Praz - leguma minune pentru sănătate și imunitate. Beneficii, proprietăți, idei și sfaturi pentru preparate delicioase
Prazul este o legumă versatilă, cu multiple beneficii, plină de vitamine și antioxidanți, ideală pentru menținerea sănătății. Folosit de secole în bucătăria românească, acesta adaugă savoare în supe, tocănițe și tarte.
Prazul (Allium porrum) este o plantă bienală rezistentă din familia Amaryllidaceae, cultivată și consumată ca legumă, în mod special primăvara.
Înrudit cu ceapa, prazul are o aromă delicată, dulceagă, asemănătoare cepei. Tulpinile sale sunt utilizate pe scară largă în supe și tocănițe, în special alături de cartofi, și pot fi gătite întregi ca legumă.
Se crede că romanii au răspândit prazul în mare parte a Europei și în Insulele Britanice. De-a lungul timpului, această legumă a devenit simbolul național al Țării Galilor, după ce o armată de galezi a purtat praz în semn distinctiv în timpul unei victorii istorice. Este, totodată, foarte popular și în zona Olteniei, fiind făcut celebru de marele Amza Pellea.
Iată tot ce trebuie să știi despre praz, inclusiv beneficiile sale pentru sănătate și moduri de consum.
Ce este prazul și ce gust are
Prazul (Allium porrum sau A. ampeloprasum var. porrum) este înrudit cu ceapa (A. cepa) și usturoiul (A. sativum), dar are frunze plate în loc de tubulare și dezvoltă un bulb mai puțin pronunțat. Este ușor de cultivat și are un gust distinct, asemănător cu cel al cepei, dar mai delicat. Baza groasă a frunzelor și bulbul slab dezvoltat seamănă cu o ceapă verde uriașă.
Prazul a fost dezvoltat dintr-un soi sălbatic originar din Asia de Vest și țările mediteraneene. Prazul sălbatic era folosit ca aliment încă din epoca bronzului timpuriu, în jurul anului 4000 î.Hr., și probabil a fost domesticit în jurul anului 2000 î.Hr.
Era parte din dieta constructorilor piramidelor egiptene, iar Hipocrate, părintele medicinei, îl recomanda ca remediu pentru sângerările nazale. Prazul a fost cultivat în Europa de Vest încă din Evul Mediu și este asociat în special cu Țara Galilor.
Prazul a fost adus în America de Nord de primii coloniști europeni și este cultivat astăzi ca o alternativă excelentă la ceapă, datorită gustului său delicat, folosit în supe și alte preparate.
Cum arată prazul
Prazul are frunze lungi, asemănătoare unor curele, iar multe soiuri dezvoltă un bulb rotunjit. Deși este considerat în mod obișnuit o plantă bienală, este de fapt o plantă perenă adevărată. Se înmulțește prin creșteri laterale mici și dezvoltă adesea un bulb rotunjit la baza tulpinii principale. În loc să formeze un bulb mare ca ceapa, prazul dezvoltă o tulpină groasă și suculentă. Planta are un mănunchi de frunze plate, dispuse sub formă de evantai, de culoare verde-gălbui, care pot ajunge până la 30-60 cm lungime, iar tulpina poate crește până la 30 cm în înălțime. Diferitele soiuri de praz variază în lungimea și grosimea tulpinii (pseudo-tulpină).
Există numeroase varietăți de praz, care variază de la tipuri cu frunze înguste și lungi și tulpini subțiri și albe, până la tipuri cu frunze late și tulpini mai groase și mai scurte, de culoare verde-albăstruie.
Prazul face parte din familia Allium, fiind înrudit cu usturoiul, arpagicul, eșalota și ceapa. Gustul său o confirmă – are o aromă dulce, asemănătoare cepei, care adaugă profunzime supelor, tocănițelor, pastelor și multor alte preparate.
Beneficiile pentru sănătate ale consumului de praz
Prazul este bogat în flavonoide, în special în kaempferol. Flavonoidele sunt antioxidanți și ar putea avea proprietăți antiinflamatorii, antidiabetice și anticancerigene, precum și alte beneficii pentru sănătate. Totuși, dovezile certe despre aceste efecte vor depinde de viitoarele studii realizate pe oameni.
Reducerea riscului de cancer - Plantele din familia Allium pot contribui la scăderea riscului unor tipuri de cancer. Cancerul de prostată, stomac, colon și esofag este mai rar la persoanele care consumă frecvent usturoi, eșalotă, arpagic, ceapă și praz. Cercetătorii consideră că antioxidanții din aceste legume ajută la repararea ADN-ului deteriorat. Numeroase studii au descoperit o legătură între consumul de legume din familia Allium și reducerea riscului de cancer colorectal. O analiză a 16 studii a confirmat că toate legumele din această familie oferă aceste beneficii, conform webmd.
