A murit Mircea Ionescu Quintus, ”cel mai iubit dintre liberali”. Mesajul lui Iohannis
Seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus a încetat din viață. Împlinise în martie 100 de ani, însă starea sa de sănătate s-a degradat rapid în ultimele săptămâni.
Mircea Ionescu Quintus s-a înscris în PNL la vârsta de 19 ani, a fost întemniţat de comunişti, iar după revoluţie a fost ministru al Justiţiei şi parlamentar. Şi-a câştigat respectul chiar şi în rândul adversarilor, prin conduită şi echilibru, dar şi cu ajutorul epigramelor.
"Cel mai iubit dintre liberali", aşa cum era alintat Mircea Ionescu Quintus, s-a stins în patul său, acasă la Ploieşti, aşa cum şi-a dorit. În ultima vreme s-a simţit tot mai rău şi nu a mai putut participa la şedinţele PNL.
Şi preşedintele României Klaus Iohannis regretă trecerea celui care i-a fost coleg de partid şi care i-a dat un sfat bun de fiecare dată când a avut nevoie.
Klaus Iohannis: "Ne-am despărțit astăzi de un adevărat senior al politicii românești, domnul Mircea Ionescu-Quintus. În ciuda secolului zbuciumat pe care l-a traversat, a rămas mereu fidel crezului liberal, cu care s-a identificat și pe care l-a servit fără încetare. Călătoria seculară a domnului Quintus se încheie aici, însă moștenirea sa politică va rămâne pentru noi o profesiune de credință. Dumnezeu să-l odihnească!"
În martie, când a împlinit un secol, Mircea Ionescu Quintus a fost decorat, la Cotroceni, de Klaus Iohannis. Sărbătoritul a fost cel care a destins atmosferă cu ajutorul unei epigrame.
Mircea Ionescu Quitus: "Vreo sută anii mi se-adună, ca prin păduri semeţii brazi/ Şi s-or găsi destui să spună, ce mai înseamnă suta azi?!"
Născut în Crimeea, acolo unde partintii săi se refugiaseră, a venit în România după primul război mondial. În 1936, pe vremea când era student la Drept, a devenit membru al PNL. În al doilea război mondial a îmbrăcat haina militară şi a luptat pe front.
După război, a suferit represaliile regimului comunist pentru convingerile sale politice. A fost trimis în lagăre, inclusiv la Canalul Dunăre - Marea Neagră, până în 1954. Atunci a fost racolat de fosta Securitate şi a scris mai multe note informative. După revoluţie, a revenit în politică, chiar la vârful statului. A deţinut mai multe demnităţi, printre care cea de ministru al Justiţiei sau de preşedinte al Senatului.
Avea un regret, pe care l-a mărturisit apropiaţilor şi cu care a plecat din această lume: Partidul Naţional Liberal de astăzi nu este partidul la care a visat imediat după Revoluţie.
Portretul lui Mircea Ionescu Quintus:
Născut în 1917, în plin Război Mondial, Mircea Ionescu Quintus s-a înscris în PNL la vârsta de 19 ani, a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost deţinut politic în perioada comunistă, iar după Revoluţie preşedinte al PNL, ministru al Justiţiei, deputat şi de două ori senator. Mircea Ionescu Quintus va fi decorat vineri de preşedintele Klaus Iohannis, cu o zi înaintea împlinirii vârstei de o sută de ani.
Mircea Ionescu Quintus s-a născut pe 18 martie 1917, într-o familie de vechi liberali. Tatăl său, Ion Ionescu Quintus, a deţinut nu mai puţin de nouă mandate de parlamentar din partea PNL, iar fiul i-a urmat atât în cariera de jurist, cât şi în afinitatea politică pentru liberalism.
În 1917, la un an după intrarea României în Primul Război Mondial şi după ce întreaga administraţie politică românească s-a retras la Iaşi, familia Quintus era refugiată în Ucraina, la Herson, oraş unde s-a născut şi Mircea Ionescu Quintus.
În perioada interbelică, duce mai departe tradiţia de familie şi urmează Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, iar după absolvirea din 1938, devine avocat. Îşi aminteşte exact ziua în care a devenit liberal, mai mult din întâmplare. Student fiind, pe 25 aprilie 1936 a fost rugat să rostească un discurs cu ocazia dezvelirii în oraşul său, Ploieşti, a bustului lui I.G. Duca, fostul premier liberal asasinat de legionari în 1933 pe peronul gării din Sinaia. Avea doar 19 ani, dar a rămas fidel Partidului Naţional Liberal vreme de peste opt decenii.
