Sarmale în foi de viță: rețeta tradițională românească, trucuri esențiale și greșeli de evitat
Dezbaterea dintre sarmale în foi de viță sau în foi de varză a existat întotdeauna și în timp ce unii jură că primele sunt mai gustoase, alții nu pot concepe sarmalele învelite în altceva decât în tradiționala varză murată.
Indiferent de preferințe, sarmalele în foi de viță au propriul farmec, iar dacă respecți rețeta, îți va ieși un preparat delicios. Iată câteva trucuri esențiale și greșeli de evitat atunci când faci sarmale în foi de viță.
Sarmalele turcești
Frunzele de viță umplute, cunoscute sub diverse denumiri precum dolma (din turcă), sarma (termen turcesc care înseamnă „rulat”) sau warak enab (din arabă, „frunze de viță”), sunt un preparat apreciat în întreg estul Mediteranei și în Orientul Mijlociu.
Prepararea de bază presupune rularea frunzelor de viță în jurul unei umpluturi savuroase (de obicei orez, ierburi aromatice și uneori carne), urmată de fierbere lentă, rezultând pachețele fragede și aromate. Preparatul este prezent din Grecia și Balcani până în Turcia, lumea arabă și Iran, fiecare regiune având propria denumire și variante specifice.
Este un patrimoniu culinar comun al unor bucătării care s-au influențat reciproc de-a lungul imperiilor și rutelor comerciale. Deși este extrem de răspândit astăzi, originea exactă a frunzelor de viță umplute este disputată, mai multe culturi revendicând acest preparat, iar dovezile istorice merg înapoi cu multe secole.
Frunzele umplute sunt un preparat tipic în întreg estul Mediteranei și Orientul Mijlociu, fiecare regiune adăugând propria interpretare.
Conceptul de a înveli sau umple alimente în frunze comestibile datează din Antichitate. În bucătăria Greciei antice, exista un preparat numit thrion, descris ca frunze de smochin umplute cu brânză și miere. În piesa sa Aharniensii (425 î.Hr.), dramaturgul atenian Aristofan menționează thrion, indicând prezența acestui preparat în cultura greacă clasică, conform aladdinshouston.
Comentatorii antici ai lui Aristofan au păstrat chiar și o rețetă timpurie: „Thrion obișnuit: un preparat atenian în care se folosesc untură de porc și de ied, făină, lapte și gălbenuș de ou pentru legare. Înfășurat în frunze de smochin, devine o mâncare extrem de gustoasă”, potrivit savantului Didymos. Acest lucru sugerează că, încă din secolele V–IV î.Hr., grecii experimentau alimente învelite în frunze, atât ca metodă de gătit, cât și ca preparat distinct.
Scriitorul gastronom grec Archestratos (aprox. 350 î.Hr.) recomanda învelirea peștelui în frunze de smochin cu ierburi pentru coacere, demonstrând utilizarea frunzelor ca înveliș alimentar. Deși frunzele de smochin apar în aceste exemple timpurii, frunzele de viță au devenit probabil o alternativă practică pe măsură ce viticultura s-a răspândit; unele surse sugerează chiar că variante de frunze umplute ar fi existat în Creta antică, în perioada minoică (mileniul al II-lea î.Hr.), deși dovezile clare sunt limitate.
Dincolo de Grecia, civilizațiile din Semiluna Fertilă aveau tradiții culinare bogate care ar fi putut inspira preparate similare. Vița-de-vie este cultivată în Orientul Mijlociu din timpuri preistorice, oferind o sursă abundentă de frunze. Istoricii alimentației notează că frunzele de viță umplute sunt „una dintre cele mai vechi rețete încă populare astăzi, având origini de mii de ani în Semiluna Fertilă”, sugerând o proveniență profund mesopotamiană sau din Orientul Apropiat.
Tradiția culinară persană (iraniană) este adesea menționată ca un posibil nucleu al acestui concept: Imperiul Ahemenid (550–330 î.Hr.) dispunea de o bucătărie sofisticată și de acces la frunze de viță, iar dinastiile persane ulterioare au continuat să rafineze tehnicile de umplere.
Deși lipsesc dovezi textuale directe din Persia antică, mulți istorici consideră că Persia a jucat un rol important. Preferința persană pentru arome dulci-acrișoare, ierburi și orez ar fi influențat ulterior modul de umplere a frunzelor de viță.
Este relevant faptul că termenul persan „dolmeh” (folosit astăzi pentru preparatele umplute) seamănă foarte mult cu termenul turcesc dolma, sugerând un concept comun sau împrumutat. Unele surse afirmă că învelirea umpluturilor condimentate în frunze de viță „datează probabil din Persia antică”, de unde s-a răspândit în alte regiuni.
Până în epoca clasică, bucătăriile greacă și din Orientul Mijlociu erau deja familiarizate cu preparate învelite în frunze, ceea ce a pus bazele frunzelor de viță umplute cunoscute astăzi.
Sarmale în foi de viță: rețeta tradițională
Ingrediente
• 500 gr carne de porc
• 100 gr orez
• 2 cepe
• 1 ou
• 3 linguri pastă de tomate
• 40 frunze viță de vie
• 1 legătură mărar
• 1 legătură pătrunjel
• Sare
• 80 ml ulei
• Piper
• 1 morcov
• 1 legătură cimbru
• Apă
Mod de preparare
Frunzele de viță se spală bine. Dacă sunt în saramură, se țin în apă rece, care se schimbă de câteva ori, până nu mai sunt foarte sărate. Dacă sunt frunze proaspete, se opăresc 2–3 minute în apă clocotită. După aceea, se îndepărtează nervurile și se lasă la scurs. Orezul se alege și se spală.
Carnea tocată se amestecă cu pătrunjel, mărar, sare, piper și cimbrul. Se adaugă oul, apoi ceapa tocată mărunt, morcovul ras și orezul, călite împreună 3–4 minute în ulei. Compoziția se amestecă până devine omogenă.
Frunzele de viță se umplu cu această compoziție și se rulează. Sărmăluțele se așază într-o cratiță unsă cu ulei, peste 2–3 frunze puse pe fund, aranjate în cerc. Se adaugă puțin mărar, 1–2 foi de dafin, crenguțe de cimbru, suc de roșii și apă cât să le acopere. Se fierb la foc mic, iar spre final se pot adăuga 2–3 linguri de borș. După ce sunt aproape gata, se mai țin aproximativ 30 de minute la cuptor, fără capac.
Se servesc calde, cu mămăligă, sau reci, cu pâine, alături de smântână sau iaurt.
Sărmăluțele pot fi făcute și fără carne, folosind doar orez, ceapă, verdețuri și, după gust, puțin bulion de roșii.
.webp)
