Record de scumpiri în Bulgaria după trecerea la euro. Pâinea și alte produse de bază s-au scumpit cu 100% în doar 48 de ore
Introducerea monedei euro în Bulgaria a dus la creșteri drastice a prețurilor. Pâinea, produsele de bază și taxele pe parcare aproape s-au dublat în doar 48 de ore.
Avocatul Martin Kostov a spus că procesul — bazat pe cursuri fixe de schimb, afișarea dublă a prețurilor și mecanisme de protecție reglementate — ar fi trebuit să fie unul clar și previzibil. În schimb, el s-a transformat într-un test al răbdării consumatorilor, în timp ce statul întârzie să aplice regulile și să controleze piața.
„Experiența istorică a Bulgariei amplifică acest efect. Amintirile crizei financiare din 1996–1997, ale introducerii consiliului monetar și ale denominării din 1999 i-au învățat pe cetățeni că perioadele de tranziție sunt extrem de sensibile: sistemele funcționează cu întârziere, regulile există, dar sunt slab aplicate, iar calculele zilnice lasă loc comportamentelor oportuniste. Primele zile ale lunii ianuarie 2026 au ilustrat acest lucru în mod clar, ajustările de preț depășind adesea simpla conversie”, a explicat expertul pentru Novinite.
Scumpiri nejustificate
În prima săptămână de la adoptarea euro, au apărut numeroase cazuri în care prețurile nu doar că nu reflectau conversia oficială de 1 euro = 1,95583 leva, ci creșteau brusc.
Pâinea, un produs de bază, ccare costa 0,89 leva pe 31 decembrie a ajuns la 1,19 leva (0,61 euro) pe 2 ianuarie — o creștere de 33% în doar 48 de ore.
„Astfel de modificări nu pot fi explicate prin costuri logistice, salariale sau ale materiilor prime, ci indică un test deliberat al toleranței publice”, a mai spus avocatul.
Comerțul online a amplificat fenomenul. Prețurile au fost majorate digital, iar în uneke cazuri aproape s-au dublat de la o zi la alta. Spre exemplu, recipientele din plastic au urcat de la 5,23 la 10,22 euro, iar cizmele de cauciuc sărind de la 49,99 leva la 49,99 euro (aproximativ 97,80 leva).
Chiar și atunci când erorile par absurde — cum ar fi o pizza listată la 18,75 leva (circa 9,58 euro), dar taxată la final cu 36,67 euro (aproximativ 71,80 leva) — consecințele sunt suportate de consumator, în timp ce comercianții invocă probleme tehnice drept alibi.
„Manipularea vizuală a prețurilor este o altă tactică: comercianții afișează prețuri în euro cu roșu, sugerând reduceri, exploatând astfel confuzia consumatorilor care își convertesc mental moneda. Fără o aplicare strictă a legii, aceste practici rămân impunătoare”, adaugă Kostov.
Statul însuși a profitat
Sectorul privat nu este singurul care profită de tranziție. Statul însuși a contribuit la creșterea prețurilor într-o perioadă în care cetățenii sunt mai puțin atenți.
La Sofia, tarifele de parcare au crescut de la 2 leva/oră (aprox. 1,02 euro) în zonele albastre la 2 euro (aprox. 3,91 leva) și de la 1 leva (aprox. 0,51 euro) în zonele verzi la 1 euro (aprox. 1,95 leva) — o majorare semnificativă legată direct de adoptarea euro.
În mod similar, monopolurile de stat, precum serviciile agricole, au folosit tranziția pentru a majora taxele. Certificatele de categorie a terenului au crescut de la 15 leva (aprox. 7,67 euro) la 48,90 leva (25 euro), iar duplicatele și extrasele de la 20 leva (aprox. 10,23 euro) la 25 euro (aprox. 48,90 leva). În aceste situații, cetățenii nu au alternative, iar conversia simbolică la euro devine o justificare pentru scumpiri.
Din punct de vedere juridic, recalcularea este diferită de majorarea prețurilor. Legile privind introducerea euro stabilesc un curs fix de conversie, reguli de rotunjire, afișare dublă a prețurilor și interzic creșterile nejustificate legate de schimbarea monedei. Legislația privind protecția consumatorului interzice practicile înșelătoare, inclusiv discrepanțele dintre prețul afișat și cel încasat, designul înșelător sau etichetarea manipulativă. Cu toate acestea, aplicarea legii rămâne slabă. Când regulile există, dar nu sunt puse în practică, ele devin simple note morale; tranziția la euro nu face decât să expună această prăpastie.
„Trecerea la euro a scos în evidență oportunismul pieței și slăbiciunea instituțională. Statul nu-și aplică propriile reguli, iar consumatorii sunt nevoiți să fie vigilenți, să adune dovezi și să-și apere drepturile”, concluzionează avocatul.
