Infecția se poate manifesta prin febră, dureri în gât, inflamarea ganglionilor limfatici și oboseală accentuată. Deși simptomele se ameliorează, de regulă, în câteva săptămâni, recuperarea completă poate dura mai mult. În unele cazuri, pot apărea și complicații care necesită îngrijire medicală.
În continuare, descoperă care sunt cauzele mononucleozei, cum se transmite, ce simptome provoacă și cum poate fi gestionată această infecție.
Ce este boala sărutului și de ce apare
Boala sărutului sau mononucleoza infecțioasă este o afecțiune provocată cel mai frecvent de infecția cu virusul Epstein-Barr (EBV), care face parte din familia Herpes viridae, prezintă Organizația Mondială a Sănătății. Chiar dacă aparține acestei familii, infecția cu EBV nu trebuie confundată cu herpesul oral sau genital.
Virusul Epstein-Barr este foarte răspândit, iar majoritatea oamenilor intră în contact cu el la un moment dat pe parcursul vieții. În copilărie, infecția trece adesea neobservată sau provoacă simptome ușoare. În schimb, atunci când infectarea are loc pentru prima dată în adolescență sau la adultul tânăr, pacienții sunt mai predispuși să dezvolte manifestările clasice.
Denumirea populară de „boala sărutului” este legată de transmiterea virusului prin salivă. Totuși, sărutul nu reprezintă singura modalitate de infectare. Virusul se poate răspândi și prin folosirea la comun a unor obiecte care intră în contact cu saliva.
Deși peste 90% dintre cazurile de mononucleoză infecțioasă sunt cauzate de virusul Epstein-Barr, există și alți agenți patogeni/infecții care pot cauza boala, conform Cleveland Clinic:
- Adenovirus;
- Citomegalovirus;
- Herpes simplex;
- HIV;
- Toxoplasmoza;
- Rubeola;
- Hepatita A, B și C.
Simptomele mononucleozei
Potrivit Cleveland Clinic, manifestările mononucleozei apar, de regulă, la aproximativ 4–6 săptămâni de la infectare.
Simptomele pot fi ușoare sau intense și nu apar neapărat simultan, ci tind să apară treptat. Unele persoane prezintă doar câteva semne ale bolii, în timp ce altele se confruntă cu o stare generală alterată.
Printre cele mai frecvente simptome se numără:
- Oboseală accentuată;
- Febră – de obicei între 38.3 °C și 40 °C;
- Durere în gât – poate fi însoțită de mărirea în volum a amigdalelor;
- Ganglioni limfatici măriți;
- Dureri de cap;
- Dureri musculare și slăbiciune;
- Scăderea poftei de mâncare;
- Erupții cutanate.
De asemenea, mononucleoza poate determina mărirea splinei.
Potrivit Mayo Clinic, mononucleoza poate fi confundată cu faringita streptococică, din cauza manifestărilor similare (cum ar fi durerea în gât). Însă în cazul mononucleozei, simptomele nu se ameliorează după administrarea antibioticului.
Simptomele durează aproximativ 4 săptămâni sau mai mult. Pentru majoritatea pacienților, cel mai problematic simptom este oboseala extremă. Aceasta poate persista timp de câteva săpămâni până la câteva luni după ce restul manifestărilor au dispărut.
Simptome asemănătoare pot apărea și în cazul altor infecții. Din acest motiv, consultația medicală este esențială pentru un diagnostic corect.
Cum se transmite virusul
Virusul Epstein-Barr se transmite în principal prin contact direct cu saliva unei persoane infectate. De aceea, sărutul este una dintre cele mai cunoscute căi de răspândire a mononucleozei.
Totuși, există și alte modalități prin care poate avea loc transmiterea. Printre acestea se numără:
- Folosirea la comun a sticlelor, paharelor, tacâmurilor, precum și a altor obiecte personale care intră în contact cu saliva (de exemplu, periuța de dinți și balsamul de buze);
- Împărțirea alimentelor și băuturilor cu o persoană infectată;
- Contactul cu fluide biologice, cum ar fi sânge sau lichid seminal (transfuzie, transplant sau contact sexual);
- Contactul cu secreții respiratorii pe cale aerogenă (prin picături eliminate în timpul tusei sau strănutului).
O particularitate importantă a infecției cu EBV este că virusul poate rămâne prezent în salivă timp de mai multe luni după ce simptomele au dispărut și poate fi răspândit în continuare.
În plus, în unele cazuri, mononucleoza este asimptomatică. Cu toate acestea, persoanele purtătoare ale virusului Epstein-Barr pot transmite infecția chiar dacă nu prezintă simptome.
Potrivit Centers for Disease Control and Prevention, nu există în prezent un vaccin care să prevină infecția cu virusul Epstein-Barr. Totuși, riscul de transmitere poate fi redus prin evitarea sărutului cu o persoană care are mononucleoză, pe durata bolii și în perioada de recuperare. Se recomandă, de asemenea, evitarea folosirii la comun a paharelor, sticlelor, tacâmurilor, periuțelor de dinți sau a altor obiecte personale care intră în contact cu saliva.
Deoarece virusul poate rămâne prezent în salivă mult timp după dispariția simptomelor, nu se poate stabili cu exactitate după cât timp dispare riscul de transmitere.
Complicațiile mononucleozei
Cea mai frecventă complicație a mononucleozei este splenomegalia (mărirea splinei). Splina este un organ situat în etajul superior stâng al abdomenului, sub coaste, cu rol în filtrarea sângelui.
În cazuri severe, splenomegalia se poate complica cu o ruptură de splină, care cauzează hemoragie internă. Deoarece această afecțiune pune viața în pericol, reprezintă o urgență medicală care necesită tratament chirurgical imediat.
Pentru prevenirea rupturii de splină, se recomandă evitarea sporturilor de contact și ridicării de greutăți.
Alte complicații posibile ale mononucleozei includ:
- Hepatita;
- Anemie;
- Miocardită (inflamația mușchiului inimii);
- Meningită;
- Encefalită.
Tratamentul mononucleozei
În prezent, nu există un tratament specific care să elimine virusul Epstein-Barr din organism. În cele mai multe cazuri, mononucleoza se vindecă spontan, iar îngrijirea urmărește ameliorarea simptomelor și susținerea recuperării.
Principalele recomandări includ:
- Odihnă și somn suficient;
- Hidratare adecvată – apa, supele și alte lichide contribuie la prevenirea deshidratării;
- Alimentație echilibrată;
- Tratament medicamentos pentru ameliorarea durerilor musculare, de cap și a febrei – medicul poate recomanda medicamente antialgice potrivite;
- Remedii și tratamente pentru durerea în gât – cum ar fi gargara cu apă sărată și pastile pentru gât;
- Evitarea efortului fizic – un aspect deosebit de important al recuperării este protejarea splinei. Din acest motiv, sporturile de contact, ridicarea greutăților și alte activități fizice intense trebuie evitate cel puțin în primele 3–4 săptămâni, iar reluarea lor trebuie stabilită împreună cu medicul. Intervalul de repaus poate fi mai lung, în funcție de evoluția bolii și de starea splinei.
Antibioticele nu sunt eficiente împotriva virusului Epstein-Barr și nu se administrează pentru tratarea mononucleozei. De asemenea, medicamentele antivirale nu sunt recomandate. În anumite situații, când apar complicații, medicul poate decide dacă este necesar un tratament suplimentar.
În concluzie, mononucleoza infecțioasă sau boala sărutului este o infecție virală contagioasă, transmisă în principal prin salivă. Odihna, hidratarea și respectarea recomandărilor medicale sunt importante pentru o evoluție favorabilă.
