Romania, te iubesc!: Nemtii ne ofera gratis o lectie de agricultura capitalista si profitabila
Degeaba produci mult daca nu stii sa vinzi! Nemtii ne ofera gratis o lectie de agricultura capitalista si profitabila. Si in timp ce neamtul nu face un pas fara sa studieze mai intai problema, romanul pune carul inaintea boilor.
Romania, te iubesc!: Taranul roman munceste mult si prost, in paguba. Smecherii profita
Pana unde duce prostia omeneasca in agricultura? Pana la autoritati, spun in cor taranii.
Neamtul a fost destept. Si-a pus pe picioare propriul supermarket - o retea paralela de vanzare, cu vad, chiar la soseaua de Hanovra. Si chiar daca s-a limitat sa produca fructe, vinde de toate! Adunate de pe la alti tarani, care au si ei supermarketul lor satesc.
Omul face profit, desi nu vinde nimic la negru. Ferma si magazinul nu le-a construit dupa ureche, ci a facut un curs de management agricol.
Numai ca dupa ce si-a calculat un cost de productie la mere - de 25 de centi pe kilogram, iar supermarketul a cumparat de la polonezi marul cu doar 18 centi, omul e fericit ca nu s-a mai incurcat cu asociatia. Vanzarile la magazin merg bine, de curand si-a deschis si cafeneaua- probabil, tot dupa ce a observat ca la piata, mai castigate sunt dozatoarele decat taranii. Insa agricultorul ramane membru fidel in asociatie.
Dupa marimea investitiei, ati crede ca taranul a renuntat de tot la piata, dar nu!.
Si cum ii e greu sa concureze cu ieftinataturile de import, are alta strategie: isi lauda calitatea marfii:
In fata cumparatorului german, lipsa chimicalelor conteaza. Mai mult, neamtul isi invita clientii sa vada cu ochii lor cum isi cultiva fructele. Cat de profitabila ar fi afacerea lui nea Tasaca - daca ar reusi macar sa gaseasca un magazin la oras care sa-i vanda marfa? Nu mai spunem ce castiguri ar avea daca ar sti sa exporte in Germania! Dar de unul singur, omul nu se poate aduna.
Dar neamtul povesteste ca nici unirea, nici vanzarea in asociatie nu l-a putut salva intotdeauna. Ca sa rezisti pe piata, nu ajunge sa produci mult, trebuie sa inveti sa vinzi, sa ai idei, sa atragi clienti. In Germania, taranii de succes au fiecare propriul magazin, propriul brand. Acest taran de exemplu, era in faliment, cand o idee nastrusnica l-a scos peste noapte din criza.
A inceput cu inimioare. Acum are mega-contracte cu firme si partide: care vor sa-si uimeasca partenerii si clientii cu un cadou simbolic.
Si ca nimeni sa nu-i fure ideea - si-a si patentat-o! Tot la capitolul idei nemtesti insiram: tururi turistice, picnicuri, nunti, botezuri, zile de nastere in livada.
Producatorii nemti de legume si cartofi isi vand productia unuia dintre ei, care si-a dat seama ca procesarea este singura salvare daca vrei profit din agricultura.
Legumele se transforma in salati, care sunt de vanzare la supermarketul de la sosea - proprietatea fabricantului. Pe langa carnea proaspata de la taranii din imprejurimi, cartoful marketat si transformat in zeci de feluri de mancare e rege in vanzari.
O femeie simpla, ramasa singura sa-si creasca fiica traieste azi bine de pe urma pastelor fainoase ecologice. Si-a cumparat cu doar 10.000 de euro o masinarie, iar acum incheie primul contract cu un supermarket.
Fiica ei are o viata de Heidi! Mai fac bani si din petreceri pe care le organizeaza cu copiii de la oras, iar firma lor merge bine. A construit totul din vechituri si dupa 3 ani de munca, firma e in sfarsit pe profit.
Femeia creste si vite, de carne, iar acum, vrea sa-si extinda productia in legumicultura. Si-a incropit o sera experimentala din geamurile vechi ale casei, cand si-a pus termopane. Acum testeaza prima productie de rosii - a plantat mai multe soiuri, ca sa vada care-s mai gustoase. Stie ca la piata nu va face bani cu ele, asa ca are o idee:
Femeia gandeste intr-una cu un pas inainte. Daca merge sosul de rosii, va face si macaroane semipreparate! Firma ei se numeste Taietelul creativ!
Si in timp ce neamtul cauta piete de desfacere, isi face strategii de afaceri, la Matca, taranii sunt nevoiti sa arunce. Putini s-au desteptat si au invatat sa vanda.
Mircea Croitoru si-a facut "grup de producatori", 32 dintre sateni l-au urmat. Fara prea multa inventivitate, la taranul roman, tot cooperativa si subventiile par sa fie singura salvare.
Plus 10% subventia pe valoarea productiei comercializate, dar numai pentru grup. Legumicultorul privat, ca nea Tasaca, nu primeste.
Culmea e ca un depozit figorific ultramodern exista chiar in Matca: dar e pustiu.
Sateanul a pornit afacerea cu elan anul trecut. Dar s-a fript din prima! Si recunoaste ca-i singur vinovat - fiindca n-a stiut nici sa negocieze cu supermarketul, nici sa faca un calcul de profit sau de pierdere.
Investitorul nostru a reusit sa vanda cu o pierdere de 7%! Anul acesta a fost la fel de prost. Din cauza crizei e-coli, de asta vara! O investitie privata de 2 milioane de euro, cladita cu truda, din credite si bani munciti in Spania. Depozitul e ultramodern, cu hale frigorifice uriase, cu sala de mese pentru muncitori, filtru igienic, rampe pentru tiruri si dube, linii de ambalare.
