Eveniment pe VOYO. Filmul „Conclavul”, prezentat cu o zi înainte de reuniunea cardinalilor la Vatican

Data publicării: 06-05-2025 | 15:34

Data actualizării: 11-08-2025 | 12:07

Pelicula a fost laureată anul trecut cu premiul Oscar pentru „Cel mai bun scenariu adaptat”.

Stirileprotv

Miercuri, 7 mai, va avea loc la Vatican un moment istoric: un eveniment sacru rămas neschimbat de 800 de ani, anume adunarea cardinalilor sau Conclavul - în vederea alegerii unui nou papă, după moartea (la 21 aprilie 2025) a Papei Francisc. Toți cei 133 de cardinali electori au ajuns deja la Roma, veniți fiind din 71 de țări, conform anunțului făcut de Vatican. Votul va fi încununat de verdictul „Habemus papam!” și de ridicarea fumului alb de anunțare a veștii, deasupra Capelei Sixtine.

Platforma de streaming VOYO răspunde interesului românilor pentru subiect și le pune la dispoziție online, de marți, 6 mai, filmul Conclave (2024), laureat anul trecut cu Oscar pentru „Cel mai bun scenariu adaptat”.

Filmul, bazat pe cartea omonimă a lui Robert Harris din 2016, ne invită în culisele reuniunii cardinalilor Bisericii Catolice și spune povestea fictivă a conclavului organizat la Vatican de Cardinalul Lawrence (Ralph Fiennes), pentru alegerea unui nou papă. Procesul este complicat, plin de secrete și dezvăluiri despre candidații principali: Bellini (Stanley Tucci), Tedesco (Sergio Castellitto) și Adeyemi (Lucian Msamati). Camera regizorului Edward Berger (Nimic nou pe frontul de vest, 2022) pătrunde în celebra Capelă Sixtină, în fața „Judecății de apoi”- marea frescă-simbol a lui Michelangelo - și în culisele unui eveniment ce pare să intereseze întreaga lume, nu doar pe cei 1,4 miliarde de catolici. Miza este uriașă: ce poziție va avea noul papă cu privire la subiecte precum avortul, divorțul, rolul femeii în societate sau comunitatea LGBTQ+? Lawrence descoperă un secret ce ar putea zgudui însăși fundația Bisericii Catolice, iar scenariul se axează pe incertitudinea, speranța și suspansul fiecărui vot.

Moartea Papei Francisc şi organizarea la Vatican a unui nou conclav a făcut ca thriller-ul să provoace un interes acerb, multă vreme el fiind disponibil online numai pe platforma de streaming americană Peacock; pe 22 aprilie, la o zi de la decesul Papei, publicația Variety anunța că audiența filmului Conclav a crescut cu 283%, ajungând la aproape 7 milioane de minute urmărite de acasă în numai o zi. VOYO pune acum la dispoziția noastră acest film online, în România.

Mandatul Papei Francisc

Papa Francisc a reuşit să fie promotorul Bisericii Catolice într-o lume aflată sub semnul laicităţii de secole întregi. Susţinătorii l-au caracterizat ca pe cel mai bun papă, cel care a readus Biserica Catolică la valorile creştine aplicate în viaţa de zi cu zi, în timp ce scepticii au văzut în el un om de relaţii publice care spunea lucruri plăcute publicului, dar nesusţinute de acţiuni.

„A fost, în toate privințele, o ființă umană remarcabilă”, a scris regizorul Martin Scorsese, cel care a făcut cu Papa ultimul său interviu video. „Își recunoștea propriile eșecuri. A radiat înțelepciune. Radia bunătate. Avea un angajament de fier față de Bine. Știa în sufletul său că ignoranța este o plagă teribilă pentru omenire. Așa că nu a încetat niciodată să învețe. Și nu a încetat niciodată să inspire. Și a îmbrățișat, predicat și practicat iertarea. Iertarea universal, în mod constant".

Dacă rolul unui papă nu este niciodată cel al unui revoluţionar, Jorge Mario Bergoglio -devenit Papa Francisc - a fost un om curajos şi unul care nu s-a temut să fie incomod: declaraţiile lui mai degrabă progresiste au trezit mereu adversităţi, atât în cercurile religios-conservatoare cât şi în rândul oamenilor antireligioşi din principiu. Puntea pe care papa Francisc a aruncat-o între lumea laică (sau restul lumii) şi lumea catolică, fireşte, a fost de natură să-i supere pe cei care nu se regăsesc într-o lume largă aflată în armonie.

În public, ca papă, a reuşit să aibă o simplitate - căutată în mod artificial, spun detractorii - circulând adesea cu o maşină veche (în pofida luxului). Fără să se dezică de învăţătura catolică, a avut un ton conciliant vizavi de minorităţile sexuale. A ridicat vocea contra războaielor indiferent de justeţea lor, chiar dacă asta i-a deranjat pe toţi beligeranţii. I-a apărat pe cei vulnerabili şi le-a ţinut mereu partea, ceea ce a readus popularitatea catolicismului, anulând percepţia conform căreia Biserica Catolică nu face ceea ce predică.

În scandalurile de abuz sexual, s-a pronunţat ferm împotriva abuzatorilor şi a celor care au ascuns fenomenul, şi - cu toate că nu ştim dacă măsurile ierarhice au fost la înălţimea discursului - cel puţin papa Francisc nu a trecut cu vederea această pată pe obrazul Bisericii Catolice.

Dând o faţă umană lumii închise a papalităţii, Francisc a întins o mână între Biserica Catolică şi restul lumii. Orice ar fi însemnat restul lumii: laici, alte confesiuni, alte religii.

Ca elevă de liceu care s-a simțit mișcată de vizita Papei Ioan Paul al II-lea la București, mă simt mai legată - totuşi - de personalitatea papei Ioan Paul al II-lea, pe care îl asociez cu căderea comunismului şi cu libertatea adusă de anii ‘90, fiind în plus un papă cu origine est-europeană (polonez).