Care e adevăratul plan al lui Vladimir Putin. Un expert englez explică ce a vrut să obțină Rusia cu incursiunile în NATO
Amenințările îndrăznețe ale lui Vladimir Putin împotriva aliaților NATO din ultimele săptămâni au determinat analiștii să încerce să descifreze planul liderului rus.
Fostul ofițer de informații Philip Ingram dezvăluie motivul din spatele incursiunilor îndrăznețe ale forțelor aeriene ruse în spațiul aerian, în emisiunea Battle Plans Exposed, arată publicația The Sun.
În urma unei serii de invazii aeriene ale Moscovei care amenință securitatea europeană, continentul se află acum în stare de alertă pentru a combate agresiunea lui Putin.
Philip Ingram afirmă că motivul real al Kremlinului din spatele recentei serii de încălcări teritoriale este acela de a stârni panică și de a epuiza resursele aliate, ca parte a unui „joc periculos de-a curajul”.
Expertul afirmă: „Este o momeală clasică, el încearcă în mod deliberat să epuizeze timpul, banii și resursele Occidentului, distrăgându-le de la războiul real din Ucraina. În timp ce politicienii sunt ocupați cu reuniuni de criză urgente, încercând să găsească o soluție... Rusia este liberă să devină mai puternică”.
Ultimele provocări ale lui Putin sunt exemple ale modului în care Rusia „provoacă NATO în aer”, afirmă Ingram.
El spune: „Am asistat la o creștere masivă a numărului de avioane rusești care încalcă spațiul aerian al NATO, împingând și testând alianța până la limită, atât din punct de vedere politic, cât și militar. Avioanele de vânătoare rusești MiG-31 au pătruns în spațiul aerian estonian timp de 12 minute, într-o acțiune îndrăzneață care a pus toată Europa în alertă”.
În ultimele două săptămâni, Europa a fost martora unor confruntări între avioane de vânătoare, apariții misterioase ale unor drone de mari dimensiuni și activități coordonate de sabotaj care au blocat operațiunile la aeroporturile importante.
Dronele au fost văzute zburând deasupra mai multor aeroporturi daneze, ceea ce a dus la închiderea unuia dintre ele pentru câteva ore.
Campania de dezinformare rusească, strategii de „fum și oglinzi”
Acest incident a urmat unei situații similare în Norvegia, incursiunilor dronelor rusești în teritoriul Poloniei și României și încălcării spațiului aerian estonian de către avioane de vânătoare rusești. Ingram afirmă că mass-media rusă și purtătorii de cuvânt ai Kremlinului au etichetat recentele încălcări aeriene drept știri false, ca parte a unei campanii de dezinformare în creștere.
„Incursiunile în spațiul aerian al NATO pe care le-am menționat mai devreme... au fost etichetate ca știri false de către purtătorii de cuvânt ruși. Ambasadorul adjunct al Rusiei la Națiunile Unite, Dmitri Polonsky, a declarat că nu există dovezi care să susțină afirmațiile privind incursiunile Moscovei în spațiul aerian al membrilor NATO” a spus expertul.
Însă recentele încălcări ale spațiului aerian cu drone și avioane au determinat Europa să planifice realizarea unui sistem de apărare masiv, denumit „zidul de drone”, pentru a descuraja viitoare încălcări.
Proiectul va fi un sistem sofisticat de apărare aeriană cu mai multe niveluri, care poate detecta, urmări și doborî drone necunoscute. Acest lucru va scuti aliații europeni de a trimite avioane de vânătoare și de a irosi rachete de milioane de dolari în măsuri de primă intervenție.
Philip Ingram descrie modul în care Rusia a acuzat Europa că răspândește „acuzații nefondate” ca parte a unui război de dezinformare împotriva Ucrainei și a aliaților săi occidentali.
Conform acestuia, Putin folosește strategii de „fum și oglinzi” pentru a-și induce în eroare adversarii – atât pe câmpul de luptă, cât și în societate.
El dezvăluie cum brutalitatea războiului și atacurile cu drone pălesc în comparație cu tacticile de dezinformare și înșelăciune folosite de forțele ruse. Armate false, semnale fantomă și spionaj sunt toate exemple ale războiului lui Putin de „șiretlicuri și înșelăciuni”, spune expertul: „Toate războaiele sunt înșelăciuni, toate înșelăciunile sunt războaie”
„Războiul informațional global al Rusiei și partea centrală a doctrinei sale militare sunt concepute pentru a modela opinia mondială și a justifica agresiunea sa” afirma Ingram
Tehnologia „de păcăleală”
Ingram dezvăluie, de asemenea, tacticile ascunse utilizate în războiul lui Putin, inclusiv tancurile gonflabile și avioanele de vânătoare pictate pe aerodromuri.
