Călin Georgescu va rămâne în arest preventiv pentru încă 30 de zile, până pe 27 noiembrie 2026, după ce, în 28 octombrie, Curtea de Apel București a admis contestația formulată de DIICOT.
În motivarea deciziei, judecătorii au invocat probe referitoare la presupuse pregătiri pentru plecarea din România, discuții despre obținerea azilului politic în Italia și documente descoperite în urma perchezițiilor.
Instanța a considerat că există în continuare motive pentru privarea de libertate și că măsurile mai blânde, precum controlul judiciar sau arestul la domiciliu, nu sunt suficiente. Judecătorii au precizat însă că noile acuzații referitoare la presupuse operațiuni ilegale cu dispozitive informatice trebuie clarificate în continuare de procurori.
Ce spun judecătorii despre presupusele planuri ale lui Georgescu de a pleca din țară
Unul dintre argumentele din motivarea Curții de Apel București se referă la discuțiile dintre Călin Georgescu și Ionel Rusen, din care judecătorii consideră că rezultă pregătiri pentru plecarea din România.
Potrivit încheierii, în conversațiile purtate în spațiu privat, Georgescu i-ar fi cerut lui Rusen să îi găsească o locuință în Italia, care să fie securizată și să aibă inclusiv o anexă pentru personalul care l-ar fi însoțit.
Judecătorii au menționat și discuții în care Georgescu ar fi vorbit despre plecarea împreună cu familia și despre evitarea detectării acestor demersuri.
În motivare este redat următorul fragment din conversațiile interceptate: „Important e să nu detecteze nimeni nimic. Asta mă interesează cel mai mult. Să nu care cumva să se afle, să nu care cumva să existe vreun miros de orice gen”.
Instanța mai arată că, în luna mai 2025, Călin Georgescu i-ar fi cerut lui Ionel Rusen să facă demersuri pentru obținerea azilului politic, atât pentru el, cât și pentru persoanele care îl sprijineau.
În acest scop, Georgescu ar fi invocat relațiile pe care le avea în Italia, inclusiv prietenia cu un fost procuror din această țară, despre care ar fi spus că îl poate ajuta cu procedura.
Curtea de Apel a considerat că aceste discuții, alături de celelalte probe, indică un risc actual de sustragere de la urmărirea penală.
„În acest sens, apreciază relevanța în probațiune a elementelor mai sus indicate, respectiv: discuții privind plecarea din țară, căutarea unei țări în care persoana intenționează să solicite azil, identificarea unei locuințe în străinătate (Italia), procurarea documentelor necesare deplasării, existența unor contacte în străinătate care să faciliteze stabilirea în Italia”, se arată în motivarea instanței.
Documentele găsite la percheziții, invocate de judecători
Un alt element analizat de Curtea de Apel îl reprezintă documentele descoperite în urma perchezițiilor domiciliare și auto din 21 septembrie 2026.
Potrivit încheierii, printre acestea se aflau un document cu mențiunea „Diplomatic Passport – Order of Malta”, emis pe numele lui Călin Georgescu, în calitate de senator, și un document de identitate diplomatică pe numele acestuia.
Documentele aveau o perioadă de valabilitate cuprinsă între 15 mai 2025 și 14 mai 2030.
Judecătorii au menționat și o reacție publică a Ambasadei Ordinului Suveran Militar de Malta în România, potrivit căreia organizația nu l-ar fi avut ca membru pe Georgescu și nu ar fi emis documentul respectiv.
În motivare mai sunt menționate echipamente de bruiaj găsite în autoturismul utilizat de Călin Georgescu.
Apărarea a susținut însă că documentele nu reprezentau acte oficiale de călătorie, ci legitimații emise de o organizație privată, și că nu fuseseră folosite la trecerea frontierei.
Avocații au contestat și interpretarea procurorilor privind presupusele pregătiri de plecare din țară, susținând că documentele și demersurile respective nu demonstrau intenția de sustragere de la anchetă.
Curtea de Apel nu a acceptat însă această explicație, apreciind că ansamblul probelor indică mai mult decât intenția de a cumpăra o locuință în Italia.
Acuzațiile privind verificarea locuinței și presupusele dispozitive de supraveghere
DIICOT a invocat și o altă serie de acuzații referitoare la conduita lui Călin Georgescu după perchezițiile din septembrie 2026.
Procurorii susțin că acesta ar fi solicitat ajutorul unei persoane pentru scanarea locuinței și a autoturismelor, în vederea identificării unor eventuale dispozitive de supraveghere.
