Cum au reușit familiile tradiționale de rromi numiți boldeni să devină principalii furnizori de flori ai Capitalei, după 1990
„De unde sunt florile?”, partea a II-a. Afacerile din Capitală cu flori au fost ani de zile controlate de familii tradiţionale de rromi numiţi boldeni. Cine sunt aceştia şi cum au reuşit ca după 90 să devină principalii furnizori de flori ai Bucureştiului
Şi mergem şi la Cluj, unde continuăm să vă prezentăm afaceri de zeci de milioane de euro din buchete de import.
Comerţul stradal cu flori a fost dominat de vânzători de origine rromă încă de la începutul secolului trecut. Aceştia aveau un cvasi monopol în Bucureşti, iar muzica de lăuăarie le-a marcat activitatea.
Andrei Șerban este un activist şi artist de etnie romă care a studiat tagma florarilor bucureşteni, numiţi boldeni. Aşa a ajuns la Florin Georgescu de la Asociaţia florarilor.
Andrei Şerban, activist: „Am aflat că, practic, denumirea de Boldeni vine de la satul Bold, înțeleg unde e actuala, Pipera, cam de acolo ar fi fost un sat. Și pentru că Bucureștiul se extindea, au fost relocați în București, în Colentina. Și acolo stă comunitatea de Bolden și, practic.”
Florin Costel Georgescu: „Cea mai mare comunitate de Bolden stă în Colentina, sectorul 2. Sectorul 2. Aici, să zic așa, s-a reorganizat toți florarii. Majoritatea florarilor erau foarte, foarte amărâți. Stăteau șapte familii într-o casă. Și am început să-i ceau și pe câmp, luau flori și veneau pe la universitate și le puneam în coșuri, coșuri acelea de nuiele făcute și le vindeam la universitate. Asta vorbim înainte de 89. Da, pe timpul lui Ceaușescu până în 60-70-80.”
Andrei Şerban, activist: „Da, dar istoria e un pic mai devreme, că înțeleg că și în satul Bold, ăsta cumva din ce am documentat noi, ne apare că pe vremea lui Cuza, Boldenii aveau flori în grădină și cumva făceau drumul ăsta spre București.”
Legenda spune că însuşi Cuza după ce i-a eliberat din robie i-a lăsat să facă comerţ cu flori.
Florin Costel Georgescu este fiul uneia dintre cele mai cunoscute florărese a Bucureştiului, Bambina, care a murit acum 10 ani.
Florin Costel Georgescu: „Mama mea a fost o femeie energică și, să zic așa, cu foarte mare tupeu, în sensul că ea avea 14-15 ani și a permis să facă angro cu flori. Deci de la florile în detaliu, cu generația, ei nici măcar nu vindeau bine în detaliu, ea s-a păcat să vândă angro.
Deci bambina a început să adune flori din Ilfov?
Florin Costel Georgescu: De la Neamț, și din țara, și aducea în București și aproviziona Bucureștiul la cei care vindeau ulterior în stradă. Da, care vindeau în stradă sau la tarabe, că erau anumite piațe amenajate unde se vindeau flori.”
Florin Costel Georgescu: „Dar mama mea avea un curaj foarte mare, pentru că ea a ajuns să cumpere de la Codlea sau de la Arad, de la Serele Mari, și nu cumpăra 10.000-20.000, cumpăra un TIR. Un TIR avea 100.000 de garofe, ca să îți permiți să bagi 100.000 de garofe, să le aduci la București, să le știi că le vinzi, că le vinzi, ea avea curajul ăsta. Mulți, chiar dacă aveau bani mai mulți ca ea, mai mulți ca mama mea. Și ea avea tupeul ăsta mare să-și pună toți bani. Ea risca toți bani. Riscă toți bani într-o singură afaceri. Şi de multe ori i-a ieşit, de foarte multe ori, a şi pierdut, dar nu mai conta când pierdea, pentru că se recupera.
În Bucureşti sunt în jur de 1000 de florari cu chioşcuri sau tarabe volante. Majoritatea dintre aceştia, boldeni. După 1990, comerţul cu flori intra pe o pantă descendentă. În 1994, Bambina a cunoscut un olandez care a venit la Bucureşti cu propunerea să aducă flori speciale.
Pasiunea pentru flori şi dorinţa de a crea, dar şi bani care se făceau relativ uşor au făcut ca rromii boldeni să domine ani de zile distribuţia cu flori a Bucureştiului.
Florin Georgescu: „A fost prima care am adus flori din Olanda și eram la nivel național.”
Bambina n-a fost singura florăreasa celebră, deşi ea era supranumită "regina florăreselor".