Degeaba are depozit, daca n-are in spate o cooperativa de producatori, care sa-i umple halele si sa-l ajute sa negocieze preturi si cantitati cu marile magazine.
Intreaga comuna e de-a dreptul caraghioasa! La 2 kilometri de depozitul pustiu, matcasii, dezbinati, stau in praf la piata de gros din sat. Si asteapta sa le pice clientii din cer. Culmea culmilor, pana si proprietarul depozitului isi vinde marfa laolalta cu ceilalti nefericiti.
Acele timpuri ar veni daca agricultorii ar lucra si ar vinde impreuna, uniti. Dar omul nu pare sa priceapa unde greseste. Carcoteste ca e mare TVA-ul!
Din recolta, acest om isi asigura vreo 3 salarii medii pe economie, e in cooperativa cu Mircea. Evident, are si bar - pentru ca tot cafeaua aduce profit. Domnul e consilier local - dezamagit de politica si de-a dreptul scarbit de agricultura pe care o face.
La fel ca mezelarii care pun mai multa carne in mezelurile pe care le mananca in familie, legumicultorul nostru cultiva azi separat pentru el si prieteni.
Pana si insecticidele moderne il sicaneaza pe agricultorul nostru. Omul s-a lecuit si de fonduri UE - dupa doi ani de facut dosare.
Pentru agricultori nu exista facilitati sau reduceri nici la taxe, nici la impozite. Iar lipsa de strategie in agricultura e crunta. Si depaseste cu mult ograda ministerului de resort: la Matca, intreg sistemul de irigatii e bazat pe pompe electrice, care trag apa de la adancime. Nimanui nu i-a pasat ca odata cu cresterea productiei a crescut si consumul: practic, agricultura de la Matca depinde de strategia de dezvoltare de la Electrica.
Tot satul se plange ca n-are curent.
Nea Tasaca isi uda gradinile noaptea, cand scade consumul de electricitate.
Si in timp ce in sat a aparut de cateva saptamani un transformator, la care satenii se roaga ca la un zeu, sa porneasca - problema apei e tot mai adanca. Acum, panza freatica s-a pus in calea dezvoltarii agricole. Iar asta se intampla inainte de seceta din august. Dar putea fi si mai rau - apa e deocamdata gratis. De pretul gazelor, matcasii vrednici au scapat. Cine a avut nervi a obtinut fonduri ue pentru "semisubzistenta" si le-a investit in centrale termice.
Dar romanul, tot de caruta in fata importatorilor: degeaba da ardeiul cu 3,5 lei. Nu poate concura nici cu turcul, nici cu olandezul:
Unde mai pui ca iarna, romanul n-are in sera decat rasaduri. Atunci, ardeiul de import e rege. La 10 - 15 lei kilogramul. Olandezii si turcii au sere uriase, moderne, cu cat sunt mai mari, cu atat costurile de productie mai mici. Si-ar face si nea Mircea sera pe structura de metal - atunci ar putea chiar sa-si asigure productia:
Asadar, pe langa intermediarii de clienti, de bani UE, de curent electric, de ingrasaminte si vreme buna, agricultorul roman mai e si la mana bancilor private - care nu fac caritate, ci profit. Bancherul explica de ce nu are dobanzi bune pentru tarani: ca nu sunt clienti corporate - singura categorie de care se poate imprumuta azi ieftin. Doar daca esti bogat ai cu ce garanta, ori banca nu ipotecheaza nici gaste nici vaci, nici vinete nici castraveti.
Agricultorii din vest pot lua - chiar si fara garantii de la stat, credite cu dobanzi mici: In Germania de 3%, 4%, cel mult 7%.
Romanul si-a facut-o cu mana lui: mai priceput sa distruga decat sa construiasca, mai cu spornic la carcoteala decat la munca, incapabil sa se adapteze la regulile capitalismului, si-a ales in fruntea tarii oameni incapabili sa gandeasca o strategie pe termen lung.
Statul roman a scapat cu totul de sub control importurile. In 2010, am importat 400 de mii de tone de legume si fructe. Prin firme fantoma si facturi fictive, importatorii au reusit nu doar sa domine piata agricola din Romania, ci sa si faca in bugetul tarii noastre o gaura astronomica - prin evaziune:
Insusi presedintele tarii a declarat razboi evazionistilor.
Fiscul romanesc a incercat zadarnic sa demaste contrabanda cu legume si fructe. Zecile de controale, in vami, inTIR-uri, scandalurile de coruptie cu arestari de vamesi n-au schimbat nimic.
Si in timp ce politicieni si functionari se bat cu pumnul in piept ca starpesc evaziunea, taranul povesteste ca multi afaceristi straini nici nu s-au mai chinuit asta vara sa importe. Au cumparat chiar de la taranii romani si au vandut mai departe cu acte false - consolidandu-si relatia cu supermarketul.
Incapabil sa se dezvolte, sa ofere marfa constant, sa incheie contracte cu supermarketuri, taranul roman munceste mult si prost, in paguba. Victima colaterala, noi, cumparatorii, fiindca minunea cu legume si fructe relativ ieftine a durat fix doua luni de vara - acum, vrem nu vrem, savuram pungile pline de chimicale, fara gust, pe care ni le servesc peste tot importatorii.
Iar despre agricultorii Romaniei, care au reusit sa salveze PIB-ul tarii in an de criza, matcasul batran n-are cuvinte de lauda.
Zis si facut, taranul mai indeasa in duba doldora de legume si cantarul ponosit. Si-si pregateste baiatul de drum, la Bacau, la piata...
