„Am avut sentimentul că asist la o piesă de teatru ieftină”. Alex Dima despre “Dragă Stolo”, moment epic din istoria recentă

„Am avut sentimentul că asist la o piesă de teatru ieftină, dar foarte bine gândită”, spune Dima despre celebra scenă „Dragă Stolo”, momentul epic din 2004, când Traian Băsescu, pe atunci primar al Capitalei, a preluat, în lacrimi, ștafeta de la Theodor Stolojan în cursa pentru Președinția României.

Alex Dima: „Ne pregăteam de jurnalul de ora 19:00. L-am văzut pe Theodor Stolojan, care stătea de vorbă cu jurnaliștii, și pe Traian Băsescu. Râdeau, făceau glume. Dintr-o dată, când a venit ora 19:00 și am intrat live, primarul Capitalei (Traian Băsescu- n.r.) a început să plângă, să pună capul pe umărul lui Stolojan.

Și atunci am avut sentimentul că asist la o piesă de teatru ieftină, dar care – istoria a dovedit – a fost foarte bine gândită și ticluită. S-a întâmplat la doi metri distanță”, își amintește Alex Dima.

Claudiu Pândaru spune că înaintea acestui moment, auzise de intenția lui Theodor Stolojan de a se retrage din cursă în favoarea lui Băsescu, dar încerca să obțină o confimare.

Citește și

Hotii care i-au spart de doua ori casa fostului premier Theodor Stolojan au fost retinuti. Zonele unde operau talharii

Claudiu Pândaru: Îmi aduc aminte că am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe Raluca Turcan, care era asistent apropiată, mâna dreaptă a lui Stolojan la vremea respectivă. A răspuns plângând. Vă dați seama că am primit confirmarea..."

Cei doi jurnaliști spun că acea perioadă a fost una intensă, în care jurnaliștii se confruntau direct cu politicienii.

Claudiu Pândaru: „Cred că în primul rând calitatea intelectuală a politicienilor din acea perioadă era mai ridicată. La fel și respectul față de profesia de jurnalist. Politicienii de acum au o părere fantastic de bună despre ei și privesc omul din față de la trei metri înălțime. Dar atunci exista o doză mai mare de respect și față de meseria noastră.”

Privind înapoi, cei doi recunosc că anii aceia au fost plini de speranță, dar și de naivitate. România de azi e alta – cu mai multă experiență, dar și cu mai puține iluzii.

Alex Dima: “Noi sperăm că că dacă intrăm în Uniunea Europeană în trei ani, în 2007, pe aici o să curgă lapte și miere. Ceea ce a și curs, s-a întâmplat, dar nu așa cum vedeam noi în 2004”.

Claudiu Pândaru: “2004 e unul dintre acei ani în care România a sperat că o ia de la zero, că e un nou început, că în sfârșit intram pe o traiectorie. Acuma, dacă ai întreba pe cineva uitându-se înapoi în anii ăștia, dacă așa a fost, nu știu, e greu de estimat. România a avut multe astfel de noi începuturi, de momente în care, politic, social, a sperat că prin acțiunile sale se îndreaptă pe o traiectorie de neîntors. Așa a fost în multe privințe, în altele nu. Sunt încă momente și acum, în 2025, în care așteptăm s-o luăm iar de la zero, s-o luăm iar de la capăt.”

Articol recomandat de sport.ro

Sorana Cîrstea, cel mai greu anunț al carierei | FOTO