Mircea Ionescu Quintus spune că i-a avut ca mentori pe Nicolae Iorga şi pe Gheorghe Tătărăscu, despre cel din urmă spunând că a fost cel care a reuşit să-l ţină departe de Mişcarea Legionară, atât de la modă printre tinerii şi intelectualii din perioada interbelică.
În al Doilea Război Mondial a luptat iniţial pe frontul de est, ajungând până la Cotul Donului, iar ulterior, după ce România a întors armele împotriva Germaniei naziste, Quintus a ajuns până în Cehoslovacia, în Munţii Tatra.
În 1947 s-a căsătorit cu Viorica, alături de care trăieşte şi astăzi şi care îi este alături la toate activităţile sale politice, deoarece şi ea este membră PNL din 1945, provenind, de asemenea, dintr-o familie cu tradiţie liberală.
Pentru că nu a renunţat la convingerile liberale, Quintus a suferit represaliile regimului comunist îndreptate împotriva membrilor partidelor istorice. A stat mai mulţi ani în lagăre, inclusiv la Canalul Dunăre - Marea Neagră, perioadă din care şi-l aminteşte pe părintele Galeriu despre care a spus că ar trebui trecut în rândul sfinţilor.
În 1954, când a fost eliberat de la Canal, a fost racolat de Securitate. A spus ulterior că nu a avut puterea să refuze fosta poliţie politică a regimului comunist, dar că nu a deranjat pe nimeni prin declaraţiile date Securităţii. În 2000, pe când Mircea Ionescu Quintus era preşedintele Senatului, CNSAS a făcut public faptul că fusese informator al Securităţii. A contestat decizia, iar doi ani mai târziu instanţa a decis că liberalul nu a făcut poliţie politică.
După Revoluţia din 1989, Quintus a revenit în prim-planul scenei politice. S-a înscris în proaspăt reînfiinţatul Partid Naţional Liberal, iar în 1990 a intrat în Camera Deputaţilor pe listele partidului. Din octombrie 1991 şi până în noiembrie 1992 a fost ministru al Justiţiei în Guvernul Stolojan. În februarie 1993, la câteva luni după dezastrul PNL de la alegerile parlamentare, când formaţiunea a ratat intrarea în Parlament în urma deciziei preşedintelui Radu Câmpeanu de a scoate partidul din CDR, Quintus îl contracandidează pe acesta din urmă la Congresul de la Braşov şi câştigă preşedinţia PNL, funcţie în care rămâne vreme de opt ani, până în 2001.
În 1996, când PNL intră din nou în Parlament, Mircea Ionescu Quintus este ales senator de Prahova şi reuşeşte să-şi reînnoiască mandatul şi la alegerile din 2000. Din 2002 este preşedinte de onoare al Partidului Naţional Liberal, fiind de multe ori un factor de echilibru între taberele din interiorul PNL.
În 2002, a fost decorat de preşedintele Ion Iliescu cu ”Steaua României” în grad de cavaler. Vineri, cu o zi înaintea împlinirii vârstei de o sută de ani, Mircea Ionescu Quintus va primi o nouă decoraţie din partea preşedintelui Klaus Iohannis, ”Steaua României” în grad de ofiţer.
În 2009 a primit de la preşedintele Traian Băsescu gradul de general de brigadă în retragere
Ultimul eveniment politic la care a participat a fost Consiliul Naţional de Coordonare al PNL de la începutul lunii martie, unde liberalii au stabilit calendarul şi regulile alegerilor interne din partid. „Sunt membru al PNL de 80 de ani. Împreună cu tatăl meu am trăit 100 de ani în acest partid. Nimic nu mi-a putut clinti sau mişca în vreun fel adeziunea la el şi încrederea în el. Abia aştept momentul în care să felicit pe următorul preşedinte, pe noul preşedinte al PNL, să-l asigur de sprijinul meu şi să vă asigur pe toţi care luptăm pentru victoria PNL”, le-a spus seniorul liberal mai tinerilor săi colegi.
Mircea Ionescu Quintus este scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor, el publicând mai multe volume de epigrame. Una dintre acestea a rostit-o anul trecut pe scenă, cu ocazia aniversării a 99 de ani: ” Spre suta anii se adună / Ca prin păduri, semeţii brazi / Şi s-or găsi destui să spună / Ce mai înseamnă suta azi?”.
