A doua sursă majoră de energie la care am apelat a fost Ucraina, cu 14,2% din necesarul importat. Altfel spus, Bulgaria ne-a sprijinit constant, pe termen lung, Ucraina ne-a ajutat în regim de urgență.
În schimb, România a salvat, în același interval, Republica Moldova, unde a plecat 58% din exporturile noastre de energie, dar și Serbia, căreia i-am direcționat 25,1% din exporturi.
La prima vedere, astfel de exporturi masive efectuate concomitent cu importuri chiar și mai mari par a fi paradoxale. Nu ascund însă, sub nicio formă, vreo agendă ascunsă sau interese conspiraționiste. Pur și simplu, așa funcționează o rețea energetică interconectată.
Cea mai grav afectată în această rețea regională a fost Ungaria, unde premierul Peter Magyar a recunoscut că doar printr-un noroc nu s-a produs până acum o pană națională de electricitate. Maghiarii sunt, de departe, cei mai vulnerabili din Europa de Est din cauza dependenței lor critice față de importuri și energia nucleară.
Centrala nucleară de la Paks, realizată cu tehnologie sovietică, asigură aproape jumătate din producția țării, iar scăderea, dar și încălzirea istorică a apelor Dunării, vitale pentru răcirea reactoarelor nucleare, a dus centrala până la un nivel de producție de doar 12% din capacitate.
Aflată în pericol major de închidere totală a centralei nucleare, Ungaria a impus măsuri imediate de economisire a energiei și a apelat la importuri masive de pe piața europeană, în condițiile în care nu s-a îngrijit din timp să-și asigure capacități de stocare a energiei.
Ungaria a fost salvată perioada aceasta de la blackout de Ucraina – o întoarcere ironică a sorții, dacă ne amintim de prorusul ex-premier Viktor Orban, care a tratat oficial Ucraina ca un stat ostil. Aflată în război de 4 ani și jumătate împotriva Rusiei agresoare, între bombardamente și operațiuni sângeroase pe front, Ucraina a produs vara aceasta suficient de multă energie fotovoltaică și nucleară – prin cele 15 reactoare comerciale, dispuse în 4 centrale nucleare active- pentru a injecta masiv cantități uriașe de energie în rețeaua Ungariei.
România produce, dar nu are unde stoca energia
În paralel, aceeași Ucraină răvășită de război a fost capabilă să țină lumina aprinsă și în România, pe care politicienii o prezintă constant ca lider energetic al regiunii. Pe hârtie, capacitățile de producție ale României asigură teoretic acest statut. Practic, seceta și canicula au sufocat un sistem energetic care poate produce, dar nu are unde să stocheze.
Ca și Ungaria vecină, România nu s-a îngrijit să-și dezvolte capacități de stocare a energiei suficient de mari pentru a se pune la umbră în vremuri de criză. Așa a ajuns în situația de a avea supraproducție ziua, din producția fotovoltaică, la orele când același soare oferă tuturor la fel de multă energie, de unde rezultă logic un preț mai mic. După apusul soarelui, însă, când se consumă cea mai multă energie, România nu mai are acea energie fotovoltaică, pentru că nu are unde să o stocheze, și trebuie să importe la prețuri mult mai mari.
Pe de altă parte, România nu are structural un sistem energetic atât de dependent de alții ca Ungaria. Producția noastră nucleară asigură maxim 20% din necesarul țării, energia hidro reprezintă 28-32%, termoncetralele pe cărbune și gaze aduc într-un an normal 25-30%, eolienele contribuie cu 12-15%, iar energia solară reprezenta pe timpul anului circa 3-5% din total.
Toate aceste cifre au fost date peste cap în această vară. Producția hidroenergetică s-a prăbușit în lunile iulie-august din cauza secetei extreme, România ajungând să producă abia 500 MW pe zi, față de 1.500-2.000 MW cât obțineau de obicei hidrocentralele.
Aceeași secetă care a dus Dunărea la cel mai coborât debit din istorie a cauzat oprirea Reactorului 1 de la Cernavodă (deci aproximativ 10% din necesarul țării), urmată de o cursă disperată pentru menținerea în funcțiune a Reactorului 2. În cele din urmă, chiar și după detonarea de stânci și scufundarea de barje pentru redirecționarea Dunării către Cernavodă, și al doilea reactor urmează să fie închis joi, 13 august. Energia nucleară a României se bazează pe tehnologia canadiană CANDU, dependentă și ea de apele Dunării pentru răcirea reactoarelor.
