În astfel de situații, apar doi termeni care sunt adesea confundați: insolvența și falimentul. Deși sunt strâns legate, acestea nu înseamnă același lucru. Iată ce înseamnă fiecare dintre cei doi termeni.
Ce înseamnă insolvența
Insolvența apare atunci când o firmă nu mai are suficienți bani pentru a-și plăti datoriile ajunse la scadență. Potrivit Legii nr. 85/2014, aceasta este o situație în care fondurile disponibile nu sunt suficiente pentru achitarea datoriilor certe, lichide și exigibile. Mai simplu spus, o societate intră în insolvență atunci când nu își mai poate plăti facturile, ratele sau alte obligații financiare la timp.
Totuși, insolvența nu înseamnă automat că firma se închide. Procedura îi poate oferi o șansă să își revină și să își continue activitatea. Acest lucru se poate face printr-un plan de reorganizare judiciară, care stabilește măsurile necesare pentru redresarea afacerii și plata datoriilor. Planul trebuie aprobat de creditori și confirmat de judecătorul-sindic.
Dacă firma reușește să respecte planul și să își achite datoriile conform acestuia, își poate continua activitatea. În schimb, dacă reorganizarea nu funcționează sau planul nu este îndeplinit, se poate ajunge la faliment.
Falimentul reprezintă etapa finală a procedurii și presupune valorificarea bunurilor firmei pentru plata creditorilor, urmată de radierea societății, în condițiile legii. Prin urmare, insolvența și falimentul nu înseamnă același lucru: prima poate fi o șansă de redresare pentru o afacere aflată în dificultate, în timp ce al doilea urmărește lichidarea acesteia.
Ce este falimentul
Falimentul este procedura prin care se încheie activitatea unei firme care nu își mai poate plăti datoriile și nu reușește să se redreseze. Aceasta presupune vânzarea bunurilor și a activelor societății pentru a strânge banii necesari achitării datoriilor către creditori. La finalul procedurii, firma este radiată din registrul în care este înmatriculată.
În timpul falimentului, un lichidator judiciar se ocupă de valorificarea bunurilor firmei și de distribuirea banilor obținuți către creditori, potrivit legii. Procedura este reglementată strict și urmărește ca sumele disponibile să fie împărțite între cei cărora firma le datorează bani.
Care este diferența dintre insolvență și faliment
Falimentul nu este același lucru cu insolvența. Insolvența este situația în care o firmă nu își mai poate achita datoriile ajunse la scadență și poate include atât o etapă de reorganizare, cât și una de faliment. Dacă societatea reușește să se redreseze printr-un plan de reorganizare și să își plătească datoriile, poate evita falimentul.
Așadar, o firmă aflată în faliment este și în insolvență, însă nu orice firmă aflată în insolvență ajunge la faliment. Falimentul intervine atunci când redresarea nu mai este posibilă sau nu poate fi realizată în condițiile prevăzute de lege.
Cum se ajunge de la insolvență la faliment
Trecerea de la insolvență la faliment are loc atunci când o firmă nu mai reușește să își plătească datoriile și nu poate fi redresată. Insolvența nu înseamnă automat închiderea afacerii. Dacă măsurile propuse nu dau rezultate sau planul nu este respectat, se poate ajunge la faliment.
Deschiderea procedurii de faliment este decisă de judecătorul-sindic. Acest lucru se poate întâmpla la cererea firmei, atunci când aceasta recunoaște că nu își mai poate achita datoriile, la cererea creditorilor care nu și-au primit banii în condițiile prevăzute de lege sau la solicitarea administratorului judiciar, dacă planul de reorganizare a fost respins ori nu a fost respectat.
De exemplu, o firmă din domeniul comerțului intră în insolvență și propune un plan de reorganizare pe doi ani. Acesta prevede reducerea unor cheltuieli și plata treptată a datoriilor către creditori. Dacă, după primele șase luni, societatea nu reușește să respecte plățile și nu obține venituri suficiente pentru a-și continua activitatea, administratorul judiciar poate constata că planul nu funcționează. În această situație, instanța poate decide trecerea firmei în faliment.
Odată cu deschiderea procedurii, începe procesul de lichidare a bunurilor societății. În general, activitatea comercială este oprită, iar un lichidator judiciar se ocupă de administrarea procedurii și de valorificarea patrimoniului firmei.
Ce se întâmplă cu o firmă după declararea falimentului
După ce instanța decide intrarea unei firme în faliment, începe procedura de lichidare a bunurilor acesteia pentru plata datoriilor către creditori. În principiu, activitatea comercială a societății încetează, iar un lichidator judiciar se ocupă de administrarea procedurii și de valorificarea bunurilor pe care firma le deține.
Lichidatorul inventariază activele societății, verifică datoriile și stabilește ce bunuri pot fi vândute pentru a obține banii necesari plății creditorilor. Acestea pot include clădiri, terenuri, utilaje, echipamente sau stocuri de marfă. Sumele obținute sunt distribuite creditorilor în ordinea de prioritate prevăzută de lege. Totuși, dacă bunurile firmei nu valorează suficient pentru a acoperi toate datoriile, este posibil ca unii creditori să nu își recupereze integral banii.
La finalul procedurii, după îndeplinirea condițiilor legale, instanța poate dispune închiderea falimentului, iar firma este radiată din Registrul Comerțului. Din acel moment, societatea încetează să mai existe din punct de vedere juridic.
