Moderna a conceput vaccinul anti-Covid cu 2 luni înainte ca OMS să declare pandemia. Cum a fost posibil
Moderna a anunțat pe 16 noiembrie că vaccinul său are o eficacitate de aproape 95% în prevenirea Covid-19, însă serul a fost conceput încă de pe 13 ianuarie, cu două luni înainte de declararea pandemiei, scrie New York Magazine.
Vaccinul a fost proiectat într-un weekend, în laboratorul Moderna din Massachusetts, la două zile după ce oamenii de știință din China au făcut publice secvențele genetice ale noului coronavirus. Serul a fost gata înainte ca autoritățile din China să recunoască faptul că virusul se poate transmite de la om la om și cu mai bine de o săptămână înainte de confirmarea primului caz de Covid-19 în SUA.
Când a apărut primul deces în Statele Unite, provocat de această nouă boală, vaccinul fusese deja fabricat și livrat către Institutul Naţional de Sănătate din New York pentru începerea primei etape a testelor clinice.
Este cel mai rapid vaccin dezvoltat vreodată, scrie New York Magazine.
Serul Moderna a fost realizat, practic, cu două luni înainte ca OMS să declare pandemia. Însă acesta testele clinicele au durat luni întregi. În primele două faze ale studiilor, cercetătorii au testat serul pe un număr redus de voluntari, pentru a vedea dacă este sigur. În faza a treia, serul a fost administrat la 40.000 de persoane, pentru a culege date privind eficacitatea sa.
Peter Hotez, cercetător la Universitatea Baylor din Texas, vaccinul a putut fi dezvoltat într-un timp atât de scurt datorită „Operațiunii Warp Speed”, ce a presupus efectuarea de studiilor clinice simultan și nu succesiv, fabricarea în același timp a vaccinului și autorizarea sa de urgență în decembrie, pe baza datelor preliminare. Însă acest proces se bazează pe date care nu urmăresc protecția pe termen lung și nici nu măsoară efectele vaccinului asupra transmiterii virusului.
Însă acest proces rapid de dezvoltare și aprobare a unui vaccin pentru Covid-19 i-a îngrijorat pe mulți american. Asta deși China a început în iunie administrarea unui vaccin militarilor, iar Rusia a aprobat un ser în August.
Cu toate acestea, oamenii de știință nu au fost surprinși de eficacitatea și siguranța vaccinurilor apărute până în prezent - majoritatea spun că erau încă de la început siguri de aceste rezultate, mai scrie New York Magazine.
Nicholas Christakis, directorul unei divizii de cercetare a Universităţii Yale, a explicat că, de-a lungul istoriei, vaccinurile și tratamentele pentru bolile infecțioase au apărut abia la finalul epidemiilor, când populația fusese deja profund afectată. Pentru rujeolă, scarlatină, tuberculoză sau febră tifoidă, leacurile apărute doar au încheiat definitiv răspândirea unor boli care erau oricum în punctul de a dispărea.
În cazul coronavirusului, vaccinarea a început la mai puțin de un an de la declanșarea pandemiei.
Rapiditatea dezvoltării vaccinurilor anti-Covid se datorează faptului că oamenii de știință aveau la dispoziție cercetările și datele din testele efectuate pe animale în urma pandemiei de SARS, din 2003, mai explică Peter Hotez.
Cercetătorii cunosc toate familiile de virusuri existente și dacă apare unul nou similar, pot produce rapid un vaccin.
„Facem acest lucru în fiecare an pentru gripă. Nu știm ce virusuri gripale vor circula, așa că presupunem. Și apoi îl formulăm aceste date într-un vaccin, folosind în esență aceeași platformă tehnologică pe care se bazează toate celelalte vaccinuri antigripale”, a explicat virusologul Angela Rasmussen, de la Universitatea din Georgetown.
Întregul proces de dezvoltarea a vaccinurilor pentru noile tulpini de gripă durează câteva luni și folosește o „platformă” despre care știm deja că este sigură. Cu o finanțare suficientă, ați putea face același lucru în cazul pandemiilor virale.
