Dar, în ultimii trei ani, în jur de 200 de medici specialiști au venit înapoi. Au specializări aparte și mai ales o nouă mentalitate. Devin importanți pentru sistemul nostru medical și își aleg sau creează condițiile în care vor să profeseze.
Pe Arena Națională, o nouă generație de medici depune jurământul.
Pentru unii, începutul carierei va fi într-un spital din România. Dar în fiecare an, sute de medici români aleg să își facă meseria în afara țării. Unii pleacă imediat după facultate. Alții după rezidențiat. Unii spun că doar pentru câțiva ani. Un stagiu. O specializare. O bursă. Dar cei mai mulți dintre ei se stabilesc peste hotare. Pentru că în spitalele din Germania, Franța, Elveția sau Marea Britanie găsesc ceea ce orice medic își dorește: organizare, predictibilitate, materiale, echipe bine construite și libertatea de a practica medicina la nivelul pentru care s-au pregătit. Totuși, există și un alt fenomen, mai puțin vizibil. Medicii care aleg să se întoarcă și sunt mândri că au făcut acest pas.
Anca Negrilă, medic: Automat, în momentul în care te întorci dintr-un loc unde lucrurile se fac la un anumit nivel, dorința va fi să aduci acel nivel și la tine acasă, ceea ce e cazul acesta întâmplat și la noi în spital.
Răzvan Radu, medic: Eu am vorbit chiar cu profesorul din Franța și am zis: „Băi, tu ce ai face? Ai rămâne pe aici, prin sudul Franței, că e frumos, sau te duci să construiești ceva într-un loc unde există lucruri, dar suntem departe de ce făceam aici?”
Dan Mihoc, radiolog intervenționist: Când am venit, mama a fost un pic așa... foarte sceptică și destul de tristă, dar în timp a văzut că am făcut un lucru bun și în momentul de față și-a schimbat părerea.
E un sâmbure de speranță într-un sistem bolnav, afectat de risipă, corupție, lipsuri și interese.
Reporter: Mulți dintre cei care se întorc nu vin specializați, ci supraspecializați. Iar acest reportaj nu este despre doctori români care se întorc acasă, ci mai ales despre cei care i-au motivat să plece. Prin mărturiile lor vedem care au fost condițiile în care au părăsit România și mai ales în ce condiții revin acasă să-și facă meseria.
Pentru mulți dintre cei pe care i-am întâlnit, decizia plecării începe încă din facultate. În sălile de curs ori la stagiile obligatorii. În spitale, tinerii în formare descoperă pentru prima dată cum funcționează sistemul. Sau mai degrabă cum nu funcționează.
Doi soți medici s-au întors după 10 de ani zile
Mădălina Popescu, medic specialist obstetrică-ginecologie, a plecat în Germania după terminarea facultății de la București. Astăzi s-a întors în România și operează împreună cu profesorii germani care au format-o. Dar dorința de plecare a apărut încă din timpul facultății.
Mădălina Popescu, specialist obstetrică-ginecologie: Din anul 4 de facultate am început stagiile de pregătire în spitalele din București. Nu eram foarte mulțumită de ceea ce vedeam. Mă gândeam cum o să arate viitorul meu dacă fac numai aici. Am început să caut unde lucrurile se fac ca la carte.
A învățat germană de la zero, apoi a mers în Germania. Unde a rămas aproape zece ani. Și nu este singura. Mulți dintre medicii care au plecat nu o spun direct, dar aproape toți au căutat același lucru, șansa de a învăța meseria la cel mai înalt nivel.
Octavian Popescu, chirurg oncolog, e soțul Mădălinei. A plecat în Germania în 2013 și acolo și-a cunoscut jumătatea, într-un spital de stat german. După aproape nouă ani s-au întors amândoi la București și muncesc la un spital privat, unde au săptămânal zeci de operații. Octavian operează cancer folosind exact procedurile laparoscopice și standardele pe care le-a învățat la nemți.
Octavian Popescu, specialist chirurgie colorectală: Eu când am plecat în Germania am plecat cu gândul de a mă întoarce. Nu am plecat niciodată cu gândul să rămân acolo.
Azi are pacienți care s-au vindecat cu metode moderne. Acest bărbat a venit de la Constanța să se opereze în sistem privat și declară că n-ar mai fi fost în viață fără intervenția tânărului medic. Care l-a ajutat și cu o metodă inovatoare de chimioterapie, pentru că a avut cancer.
Mădălina Popescu: Din momentul în care ești angajat ca medic rezident, ești considerat doctor. Ai responsabilități. Ai pacienți. Trebuie să gândești singur.
Aceeași observație vine și de la profesorii care i-au format și care sunt invitați să opereze împreună, pacienți din România. Profesorul Engel conduce unul dintre centrele unde s-au pregătit medicii români din Germania.
Mădălina spune și de ce nu a putut merge în sistemul de stat. Aproape că izbucnește în plâns gândindu-se că nu ar putea ajuta cum trebuie pacienții care ajung la ea.
Dacă în trecut exodul medicilor era explicat aproape exclusiv prin diferențele salariale, generația actuală vorbește despre altceva. Despre oportunitatea de a deveni medic cu adevărat, adică despre acces la cazuri complexe și mentori. Toți spun că este despre echipe multidisciplinare, la stat sau privat, și despre sentimentul că cineva investește în dezvoltarea lor profesională.
Mădălina Popescu nu vorbește doar despre chirurgie sau infertilitate. Pentru ea, medicina înseamnă și ceea ce se întâmplă după consultație, și mai ales după operație și externare. Este unul dintre lucrurile pe care spune că le-a învățat în Germania.
Poate că aici apare una dintre explicațiile importante ale deciziei de a lucra doar la privat. Soții vin dintr-un sistem în care nu le lipsea nimic, așa că s-au obișnuit cu un act medical care să nu priveze nici pacientul, nici medicul, de nimic, pe segmentul lor de specialitate.
