Copiii din Timiș au devenit, timp de o zi, nepoți pentru bătrânii de la azil
Uitaţi de rude şi ignoraţi de autorităţi, mii de bătrâni îşi duc zilele prin căminele din ţară. S-au retras discret din lume, după ce copiii au plecat departe sau nu mai are cine să îi îngrijească.
Ca să le aline durerea, după un model folosit în străinătate, în Timiş mai mulţi voluntari au venit în vizită, însoţiţi de copii şi adolescenţi, care să le fie nepoţi pentru o zi. Poveştile, zâmbetele, şi îmbrăţişările celor mici au reuşit să le umple bunicilor golul din suflet.
În tinereţe, doamna Hortenzia a făcut sport de performanţă, însă acum a rămas singură. Fiul ei, aflat la Bucureşti, o vede rar, pentru că distanţa este mare. Pentru o zi, micuţa Ari i-a fost nepoţică.
Reporter: „I-ai povestit de jucărioarele tale?”
Ari: „Da.”
Reporter: „Altceva ce i-ai mai povestit?”
Ari: „Păiii, am numărat până la 5 şi apoi până la 10.”
Reporter: „În ce limbă?”
Ari: „În limba germană."
Hortenzia Lucreţia Magdin: „E foarte departe băiatul meu, care e şi el profesor de educaţie fizică. Este la Bucureşti şi vine din când în când, îmi trimite mie bani să îmi plătesc aici."
În spatele energiei şi veseliei unui pensionar, se ascunde însă tristeţea unui profesor universitar, părăsit de cei dragi. Străinii cu suflet mare vin să îi aline singurătatea.
Reporter: „Copii aveți?”
Vasile Solomer: „Doi copii şi două nepoate!”
Reporter: „Ei vin la dumneavoastră?”
Vasile Solomer: „Nu, nu, m-au părăsit de tot.”
Alţi bunici suspină de dorul nepoţilor, pe care i-au făcut mari şi au plecat departe.
Bătrână: „Am crescut 8 nepoţi şi îs în Germania şi îs ca puiul cucului în pădure, sigură. Am poze, mă uit la ei şi îmi dă lacrimile. Ce să fac sunt în Germania, toţi or plecat..."
Nepoţii de împrumut i-au îmbrăţişat şi le-au adus un dram de căldură sufletească şi iubire, la care visează toţi bătrânii.
Reporter: „Vă place de nepoţica de astăzi?”
Bătrână: „Da, mamă, îmi place. Și copiii mă iubesc pe mine. Am fata şi nepoata, fata nu vine pe la mine, dar vine nepoata."
În judeţul Timiş, aproape jumătate dintre bătrânii cazaţi în cămine au rudele plecate în străinătate.
Reprezentant ONG Look Inside: „Sperăm să îi ajutăm cât de mult putem, să le arătăm că ei nu sunt uitaţi, iar noi învăţăm să apreciem lucrurile pe care în alte momente ale vieţii le luăm în mod gratuit."
În oraşele mari ale Europei, cum ar fi la Londra, de pildă, au fost înfiinţate creşe în căminele de bătrâni. Astfel, cei care suferă de izolare socială şi sunt predispuşi la depresie reuşesc să se bucure din nou de viaţă, când sunt înconjuraţi de copii, spun psihologii.
Etichete: batrani,
