Cine a fost Regele Harald V al Norvegiei. Copilăria în exil, iubirea pentru Sonja și domnia care a modernizat monarhia

Palatul Regal din Oslo a anunțat că monarhul Norvegiei a murit vineri, la ora 6:35, la Spitalul Național din Oslo. După decesul său, fiul său, Haakon, a devenit automat noul rege al Norvegiei, potrivit regulilor succesiunii monarhice.

Deși monarhia are în principal un rol ceremonial și constituțional, regele s-a bucurat de o popularitate ridicată și a devenit, în cei peste 30 de ani de domnie, una dintre principalele figuri ale stabilității și unității naționale.

Copilăria lui Harald, marcată de război și exil

Harald s-a născut în 1937, la Asker, în apropiere de Oslo. A fost primul prinț norvegian născut pe teritoriul țării după mai bine de 500 de ani. Nașterea sa a avut loc la câteva decenii după ce Norvegia și-a recâștigat independența politică, în urma dizolvării uniunii cu Suedia în 1905. În acel moment, bunicul său, Haakon al VII-lea, fusese ales rege.

Avea doar trei ani când trupele Germaniei naziste au invadat Norvegia. Pentru a evita capturarea, mama sa, Prințesa Märtha, a părăsit țara împreună cu Harald și cele două surori ale sale, Ragnhild și Astrid. Familia a trecut prin Suedia înainte de a ajunge în Statele Unite.

Tatăl său, Prințul Olav, și bunicul său, Regele Haakon al VII-lea, au mers în Marea Britanie, unde s-au alăturat guvernului norvegian aflat în exil. Refuzul lui Haakon al VII-lea de a accepte condițiile impuse de Germania nazistă avea să transforme familia regală într-un simbol al rezistenței Norvegiei.

În anii petrecuți în Statele Unite, membrii familiei regale norvegiene au fost primiți în mai multe rânduri la Casa Albă. Harald avea numai șase ani când a primit prima sa misiune oficială. Prințul a participat atunci la ceremonia de botezare a unor avioane de luptă la o bază norvegiană din Canada.

După încheierea războiului, familia regală s-a întors în Norvegia în iunie 1945.

De la prinț pasionat de navigație la rege al Norvegiei

După revenirea în țară, Harald a urmat sistemul de învățământ public norvegian. Ulterior, și-a continuat studiile la Colegiul Militar Norvegian și la Universitatea Oxford.

La fel ca tatăl său, Harald a fost pasionat de navigație. Prințul Olav fusese campion olimpic la această disciplină în 1928, iar Harald a reprezentat Norvegia la mai multe ediții ale Jocurilor Olimpice.

Pasiunea pentru navigație a continuat și după ce a devenit adult. În 1987, Harald a câștigat medalia de aur la Campionatele Mondiale de navigație, în calitate de căpitan al propriului iaht.

În paralel cu activitatea sportivă și pregătirea pentru rolul de viitor monarh, viața personală a lui Harald avea să influențeze semnificativ imaginea pe care familia regală o avea în societatea norvegiană.

Povestea de dragoste cu Sonja Haraldsen

În tinerețe, Harald era considerat destinat unei căsătorii cu o prințesă europeană, conform tradiției familiilor regale. Prințul a refuzat însă mai multe variante și a insistat să se căsătorească cu femeia pe care o iubea, Sonja Haraldsen.

Sonja nu avea origini regale. Era fiica unui om de afaceri norvegian, iar Regele Olav s-a temut inițial că o astfel de căsătorie ar putea afecta imaginea unei monarhii încă relativ tinere.

Harald nu a renunțat însă la relația sa. După mai mulți ani, a primit acordul tatălui său pentru căsătorie. Cei doi s-au căsătorit la 29 august 1968.

Temerile privind reacția populației nu s-au confirmat. Norvegienii au primit cu entuziasm cuplul, iar Sonja avea să devină, la rândul ei, Regina Norvegiei. Cei doi au avut doi copii, Prințul Haakon și Prințesa Märtha Louise.

Harald V, regele care a modernizat monarhia

Harald a urcat pe tron la 21 ianuarie 1991, după moartea tatălui său, Olav al V-lea. Noul rege a preluat conducerea într-o perioadă în care Norvegia trecea prin transformări economice importante, susținute inclusiv de dezvoltarea industriei petrolului și gazelor naturale.

