Poluarea și fumatul determină stresul oxidativ. Cum? Ne explică medicii specialiști
Se numește stres oxidativ. Crește odată cu vârsta, antrenează enzimele din ficat, iar reacția imediată este creșterea colesterolul rău, LDL colesterol.
Apoi intră în funcție celulele de inflamație, numite macrogafe, și începe o luptă, care nu respectă reguli. Ce rezultă? Vă spunem imediat.
Celula. Are un sistem perfect, care produce molecule prooxidante și molecule antioxidante. Acesta este echilibrul. Înseamnă, de fapt, o luptă nesfârșită.
Andreea Groza: „Se strică echilibrul? Îl numim stres oxidativ, adică producem mai multe molecule prooxidante, care vor face rău. Cum ajungem la acest stres oxidativ?”.
Poluarea și fumatul determină stresul oxidativ. Sunt factori externi. În sânge, însă, stresul oxidativ produce glicemia prea mare, ori colesterolul prea mare. Putem să controlăm dacă fumăm, putem să controlăm glicemia, putem să controlăm colesterolul prea mare. Nu putem să controlăm poluarea.
Celulele vor să fie zilnic alimentate cu antioxidanți. Ne explică cercetătorul Camelia Stancu de ce ni se recomandă, zilnic, legume.
Dr. Camelia Stancu, Institutul de Biopatologie Celulară: „Sistemul antioxidant pe care îl avem, se compune din molecule antioxidante propri, așa numiții antioxidanți endogeni și exogeni, pe care îi luăm din alimetație: fructe, legume proaspete, cereale. Acest echilibru se strică. Avem de-a face cu acest stres oxidativ”.
Mișcarea. Zilnic. Mersul pe jos intră în relație cu grăsimile din organism, dar și cu antioxidanții pe care îi produce chiar celula. Cum?
Dr. Camelia Stancu, Institutul de Biopatologie Celulară: „Intervin și în metabolismul lipidic și în stimularea producțieie de antioxidanți endogeni”.
Adică celulele se ajută singure și nu ajung la stres oxidativ, dacă ne mișcăm, suficient, în fiecare zi.