Radu Valeriu: „Tatăl meu a fost florar, ani mulţi…Medelică îl chema şi a lucrat la gară el şi a lucrat la florărie la Sora
Am văzut că în general sunt florărese, femei.
Păi numai florărese sunt, el a lucrat de la 15-16 ani. Nu sunt mulţi bărbaţi…Era singurul florar care dansa cu toate florăresele şi acum florăresele.”
La piaţa Coşbuc din Bucureşti s-au adunat ani de zile florarii engros de etnie rromă.
Gelu Buștei este fiul altei florărese cunoscute în Bucureşti, Tanța.
„Nu mai sunt la nivelul să aduc un TIR. Nu mai sunt la nivelul acesta. Nu mai sunt. Am fost. Am fost. Acum, să zic, nu știu, înainte de pandemie, până la pandemie, aduceam un camion pe săptămână, l-aduceam. Doar tu?
Doar eu, da. Doar eu.
De unde au venit pasiunea asta pentru flori la mama ta?
Mama, bineînțeles. Mama, mama, că ea, săraca, era un negustor foarte bun. Foarte bun negustor. Un negustor chiar deosebit.
Și de ce în zona de flori? Că poate erau și alte meserii tradiționale, să zic.
Erau și alte meserii tradiționale, dar dacă i-a plăcut meseria asta.”
Comerţul a suferit în ultimii ani transformări substanţiale - fiscalizarea, trecerea la plată cu cardul, dar şi apariţia supermarketurilor şi a vânzărilor online au stricat din afacerile vechilor florari.
După intrarea în Uniunea Europeană au început şi presiunile pentru reglementare. Şi cu toate că florarii vechi au încercat să-şi păstreze locurile tradiţionale, treptat, au pierdut din forţa de negociere.
Florin Costel Georgescu: „Pentru că noi am fost blocați de primării. Primăria ne-a lăsat să ne dezvoltăm. Primarii de sectoare ne folosesc ca manevră de vot, doar atâta. În schimb, zic că ne ajută să ne modernizăm chioşcurile de flori. Zic că o să ne dea concesiune pe locațiile noastre. Se poate face o chestie organizată și o chestie de comerț modern și frumos la nivel de Capitală, care noi venim cu, că noi dorim să ne modernizăm și pe banii noștri, nu pe banii lor. Peste 10 ani și cred că mai rămân maxim 100 de florări dintr-o mie. Pentru că nu avem nici forța financiară să putem să cumpărăm flori din Olanda.”
Dimineaţa devreme, în marginea Clujului, tocmai a venit un transport din Olanda.
Marius Marchiș, manager centru angro: „Acum e procesul de descărcare a mărfii. Prima dată dăm jos păleţii. După cum vezi, vin trandafirii de Ecuador. Ei din Ecuador vin în cutii.”
Două zile face tirul din Amsterdam până în România.
Marius: „Cam 30.000 de euro tot TIR-ul. Și acum piața e, fiind aprilie, prețul de achiziție este mai mic, că nu e sezon.”
În 20 de minute, întreg TIR-ul este descărcat şi fiecare produs îşi găseşte locul în depozit.
Marius: „Un tir pe săptămână în perioada aceasta, cam două tiruri pe săptămână din mai, după post, când începe sezonul de evenimente. Iar în zilele speciale, cum e 14 februarie, 1 martie, 1 martie, în jur de 4-5 tiruri pe săptămână.”
Cea mai mare afacere din domeniul florilor după cifra de afaceri este din Cluj.
Roxana Chelaru, manager HR şi comunicare: „S-a dorit o poziționare altfel pe piață decât flărările cu care clienții erau obișnuiți la vremea respectivă.”
Afacerea a fost pornita în Bistriţa de Ioana şi Gabriel Molnar. Aceştia au simţit potenţialul Clujului şi, ulterior, s-au extins în toată ţara.
Compania pornită în urmă cu 26 de ani are 12 magazine proprii, dar şi francize. Unele dintre ele în malluri.
Au două engrosuri în Cluj-Napoca şi Bucureşti, dar şi un segment online important.
Sera şi terasa cu produse de grădinărit sunt altă zonă în dezvoltare, undeva la 10 la sută din banii companiei vin de aici- plante de interior şi exterior, ghivece, accesorii. Vânzările au explodat în pandemie, atunci când multe alte afaceri cu flori se închideau.
Câţiva kilometri mai încolo, în Floreşti, un cuplu a dematrat o afacere care produce bujori chiar pentru compania din Cluj.
Sunt la început, dar după aproape patru ani încep să-şi amortizeze primele investiţii.