Oase mai puternice - Prazul este o sursă importantă de vitamina K, care poate contribui la reducerea riscului de osteoporoză. Unele studii arată că un aport mai mare de vitamina K este asociat cu o densitate osoasă crescută, ceea ce reduce riscul fracturilor de șold. În anumite țări, autoritățile din domeniul sănătății au aprobat utilizarea vitaminei K pentru tratarea osteoporozei.
Ochi sănătoși - Prazul conține luteină și zeaxantină, doi compuși care protejează sănătatea ochilor. Aceste substanțe, cunoscute sub numele de carotenoizi, contribuie la reducerea riscului de cataractă și degenerescență maculară legată de vârstă – două afecțiuni ce pot afecta grav vederea și calitatea vieții, fiind frecvente în rândul persoanelor în vârstă.
Controlul greutății - Fiind un aliment sărac în calorii, prazul poate face parte dintr-un regim alimentar destinat gestionării greutății. Conținutul ridicat de apă și fibre conferă senzația de sațietate, reducând astfel riscul de supraalimentare. În plus, prazul oferă multă aromă mâncărurilor, făcând ca mesele sănătoase să fie mai gustoase.
Valoare nutrițională
Pe lângă vitamina K, prazul conține și:
• Mangan
• Cupru
• Folat
• Fier
• Vitamina C
• Vitamina B6
Nutrienți
Prazul este sărac în calorii, bogat în fibre și nu conține grăsimi. O porție de o cană (aproximativ 100 g) oferă aproximativ:
• Calorii: 54
• Proteine: 1 gram
• Grăsimi: 0 grame
• Carbohidrați: 13 grame
• Fibre: 2 grame
• Zaharuri: 4 grame
Sfaturi pentru curățarea prazului
Prazul este cultivat în șanțuri, iar pe măsură ce planta crește, fermierii adaugă pământ pentru a menține partea albă a tulpinii. Acest proces determină acumularea de pământ între straturile plantei, motiv pentru care este esențial să cureți prazul cu atenție înainte de gătire. O metodă eficientă este să tai rădăcina, să secționezi prazul pe lungime și să-l speli sub jet de apă pentru a îndepărta murdăria dintre frunze.
Contraindicații ale consumului de praz
Deși prazul este, în general, sigur pentru consum, contactul prelungit poate provoca iritații ușoare ale pielii la unele persoane. De asemenea, consumul în cantități mari poate cauza disconfort digestiv minor din cauza conținutului ridicat de fibre.
Este important de menționat că prazul nu trebuie consumat decât dacă ești sigur că este comestibil. Asigură-te întotdeauna că ai identificat corect planta înainte de a o include în alimentație.
Ai grijă să îl speli cum trebuie, pentru că adesea frunzele pot conține mult pământ.
Cum să gătești prazul
La grătar: Taie prazul pe lungime în jumătăți, spală-l bine și usucă-l. Apoi, gătește-l pe grătar la foc mediu-mare, pe ambele părți, până devine fraged și bine rumenit.
La cuptor: Taie prazul pe lungime, apoi în bucăți de aproximativ 2,5 cm. Spală-l bine, taie-l rondele și amestecă-l cu ulei de măsline, sare și piper. Coace-l la 220°C timp de aproximativ 20 de minute, până devine fraged.
Sotat: Taie prazul rondele după ce l-ai spălat, încălzește puțin ulei de măsline într-o tigaie mare la foc mediu și adaugă feliuțele. Gătește-l, amestecând ocazional, timp de aproximativ 5 minute, până se înmoaie.
Poți consuma prazul într-o mulțime de feluri. Adaugă-l crud sau tras la tigaie în orice fel de salată. Folosește-l pentru umpluturi de plăcinte sărate, tarte cu brânză sau pateuri, combinându-l cu smântână lichidă, bacon sau brânză proaspătă de vaci. Combină-l cu ciuperci și trage-l la tigaie, adaugă puțină paste de tomate și servește totul cu orez. Obții o mâncărică de post gustoasă.
Cea mai tradițională metodă este să faci mâncare de praz cu măsline, o rețetă clasică în Oltenia. Alternativ, adaugă-l în omlete, folosește-l ca garnitură sau folosește-l în super și ciorbe pentru a da aromă.
