Oamenii sunt Lumina, partea I. Manastirea Rarau, coltul de Rai unde oamenii se apropie de Dumnezeu cu zambetul pe buze
Vom cunoaste in aceasta editie "Romania, te iubesc!" oameni care stau de vorba cu Dumnezeu, il inteleg si il iubesc. Pentru ei, salutul "Hristos a inviat - adevarat a Inviat" deschide portile Raiului.
Alex Dima a batut tara in lung si-n lat, a trait alaturi de acesti oameni iar acum ni-i prezinta si noua.
De cand a inceput Postul Mare, am tot alergat prin paduri dupa hotii de lemne. Pana intr-o zi, cand in pe culmile Raraului am auzit batai de toaca si dangat de clopot. Asta m-a oprit din alergat.
Am intrat aici ca sa imi trag sufletul sau... mai bine zis sa-l hranesc. Si am aflat o lume care traieste intr-o alta dimensiune. A spiritului, la zeci de kilometri de freamutul orasului, oameni care traiesc pentru si aproape de Dumnezeu.
Parintele Veniamin este staretul Manastirii Rarau, un batran poznas, pus pe sotii, cu o viata de om traita in calugarie.
"Cica cine deschide usa bisericii nu se mai insoara". Doar ca usa se deschide cu tot cu alarma. "Aoleu, stiti sa o opriti?".
Primul popas, biserica veche a manastirii.
"Acum e gata...vine politia" glumeste parintele. "Am reusit sa pornesc alarma la manastire" se amuza si Alex Dima.
Cum ar zice parintele ne-am facut o intrare in casa lui Dumnezeu cu surle si trambite.
De 500 de ani pe aceste locuri calugarii se roaga.
"Calugarul e mereu in misiune. Care e misiunea lui? Sa se roage pentru pacatele lui si pentru mantuirea celor care vin sa-l viziteze.
- De cati ani sunteti in manastire?
- De la 18 ani. Am plecat de la prislop. Am plecat de la Parintele Arsenie. In armata am facut la munca. La roaba. Sofer la roaba. Si am venit la armata lui Hristos. De 47 de ani sunt aici"
De 47 de ani aici si de peste 64 in calugarie. M-am oprit aici cu multe intrebari.
"Ce e fericirea?
- Fericirea e sus in cer.
- Si aici pe pamant?
- Si aici. Raiul ti-l pregatesti de aici. Cheile raiului sunt in mana noastra. Cu ce descuiem? Porunci sunt mai multe dar in 2 intra toate. Sa iubim pe Dumnezeu si pe semenii nostri. Atat"
Asa ca pentru o noapte am ramas aici, in acest colt de rai.
"Vino azi si asculta frate un glas dulce si frumos ce te-ndeamna sa iei parte la lupta pentru Hristos. Vino frate fara teama , vino nu te rusina. Ca Iisus mereu te cheama, vino si nu intarzia"
"- Ce e spovedania? Al doilea botez. Ati gresit cu o Ileana de atunci si pana acuma?
- Ia taie...asta avem o discutie intre 4 ochi. Unde ma duceti?
- Apai, doctorul trebuie sa intrebe, vomiti, ai greturi? Ai masele cariate? Sa faceti asa. Sa va spovediti curat
- Dumneavoastra aveti pacate? Hoo, multe. N-am fire de par in cap..."
In spatele manastirii, parintele Ghenadie se lupta cu doua tuciuri cufundate in plita.
"Trebuie sa nu fie cruda, sa fie coapta bine, ca mi-o pun in cap fratii. S-a mai intamplat. Sunt si din astea. Unu-i mai nervos, nu-i place mancarea...punem dragoste aici"
La manastire, daca ai intrat nu stai. Ori te rogi ori muncesti. Am fost repartizat la curatat usturoi.
"De cat timp sunteti aici? Am 15 ani.
- Si inainte ati fost prin alta parte?
- Am fost casatorit. Am 3 copii.
- Sa va traiasca.
- Casatoriti toti.
- Pai cati ani aveti parinte?
- 51. Nu par?
- Nu. Multi inainte"
Ceva mai in deal, parintele Bartolomeu taie lemne. In manastire sunt 20 de vietuitori. Fiecare, atunci cand nu este in biserica la rugaciune, isi are locul bine stabilit, stie ce are de facut. Face ascultare. Si cauta raspunsuri.
"Iubire inseamna sa traiesti ca in locul lui. Il doare, sa te doara si pe tine. Il bucura, sa te bure si pe tine"
Parintele Chiril s-a calugarit de doar cateva luni. A trait ani de zile in Irlanda. Umbla in blugi si cu un fes cu insemnele Americii.
"Va lipseste ceva din civilie?
- Eu ma simt bine in manastire...intodeauna poti sa spui ca in viata sunt unele pe care le regreti...
- Si din lucrurile alea de le regreti?.
- Pune puncte, puncte"
Sunt toti o mare familie. Au venit aici sa-l gaseasca pe Dumnezeu. Si, dupa cum arata si vorbesc par ca l-au gasit si se lupta zi si noapte sa ramana aproape de El.
Se roaga in fata icoanei Maicii Domnului, despre care se psune ca este facatoare de minuni. Multi oameni si-au aflat alinarea suferintelor si linistea in fata acestei icoane. Slujba se termina tarziu dupa miezul noptii.
Iar cand se lumineaza de ziua, slujba incepe din nou. Ore in sir petrecute de calugari in rugaciune in fiecare zi, toata viata.
Si dintr-o data curtea manastirii devine neincapatoare. Zeci de pelerin vin aici sa se roage.
Iar intre ei, staretul Veniamin e ca pestele in apa. Imparte zambete si binecuvantari.
Aici, departe de lume, in poiana de langa Pietrele Doamnei, oamenii se retrag pentru a-l cauta si intalni pe Dumnezeu. E liniste. Un loc in care iti incarci plamanii cu aer si sufletul cu lumina.
Etichete: alex dima,
.webp)