În cazul unei pandemii produse de un nou virus, este posibil să fie însă nevoie de câteva teste de siguranță suplimentare. Cele mai semnificative efecte adverse apar în zilele imediat după administrarea vaccinului, astfel că această de perioadă de testare ar trebui să fie minimă, mai scrie sursa citată.
Cum funcționează vaccinul Moderna
Moderna este o societate cu sediul în SUA care desfăşoară o activitate de pionierat în vederea dezvoltării unei clase noi de vaccinuri bazate pe ARN mesager (ARNm), transportat în celule de nanoparticule lipidice.
Platforma vaccinului a fost dezvoltată în cursul ultimilor zece ani. Principiul de bază constă în utilizarea acestei molecule ca suport de date cu ajutorul căruia organismul însuşi poate produce proteine şi poate activa o imunitate durabilă la COVID-19.
Mai exact, în organismul voluntarilor sunt injectate mici fragmente de instrucţiuni genetice denumite ARN mesager, o moleculă care "spune" celulelor corpului uman ceea ce trebuie să sintetizeze pentru a se proteja. Orice celulă este o mini-uzină care produce proteine, în funcţie de instrucţiunile genetice din nucleul său.
ARN-ul mesager introdus în vaccin se inserează în celule şi preia controlul asupra acestor "maşinării" pentru a fabrica un antigen specific noului coronavirus: "spinii" coronavirusului, vârfurile sale deja uşor de recunoscut şi care se află la suprafaţa lui, permiţându-i să se ataşeze de celulele umane pentru a le penetra, potrivit Agerpres.
Acel spin, inofensiv în sine, va fi apoi detectat de sistemul imunitar, care va produce anticorpi, iar oamenii de ştiinţă speră că acei anticorpi vor rămâne timp îndelungat în organism, păstrând active sistemele sale de protecţie.
Odată injectat materialul genetic, "celulele aflate în locul de injectare vor începe să producă, într-o manieră tranzitorie, una dintre proteinele virusului, în cazul de faţă proteina S, proteina acelui spin", a explicat Christophe D'Enfert, directorul departamentului ştiinţific din cadrul Institutului Pasteur din Paris.
Avantajele și dezavantajele vaccinurilor bazate pe ARNm
Avantajul acestei metode constă în faptul că nu mai este nevoie să se cultive un agent patogen în laborator, deoarece organismul însuşi îndeplineşte această sarcină. Acesta este şi motivul pentru care astfel de vaccinuri pot fi dezvoltate mult mai rapid. Nu mai este nevoie de celule prelevate din ouă de găină (ca în cazul vaccinurilor antigripale) pentru a fabrica acest vaccin.
"Vaccinurile ARN au particularitatea interesantă de a putea fi produse foarte uşor şi în cantităţi foarte mari", a rezumat Daniel Floret, vicepreşedintele Comisiei tehnice de vaccinare din cadrul Înaltei Autorităţi pentru Sănătate din Franţa.
Trebuie notat faptul că nu este posibil ca ARN-ul să se integreze într-un genom uman, alcătuit din ADN. "ARN-ul, pentru a putea să se integreze în genom, trebuie să fie transcris în sens invers (în ADN) - procedură denumită retrotranscriere -, iar acest lucru nu se realizează în mod spontan în celule", a explicat Christophe D'Enfert.
În ceea ce priveşte proteina coronavirusului, ea "nu va putea fi produsă în permanenţă, sinteza ei se va opri", la fel ca pentru orice vaccin, deoarece sistemul imunitar va distruge celulele care produc proteina virală. "Procesul se va stinge, deci, de la sine", a explicat Bruno Pitard, cercetător la Inserm/Universitatea Nantes şi directorul unui start-up care lucrează la acest tip de vaccinuri.
Inconvenientul lor: vaccinurile bazate pe ARN mesager trebuie să fie stocate la temperaturi foarte joase. În cazul vaccinului dezvoltat de Pfizer, temperatura de stocare este de minus 70 de grade Celsius. Pe de altă parte, vaccinul Moderna nu trebuie depozitat la temperaturi atât de joase. Guvernul american a început de mai multe luni să implementeze logistica necesară.
În schimb, nu la fel stau lucrurile pentru vaccinurile cu ADN, care pot fi păstrate la temperatura mediului ambiant.