El vorbește despre „operațiunile sub steag fals” – atacuri orchestrate de Rusia, dar pentru care sunt învinuiți ucrainenii, și amintește despre spioni ucraineni care lucrează în Rusia deghizați în femei în vârstă, ca parte a războiului de spionaj care se desfășoară în tăcere între cele două părți.
„Ambele părți sunt maestre în crearea de armate fantomă. Cel mai mare dușman al unui soldat nu este întotdeauna din carne și oase. Este un fals. Aceasta este o tactică modernă de dezinformare, care păcălește inamicul să lupte cu fantome, falimentându-l în timp ce armele reale se pregătesc să lovească” consideră expertul.
El descrie tehnicile operaționale de dezinformare utilizate în război.
„Tehnologia este folosită pentru a orbi și a confuza inamicul, păcălind senzorii și serviciile de informații”, dezvăluie analistul. Rusia utilizează „sisteme de război electronic” care creează „bule false de semnale GPS, drone și rachete ghidate”.
Cei care zboară în această bulă pot pierde brusc orientarea și pot fi deviați de la curs.
„Este un scut invizibil, un câmp minat digital care poate opri unele dintre cele mai inteligente arme ale Ucrainei”, a spus el.
Dezinformarea rusă a semănat îndoieli în politica britanică, creând confuzie și fracturând poziția Regatului Unit față de Rusia.
Ingram explică apoi „cel mai înalt nivel de înșelăciune strategică”.
„Nu este vorba doar de a păcăli un soldat sau un spion, ci de a păcăli întreaga lume”, spune el.
Putin vizează comunitatea internațională, cu scopul de „a semăna diviziune și îndoială”.
„Întregul pretext pentru invazie a fost o minciună strategică”, explică Ingram.
Strategia rusească, inspirată din cel de-Al doilea Război Mondial
Philip Ingram a căutat momentul în care a început nivelul de înșelăciune strategică și identifică rădăcinile acesteia în cel de-al Doilea Război Mondial. Expertul a analizat modul în care Aliații au creat o armată fictivă ca parte a unuia dintre cele mai ambițioase planuri de înșelăciune din istoria militară – Operațiunea Fortitude.
Construind sute de tancuri gonflabile și ambarcațiuni false, Aliații au înșelat forțele germane.
Privind în trecut, expertul militar spune: „Scopul era să-l convingă pe Hitler că invazia principală va avea loc la Pas-de-Calais, cea mai scurtă traversare maritimă, iar invazia reală din Normandia urma să fie prezentată ca o simplă diversiune”.
El analizează, de asemenea, Operațiunea Mincemeat, povestind cum a fost una dintre cele mai îndrăznețe misiuni din cel de-al Doilea Război Mondial – care a reușit să păcălească forțele germane.
Ingram amintește și un exemplu mai recent de înșelăciune în Kosovo, care a costat aliații occidentali sume enorme de bani atunci când au folosit rachete antiradiații.
Expertul afirmă: „De la tancurile gonflabile din al Doilea Război Mondial la fantomele digitale de astăzi, planurile de luptă bazate pe înșelăciune au evoluat, dar scopul lor rămâne același. Să confunde, să paralizeze și să manipuleze inamicul. Războiul din Ucraina a arătat că conflictul modern este un război hibrid, atât pe câmpul de luptă, cât și în spațiul informațional global”
Ce este articolul 4?
Articolul 4 din tratatul NATO permite oricărui stat membru să solicite consultări urgente cu aliații dacă consideră că securitatea, independența politică sau integritatea teritorială sunt amenințate.
Este, în esență, un semnal de alarmă diplomatic – o modalitate de a reuni aliații NATO la masa negocierilor, de a împărtăși informații și de a conveni asupra unui răspuns comun înainte ca situația să se agraveze și mai mult.
Spre deosebire de articolul 5 – clauza de apărare colectivă a NATO – articolul 4 nu declanșează automat acțiuni militare, dar poate duce la întăriri, patrule aeriene intensificate sau măsuri de descurajare mai puternice pe flancul estic al alianței.
Polonia și statele baltice au invocat în repetate rânduri articolul 4 de la anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 și din nou după invazia Ucrainei în 2022, invocând amenințări care se extind dincolo de granițele lor.
Turcia a utilizat, de asemenea, articolul 4 de mai multe ori, inclusiv în timpul conflictului sirian.
NATO afirmă că articolul 4 este un instrument important pentru a demonstra unitate și hotărâre, arătând clar adversarilor că alianța se află în stare de alertă maximă.