În acest context, Georgescu este cercetat și pentru presupuse fapte de instigare la operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, instigare la tentativă de alterare a integrității datelor informatice și instigare la perturbarea funcționării sistemelor informatice.
Acuzarea și-a susținut argumentele prin declarațiile unui suspect, Zamfir, și ale unor martori, inclusiv persoana care asigura paza lui Georgescu.
Apărarea a respins acuzațiile și a susținut că verificarea locuinței era o măsură de precauție, în condițiile în care, după percheziție, în casă ar fi intrat mai multe persoane, iar Georgescu primise numeroase cadouri.
Avocatul său a mai invocat un mandat de supraveghere tehnică, despre care a susținut că permitea înregistrări doar în mediul ambiental public, nu și în locuința clientului său.
Curtea de Apel a făcut însă o precizare importantă: deși în dosar există anumite elemente de fapt privind presupusele infracțiuni informatice, acestea nu reprezintă, în acest moment, o suspiciune rezonabilă care să justifice o măsură preventivă.
„Organele de urmărire penală urmând a clarifica acuzaţiile penale prin administrarea mijloacelor de probă prevăzute de Codul de procedură penală”, au arătat judecătorii.
Prin urmare, aceste acuzații nu au reprezentat motivul decisiv pentru prelungirea arestării preventive.
Georgescu a susținut că este nevinovat și că vrea să își demonstreze acest lucru
La finalul dezbaterilor, Călin Georgescu a luat personal cuvântul în fața judecătorilor și a declarat că este nevinovat.
Acesta a spus că nu are intenția de a se sustrage de la anchetă și că își dorește ca dosarul să fie judecat pentru a-și demonstra nevinovăția. „Este total nevinovat în această cauză”, se consemnează în încheiere, în prezentarea declarației sale.
Georgescu a mai afirmat că vrea să își demonstreze nevinovăția în fața românilor și a familiei, în special a copiilor săi, despre care a spus că suferă din cauza situației.
În finalul declarației, acesta a susținut că legea este singura sa apărare. „Asemenea oricărui cetățean care se confruntă cu un abuz evident, a avut și va avea o singură apărare, legea, exprimându-și convingerea că instanța va face nu doar aplicarea acesteia, ci un act de justiție”.
Avocatul său a cerut respingerea contestației DIICOT și menținerea soluției Tribunalului București, prin care arestul preventiv fusese înlocuit cu controlul judiciar.
De ce a considerat Curtea de Apel că Georgescu trebuie să rămână în arest
În motivarea deciziei, judecătorii au arătat că suspiciunea rezonabilă privind presupusele infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave nu a fost înlăturată prin probe noi.
Instanța a reținut că Georgescu, Ionel Rusen și o a treia persoană ar fi acționat coordonat în cadrul unui presupus grup infracțional, în legătură cu obținerea unei finanțări externe pentru societatea Real Concrete Land.
Potrivit motivării, Georgescu ar fi avut rolul de a facilita legătura dintre reprezentantul societății, Răzvan-Liviu Leu, și Ionel Rusen, prezentat drept o persoană care putea intermedia obținerea unei linii de credit.
Judecătorii au menționat că suma de 1,1 milioane de euro ar fi fost solicitată și plătită cu titlu de garanție, însă ulterior nu ar fi fost restituită.
Apărarea a susținut că operațiunile au reprezentat raporturi contractuale și că banii au fost plătiți pentru închirierea unei garanții bancare, nu în urma unei înșelăciuni.
Curtea de Apel a apreciat însă că probele existente oferă în continuare motive suficiente pentru menținerea suspiciunii rezonabile privind implicarea celor doi inculpați.
Judecătorii au mai considerat că gravitatea faptelor presupuse, valoarea prejudiciului și riscul de sustragere justifică menținerea celei mai severe măsuri preventive.
În motivare, instanța a explicat și de ce nu consideră suficient controlul judiciar sau arestul la domiciliu: „Luarea unor măsuri alternative, cum ar fi cea a controlului judiciar prevăzută de art. 211 Cod de procedura penală sau a arestului la domiciliu, prevăzută de art. 218 Cod de procedura penală, nu sunt suficiente la acest moment”.
Prin decizia din 28 octombrie 2026, Curtea de Apel București a admis contestația DIICOT, a respins contestația formulată de Ionel Rusen și a dispus prelungirea arestului preventiv pentru ambii inculpați până la 27 noiembrie 2026.
Hotărârea este definitivă.
