Viața lui Ion Iliescu în imagini. Momente cheie din cariera primului președinte al României postcomuniste | FOTO

Data publicării:

Data actualizării:

Deschide galeria

Ion Iliescu a fost o figură centrală în istoria României postcomuniste, dar și una dintre cele mai controversate. Imaginile cu cele mai importante momente din viața și cariera sa politică rămân în istorie.

Raluca Ionescu-Heroiu

Moartea lui Ion Iliescu, survenită pe 5 august 2025, marchează simbolic încheierea unui capitol tensionat din istoria tranziției românești. De-a lungul decadelor, imaginea lui Ion Iliescu a oscilat între cea de reformator și cea de garant al conservării vechilor structuri.

Originile: începuturi marcate de ideologia roșie

Născut la 3 martie 1930 în Oltenița, Ion Iliescu a crescut într-un mediu profund influențat de comunism. Tatăl său, Alexandru Iliescu, activist comunist, a fost întemnițat după ce s-a întors din URSS, iar mama biologică l-a abandonat în copilărie. Crescut de rude și educat într-un spirit de loialitate față de idealurile proletare, a fost ajutat să intre devreme în cercurile influente ale Partidului Comunist, grație unei mătuși care lucra pentru Ana Pauker.

Tânărul tehnocrat format la Moscova

Iliescu și-a urmat studiile superioare la Institutul Politehnic din București, apoi a fost trimis în URSS, la Institutul Energetic din Moscova – un traseu rezervat elitelor loiale ideologic. A devenit inginer, dar traseul profesional i-a fost în permanență împletit cu cel politic.

Ascensiunea în Partidul Comunist

La doar 14 ani, devine membru al Uniunii Tineretului Comunist. Cariera sa în aparatul de partid este rapidă: în 1965 ajunge membru al Comitetului Central, iar în 1968 este cooptat în Comitetul Politic Executiv, fiind considerat un lider promițător. Deține funcții-cheie în domeniul propagandei și al politicilor pentru tineret, fiind perceput drept un comunist de tip nou, cultivat, dar loial liniei ideologice.

Marginalizat de Ceaușescu

După 1971, Nicolae Ceaușescu devine suspicios față de Iliescu, perceput ca un posibil rival. Este îndepărtat din cercul puterii și trimis să conducă instituții în provincie, apoi Editura Tehnică. În ciuda acestui aparent declin, distanțarea de cercul represiv al regimului îi va oferi ulterior un avantaj.

Decembrie 1989: Iliescu revine în prim-plan

Căderea regimului Ceaușescu îl readuce în centrul atenției. Pe 22 decembrie 1989, apare la televiziune ca reprezentant al Frontului Salvării Naționale – structură formată de fapt din vechi activiști ai PCR. Devine președinte provizoriu al României în 26 decembrie.

Imaginile de atunci, cu Iliescu vorbind despre „o democrație originală” și „pluralism politic”, contrastau cu metodele prin care FSN a preluat puterea, în spatele revoltei de stradă.

Execuția Ceaușeștilor

Pe 25 decembrie 1989, soții Ceaușescu au fost judecați și executați în urma unui proces considerat de mulți o mascaradă. Deși nu a fost organizator direct, Iliescu și-a asumat public această decizie, pe care a considerat-o „necesară pentru stabilitate”.

Alegerile din 1990 și începutul unei tranziții controlate

În mai 1990, câștigă alegerile prezidențiale cu 85% din voturi. Contextul era favorabil: lipsa unei opoziții reale, sprijinul masiv din partea FSN și aparatul administrativ l-au propulsat fără efort în fruntea statului.

Mandatul său a fost marcat de o tranziție lentă și conflictuală. Iliescu s-a opus reformelor economice rapide, preferând menținerea structurilor statului socialist sub o formă „adaptată”.

Mineriada din iunie 1990: momentul de cotitură

În iunie 1990, a chemat public „oamenii muncii” pentru a „apăra democrația” în fața protestatarilor din Piața Universității. Au urmat zile de violențe: zeci de morți, sute de răniți, sediile ziarelor independente devastate.

Această intervenție brutală a marcat profund societatea românească și imaginea internațională a noului regim. Mai târziu, Iliescu a fost pus sub acuzare pentru crime împotriva umanității, în dosarul redeschis abia în 2018 și trimis în instanță în 2025.

Revenirea la putere în 2000 și integrarea în NATO și UE

După o pauză de patru ani, revine la Cotroceni în 2000, profitând de valul de respingere față de extremismul lui Corneliu Vadim Tudor. Mandatul său 2000–2004 coincide cu momente-cheie: aderarea României la NATO și încheierea negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Deși a contribuit la aceste progrese, mulți consideră că în paralel a fost consolidată o rețea de influență postcomunistă în structurile-cheie ale statului.

Anchete târzii, răspunsuri întârziate

După 2004, a rămas senator până în 2008, apoi s-a retras. Justiția a ajuns târziu la el. În „Dosarul Revoluției”, a fost acuzat că a participat la instituirea unei psihoze sociale care a dus la victime post-22 decembrie 1989. A fost, de asemenea, judecat pentru implicarea directă în Mineriada din iunie 1990.

În ambele cazuri, Iliescu a susținut că a acționat în interesul țării și a minimalizat gravitatea deciziilor sale.

Ultimii ani și deznodământul

Ion Iliescu a trăit discret în ultimul deceniu. În 2019, a suferit o intervenție la inimă. În vara lui 2025, medicii i-au confirmat diagnosticul de cancer pulmonar. A fost internat la Spitalul „Agrippa Ionescu” din București, unde a murit pe 5 august 2025, la vârsta de 95 de ani.