Una dintre preocupările sale a fost modernizarea imaginii monarhiei și apropierea instituției de societatea norvegiană. Harald a păstrat în același timp motto-ul familiei regale, folosit și de tatăl și bunicul său: „Totul pentru Norvegia”.

De-a lungul domniei, Harald a devenit unul dintre cei mai populari membri ai familiei regale. A preferat o imagine mai puțin formală și mai apropiată de oameni, evitând distanța asociată în mod tradițional cu monarhiile europene.

Discursul care a unit Norvegia după atentatele din 2011

Unul dintre cele mai importante momente ale domniei lui Harald V a venit după atentatele teroriste din 2011. Atacurile comise de extremistul de dreapta Anders Behring Breivik s-au soldat cu 77 de victime.

În timpul unei ceremonii de comemorare, regele a transmis un mesaj despre democrație, libertate și caracterul deschis al societății norvegiene. Discursul său a avut un ecou puternic în întreaga țară și a consolidat rolul lui Harald ca figură simbolică de unitate într-un moment de profundă suferință națională.

Harald V și mesajul pentru diversitate

În 2016, Harald a atras din nou atenția printr-un discurs dedicat diversității și valorilor societății norvegiene. Regele a vorbit despre egalitate, comunitatea LGBTQ+, refugiați și libertatea religioasă.

Mesajul său a subliniat ideea unei Norvegii în care oamenii au libertatea de a-și alege partenerul, credința religioasă sau chiar de a nu urma nicio religie. Discursul a devenit rapid viral și a fost distribuit masiv pe rețelele sociale.

Prin astfel de intervenții, Harald V a contribuit la consolidarea unei imagini moderne a monarhiei norvegiene. Deși nu avea atribuții politice executive, regele și-a folosit poziția constituțională și rolul simbolic pentru a susține valorile pe care le considera esențiale pentru societatea norvegiană.

De ce Harald V nu a abdicat

Spre deosebire de alți monarhi europeni care au ales să renunțe la tron în ultimii ani, Harald V nu a luat în calcul abdicarea. Chiar și la o vârstă înaintată, acesta a susținut că își va continua îndatoririle regale atât timp cât îi va permite starea sa.

După moartea sa, succesiunea la tron s-a produs automat, iar fiul său, Haakon, a devenit noul rege al Norvegiei.

Domnia lui Harald V rămâne asociată cu o combinație între tradiția monarhică și adaptarea instituției la o societate modernă. De la copilul nevoit să părăsească Norvegia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial până la monarhul care a susținut public toleranța, diversitatea și unitatea națională, Harald V a avut o viață strâns legată de principalele momente ale Norvegiei contemporane.

Cine îi urmează la tron Regelui Harald V al Norvegiei

După moartea Regelui Harald V, tronul Norvegiei a fost preluat automat de fiul său, Prințul Moștenitor Haakon, în vârstă de 53 de ani. Succesiunea s-a produs imediat după decesul monarhului, conform regulilor constituționale ale Norvegiei.

Haakon, născut la 20 iulie 1973, este singurul fiu al Regelui Harald V și al Reginei Sonja. El a fost moștenitorul direct al tronului încă din 1991, când tatăl său a devenit rege. Înainte de urcarea pe tron, Haakon a îndeplinit numeroase atribuții oficiale și a preluat temporar responsabilitățile regale în perioadele în care tatăl său nu și-a putut exercita funcția.

Noul monarh este căsătorit cu Regina Mette-Marit, iar cuplul are doi copii: Prințesa Ingrid Alexandra și Prințul Sverre Magnus.

Odată cu ascensiunea lui Haakon, Prințesa Ingrid Alexandra, în vârstă de 22 de ani, devine prima în linia de succesiune la tronul Norvegiei. Ea este urmată de fratele său mai mic, Prințul Sverre Magnus. Ordinea succesiunii este stabilită de legislația norvegiană.

Potrivit informațiilor publicate după moartea lui Harald, noul rege trebuie să depună jurământ în fața Parlamentului norvegian. Norvegia nu organizează o ceremonie tradițională de încoronare.