Femeie afgană, care trăiește în Kabul-ul cucerit de talibani: ”Acum trebuie să ard tot”
Într-un mesaj publicat de The Guardian, o femeie afgană care trăiește în Kabul povestește clipele de groază prin care trece acum, după ce capitala Afganistanului a fost cucerită de talibani.
După cum se știe, talibanii sunt adepții unui regim islamist foarte dur, iar o administrație controlată de ei ar putea însemna că femeile își vor pierde drepturile și libertățile câștigate în cei 20 de ani în care forțele SUA au supravegheat tranziția țării către democrație.
Mesajul studentei care trăiește în Kabul, după invazia talibanilor, publicat în The Guardian:
”Duminică dimineață, mă îndreptam spre universitate pentru cursuri, când am văzut un grup de femei care ieșeau din căminul pentru femei. Am întrebat ce s-a întâmplat, iar una dintre ele mi-a spus că poliția îi evacua, deoarece talibanii au ajuns la Kabul și vor bate femeile care nu poartă burqa.
Cu toții am vrut să ajungem acasă, dar nu am putut folosi transportul public. Șoferii nu ne-au lăsat să intrăm în mașinile lor pentru că nu au vrut să își asume responsabilitatea pentru transportul unei femei. A fost și mai rău pentru femeile din cămin, care sunt din afara Kabulului, și care erau speriate și confuze pentru că nu știau unde să meargă.
Între timp, bărbații care erau în jurul nostru își bateau joc de fete și femei, râzând de teroarea noastră. „Du-te și îmbracă-ți chadariul [burqa]”, a strigat unul. „Sunt ultimele tale zile în care ai ieșit pe stradă”, a spus altul. "Mă voi căsători cu patru dintre voi într-o singură zi", a spus al treilea.
Cu birourile guvernamentale închise, sora mea a alergat câteva kilometri prin oraș ca să ajungă acasă. „Am închis, cu multă durere, computerul care m-a ajutat să-mi servesc oamenii și comunitatea timp de patru ani”, a spus ea.
”Mi-am părăsit biroul cu ochii în lacrimi și mi-am luat rămas bun de la colegi. Știam că este ultima zi din slujba mea. ”
Aproape am terminat absolvirea și voi avea, simultan, două diplome de la două dintre cele mai bune universități din Afganistan. Ar fi trebuit să termin în noiembrie Universitatea Americană din Afganistan și Universitatea Kabul, dar în această dimineață totul mi-a dispărut din fața ochilor.
Am muncit atâtea zile și nopți pentru a deveni persoana care sunt astăzi, iar în această dimineață, când am ajuns acasă, primul lucru pe care l-am făcut cu surorile mele a fost să ne ascundem actele de identitate, diplomele și certificatele. A fost devastator. De ce trebuie să ascundem lucrurile cu care ar trebui să fim mândri? În Afganistan acum nu ni se permite să fim cunoscuți drept oamenii care suntem.
Ca femeie, simt că sunt victima acestui război politic început de bărbați. Am simțit că nu mai pot râde cu voce tare, că nu mai pot asculta melodiile mele preferate, nu mai pot să-mi întâlnesc prietenii în cafeneaua noastră preferată, nu mai pot purta rochia mea galbenă preferată sau rujul roz. Și nu mai pot merge la slujba mea sau nu pot termina diploma universitară pentru care am învățat ani de zile.
Îmi place să-mi fac unghiile. Astăzi, în timp ce mă îndreptam spre casă, m-am uitat la salonul de înfrumusețare unde obișnuiam să mă duc la manichiură. Fațada magazinului, în care se aflau poze frumoase ale fetelor, a fost dată cu vopsea peste noapte.
Tot ce am putut vedea în jurul meu au fost fețele înfricoșătoare și înfricoșate ale femeilor și fețele urâte ale bărbaților care urăsc femeile, cărora nu le place ca femeile să fie educate, să lucreze și să aibă libertate.
Cele mai devastatoare imagini pentru mine au fost cele în care unii păreau fericiți să își bată joc de femei. În loc să ne susțină, ei stau alături de talibani și le dau și mai multă putere.
Femeile afgane s-au sacrificat mult pentru puțina libertate pe care o aveau. Ca orfan, am țesut covoare doar pentru a primi o educație. M-am confruntat cu multe provocări financiare, dar aveam o mulțime de planuri pentru viitorul meu. Nu mă așteptam ca totul să ajungă așa.
Acum se pare că trebuie să ard tot ce am realizat în ultimii 24 de ani din viața mea. A avea orice carte de identitate sau premii de la Universitatea Americană este riscant acum; chiar dacă le păstrăm, nu suntem capabili să le folosim. Nu există locuri de muncă pentru noi în Afganistan.
Când provinciile s-au prăbușit una după alta, mă gândeam la visele mele frumoase de fată. Eu și surorile mele nu puteam dormi toată noaptea, amintindu-ne de poveștile pe care mama le spunea despre epoca talibanilor și despre modul în care tratau femeile.
Nu mă așteptam să ajungem să fim lipsiți din nou de toate drepturile noastre de bază și să călătorim înapoi în urmă cu 20 de ani. Ca, după 20 de ani de luptă pentru drepturile și libertatea noastră, să fim vânate pentru burqa și să ne ascundem identitatea.
În ultimele luni, pe măsură ce talibanii au preluat controlul în provincii, sute de oameni au fugit din casele lor și au venit la Kabul pentru a-și salva fetele și soțiile. Locuiesc în parcuri sau în aer liber. Am făcut parte dintr-un grup de studenți ai Universității Americane care a încercat să-i ajute prin colectarea de donații financiare, alimente și alte necesități și distribuirea acestora.
Nu mi-am putut opri lacrimile când am auzit poveștile unor familii. Unul și-a pierdut fiul în război și nu avea bani să plătească taxiul la Kabul, așa că și-au dat nora în schimbul transportului. Cum poate valoarea unei femei să fie egală cu costul unei călătorii?
Iar azi, când am auzit că talibanii au ajuns la Kabul, am simțit că voi ajunge sclav. Se pot juca cu viața mea oricum doresc.
Am lucrat și ca profesor la un centru de educație cu predare în limba engleză. Nu suport gândul că nu voi mai sta în fața clasei, învățându-i să cânte ABC-ul. De fiecare dată când îmi amintesc că frumoasele mele fetițe ar putea să oprească școala și să rămână acasă, îmi curg lacrimile.”
