarea pacienţilor, mai ales în cazurile în care nevoile acestora sunt prea complexe pentru intervenţiile de intensitate redusă, dar nu suficient de severe pentru a primi suport medical de specialitate.