Bulgaria este liderul Uniunii Europene la capacitate de stocare a energiei electrice
Într-un sistem aflat sub o presiune constantă uriașă, fotovoltaicele au ajuns să producă și 50% din necesarul României, iar eolienele au fost capabile să producă și ele în unele zile la fel de multă energie cât furnizau hidrocentralele în timpuri normale. Dar, din nou, România nu are unde să stocheze toată această energie produsă ziua.
Pentru a nu-și închide, la propriu, lumina, România a fost nevoită să importe de urgență seara cantități masive din energia nucleară stabilă a Ucrainei. Cumva, Ucraina a reușit să salveze și România, în timp ce ținea în priză și Ungaria.
În mod neașteptat, cel mai bine o duce în această perioadă de criză Bulgaria. Codașa tuturor clasamentelor privind nivelul de viață și dezvoltare din Uniunea Europeană a reușit performanța unică de a investi responsabil în capacități de stocare. Acum 2 ani, Bulgaria avea capacități de stocare a energiei de doar 200 MW. Azi, are 4.800 MW și este liderul Uniunii Europene în această privință.
Spre comparație, România raporta la nivelul lunii august o capacitate de 1.000 MW, după ce la începutul anului avea doar 138 MW, potrivit datelor oficiale.
Bulgaria a fost ocrotită și de șansă. Centrala sa nucleară de la Kozlodui, bazată pe aceeași tehnologie sovietică precum cea maghiară, de la Paks, a funcționat sub presiune, ce-i drept, dar normal în toată această perioadă de criză. Dunărea a fost în dreptul său suficient de mare pentru a-i asigura funcționarea la întreaga capacitate.
Energia nucleară asigură circa 40% din producția Bulgariei, cărbunele contribuie cu 20%, fotovoltaicele aduc 18% în sistem, energia hidro vine cu 11%, în timp ce eolienele au sub 5%. Bulgaria a avut însă unde să și stocheze toată această producție, astfel încât a putut să se transforme în bateria Europei de Est, cu exporturi masive în România și alți vecini, la prețuri de vârf.
În fine, Serbia este dependentă de energia produsă de termocentralele pe cărbune și pe hidrocentrale – Porțile de Fier, pe care le împarte cu România. Și în cazul ei, debitul extrem de scăzut al Dunării și seceta generalizată a afectat grav sectorul, țara fiind nevoită să impună măsuri de raționalizare și să recurgă la importuri masive, la prețuri maxime.
Rețeaua interconectată din Europa de Est nu poate primi energie ieftină din Vest pentru că e ”gâtuită”
Toate țările sus-menționate sunt puternic interconectate fizic, ceea ce le asigură susținere reciprocă în caz de avarie, dar sistemele lor naționale sunt inferioare ca infrastructură și stocare celor din vestul Europei, iar conectarea lor cu rețeaua europeană ENTSO-E este ”gâtuită” vara din cauza presiunii locale.
România, Ungaria, Bulgaria și chiar Serbia, chiar dacă nu este membră UE, sunt legate prin inițiativa CESEC și complet integrate în rețeaua unică europeană. Asta permite ca atunci când o țară are deficit (Ungaria și România, de exemplu), energia din sistem să curgă automat înspre ele din țările cu surplus (cum e Bulgaria sau rețeaua central-europeană).
Capacitatea liniilor transfrontaliere dintre Europa Centrală (Austria sau Germania) și Europa de Est este însă de obicei sufocată în perioadele de consum de vârf. Din cauza acestui blocaj, energia ieftină din Vest nu poate ajunge în Est, iar țările de aici înregistrează mereu cele mai mari prețuri la energie din toată Europa în momentele de criză climatică.
În prezent, Comisia Europeană a convocat grupuri speciale de coordonare pentru a acorda sprijin de urgență României și Ungariei, dar rezolvarea situației pe termen lung necesită eforturi politice și investiții masive urgente.
